Un articol de Monahia Fotini

Strigătul Sf. Antonie cel Mare: Unde eşti, Doamne?

Dumnezeu ni se arată în inimile noastre, raportat la credința și curăția ei. Atunci când inima ne este goală de prezența Harului lui Dumnezeu, toată viața noastră devine întuneric și plină de valuri învolburate. Ce să facem atunci când simțim că parcă Dumnezeu nu ne aude? Aceasta au întâmpinat-o chiar și sfinții în luptele lor aprige cu patimile și cu demonii. Sf. Antonie cel mare ne explică pentru ce se retrage uneori Dumnezeu din inima noastră și cum să Îl aducem înapoi?

Oare să nu mai audă Dumnezeu suspinurile inimilor celor ce iși pun nădejdea în El? Sau poate că a uitat Dumnezeu să Se mai arate?
Unde să-L mai găsească sărmanul creștin azi pe Dumnezeu? Este nevoie de o încurajare, ori din partea vreunui om duhovnicesc, ori direct de la Dumnezeu.

Cum dobândim Harul Duhului Sfânt?

După învăţătura Sf. Părinţi, suntem datori, mai înainte, să căutăm un povăţuitor duhovnicesc iscusit în dobândirea Harului Sfânt, căruia să i te încredinţezi cu desăvârşire, căci până şi Hristos ascultător S-a făcut până la moarte. Dacă nu-l găseşti, după îndelungi străduinţe şi rugăciune, sau nu ai posibilitatea să stai prin preajma lui, trebuie să cerem cu aceeaşi străduinţă mila şi ajutorul lui Dumnezeu, ca să ne povăţuiască în viaţa lăuntrică.

Căutarea Harului Duhului Sfânt

Se întâmplă să nu vedem nici o schimbare în noi înşine sau chiar mai mult, să devenim mai vlăguiți. Ce se petrece? Care este pricina acestei înstrăinări, ce până și în mănăstiri a pătruns?
Pentru orice creștin, dar mai ales pentru cel care a intrat în mănăstire cu adevărat dintr-o chemare lăuntrică, nu-şi va găsi pacea până nu va dobândi harul Duhului Sfânt înlăuntrul său. Cel ce s-a învrednicit să cunoască mila lui Dumnezeu despre acesta, Sf. Părinţi spun că va petrece neîmpiedicat şi netulburat, în orice loc şi timp se va afla. Şi mare lucru socotesc că este a nu descuraja mai înainte de dobândirea acestui har.

Simțirea Harului Duhului Sfânt

După iconomia lui Dumnezeu, unii îl dobândesc la început, iar alţii mai târziu, însă nimeni din cei ce-L caută cu adevărat, nu poate rămâne deşert. Iar de simţim sau nu aceasta, tot socoteala lui Dumnezeu este. Căci vreme îndelungată, chiar cerând ajutorul lui Dumnezeu, mulţi sfinţi nu l-au primit decât la momentul ce l-a hotărât Dumnezeu.
În convorbirea cu Avva Isaac, Sf. Ioan Casian îl întreabă cum să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să-L păstrăm în noi înşine? La aceasta, Sf. Isaac ne asigură că cel ce-şi pune astfel de probleme, de la sine va găsi răspuns, înțelegând singuri puterea rugăciunii şi a harului dumnezeiesc.
„Cu inimă plecată trebuie să mă rog: Dumnezeule, vino în ajutorul meu, Doamne, grăbeşte-Te să mă ajuţi. …Cel care-L cheamă permanent ca oblăduitor este sigur că-L are întotdeauna lângă el.”

Uneori Domnul Se ascunde

Cum Îl iubim pe Dumnezeu? Gândindu-ne la El! Pomenindu-L! Se spune că monahul, ca și orice creștin, Îl iubeşte pe Dumnezeu. Ce este greu în a-L pomeni neîncetat pe Dumnezeu, pentru cel ce Îl iubeşte şi-i e dor de Domnul? Aceasta se face cu precădere în rugăciunea „Doamne Iisuse”. Dar Domnul uneori Se ascunde… și stă ascuns.

Învățăm aceasta din ispitirea sf. Antonie cel Mare.
Unde eşti Doamne? De multe ori se întâmplă să-L strigăm pe Dumnezeu şi să ni se pară că nu ne aude, că S-a ascuns. Dar această meşteşugită ascundere a lui Dumnezeu are rostul de a aprinde şi mai mult dorul după Dumnezeu, de a conştientiza întru smerenie prezenţa Lui.
„Unde ai fost, Preadulce Hristoase?”. Întreba Antonie, după multă osteneală. „Pentru ce dintru început nu Te-ai arătat ca să uşurezi durerile mele?”. Şi glas s-a făcut către dânsul: „Antonie, aici eram şi aşteptam să văd nevoinţa ta; deci de vreme ce ai răbdat şi nu te-au biruit, de acum îţi voi fi ţie de-a pururi ajutor…”.
De care ajutor să ne învrednicească și pe noi, bunul Dumnezeu, cu rugăciunile sfinților Părinților noștri, al căror începător a fost Marele Antonie. Amin!

(Fragment dintr-un articol mai vechi, publicat în revista Glasul monahilor)