articole
Pr. Mihai Andrei Aldea: TAXI, PRIETENII ŞI BUNUL SIMŢ
Mi-au spus mai mulţi că a scos formaţia Taxi un cântec nou.
L-am ascultat, urmărind şi videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care îşi exprimau credinţa lor:
„Dumnezeu iubeşte lemnul şi spaţiile mici”.
Şi convingerea că asta – lemnul şi spaţiile mici – înseamnă smerenie.
Iar Catedrala Mântuirii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică şi nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activităţi culturale, parcare, cantină pentru săraci şi altele asemenea. Aşa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată.
Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă faţă de celelalte popoare şi ţări! Din punctul de vedere al Formaţiei Taxi şi prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găseşti pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple şi moschei uriaşe, din piatră, beton, marmură, bronz şi aur. Au poduri imense, mega-oraşe, zgârie-nori (nici ăştia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) şi tot felul de alte chestii gigantice.
Apoi mi-am adus aminte de spaţiul cosmic. Nu este mic, şi nici din lemn. Dar asta pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu! Ca şi pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină şi în care El, după Psalmi, şi-a făcut sălaş. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Şi nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.
De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut şi chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, şi templul lui Solomon, şi mare, şi din piatră, şi bisericuţa din lemn a lui Dragoş Vodă…
Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spaţiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal.
Dar, m-am mai gândit eu atunci, fiecare cu credinţa lui!
Până la urmă, adepţi ai spaţiilor mici din lemn cum sunt, vedetele astea ne-au arătat că sunt foarte smerite. Atât de smerite încât ne pot şi învăţa cum e cu smerenia. E bine! Şi ne-au arătat, cu smerenie, că sunt foarte credincioase. Şi, de aceea, foarte preocupate de cum arată Catedrala Mântuirii Neamului. Mai ales în comparaţie cu biserica, scuze!, bisericuţa din lemn, la care merg să-L întâlnească pe Dumnezeu. N-am înţeles dacă fac asta doar în vis, dacă o fac doar o dată în viaţă sau altfel. Dar, până la urmă, este doar un amănunt care îi priveşte. Eu mă bucur că am putut învăţa de la ei. Şi mă rog să le dea Dumnezeu mântuire şi toate cele bune.
Ce m-a întristat a fost reacţia privitorilor.
Dominată, mai peste tot, de accente isterice.
Pro, sau contra.
De insulte, acuzaţii, agitaţii sterile.
Privind acest cântec drept o critică, trebuie subliniat că este una făcută într-un limbaj civilizat. Mai mult, oamenii (Taxi şi prietenii) îşi mărturisesc dragostea de Dumnezeu. Cu accentele pe care le-am subliniat la început.
Ar fi fost de bun-simţ ca replicile pro sau contra să fie în acelaşi ton. Fără batjocuri, insulte şi blesteme la adresa preoţilor sau ateilor, a vedetelor sau creştinilor etc., etc.
Să fi fost replici – pro sau contra – date calm, cu un zâmbet, cu bunătate, cu înţelegere. Aşa cum se cuvine unor oameni puternici şi stăpâni pe ei, care ştiu în ce cred, şi care răspund, până la urmă, altor compatrioţi. Buni sau răi, dar tot din familie, ca să spun aşa.
Trist!
„Crima altei păreri”, despre care am mai scris, continuă să apese gândirea românilor, să dezbine societatea, să împiedice comunicarea, să stârnească ură.
Bunul simţ este uitat.
Spunea cineva că adevărata nobleţe se vede în purtarea celui aflat în greutăţi, în nenorocire, în criză. La felul în care se poartă cetăţenii români de astăzi nobleţea este încă o floare rară. La fel şi bunul simţ. Dar cum tot suntem în post, vreme de rugăciune, poate ne rugăm – fiecare unde ştie şi poate – să le câştigăm.
Avem mare nevoie de ele!
P.S. Am slujit mulţi ani într-o biserică de 30 mp. Slujesc acum într-o biserică din lemn (chiar nu ştiu câţi mp are, îmi pare rău). Dar l-am văzut pe Dumnezeu şi când am slujit, întâmplător, în catedrale – ca cea din Cluj, în care luminează încă umbra Leului Ardealului, Bartolemeu Anania. Pace tuturor!
sursa: facebook
Asa este! Timpul le va rezolva. Nu inteleg aceasta miscare anti. In lume se stie ce super biserici au toate cultele. Pana acum Bor era acuzata ca e invechita, acum ca se modernizeaza nu mai e bine.
Excepțional comentariu! Mulțumesc părinte! – am postat în contul articolului „Taxi, prietenii și bunul simț”, semnat de pr. Mihai-Andrei Aldea. Îmi adaug opinia, nuanțîndu-mi și cele scrise deja pe marginea cîntecelului buclucaș: eu am considerat dintru început textul ca o mărturisire publică de credință a celor peste treizeci de artiști și sper că așa au gîndit inițiatorii demersului. Nu aveam în vedere polemicile ce s-au generat pro/contra catedralei aflate în construcție – aceasta este o altă discuție, iar dacă o abordez, am de adăugat următoarele:
Dacă am întoarce spatele semenilor, drepți ori păcătoși, nerăspunzîndu-le, desconsiderîndu-i cu ce am fi mai buni decît necredincioșii? Neimplicarea, nepăsarea, superioritatea îngîmfată sînt apanajele diavolilor, nu ale creștinilor! Răspunzînd cu bunătate, încurajînd și cel mai mic gest, și cea mai mică tresăltare a conștiinței, încercîm să-L imităm pe Iisus, care a venit în lume pentru păcătoși, nu pentru cei drepți…
Celor care invocă smerenia spre a combate construirea de noi biserici creștine ortodoxe într-o țară majoritar ortodoxă le mai scriu:
Cu cît ați contribuit voi, cei care criticați totul, la ridicarea lăcașurilor de cult în ultimii douăzeci și cinci de ani? De ce le imputați altora contribuția benevolă, batjocorindu-i ori de cîte ori aveți ocazia? Oare nu avem cu toții dreptul de a ne exercita liber voința și credința? Mi-e greu să vă înțeleg, pe cei ce vreți „spitale în loc de catedrale”: cine vă împiedică să construiți spitalele jinduite? Altfel gîndit: oare Bisericii îi revine obligația construirii spitalelor, școlilor, autostrăzilor etc.? Eu știam că guvernanților… Dar mă rog: fiecare cu doctrina sa politică! Sînteți liberi să înjurați și să criticați ce poftiți: dar cu oarecare măsură și, mai întîi, privindu-vă în oglindă sufletele proprii, autoanalizîndu-vă cu maximă sinceritate…
În privința cîntecelului care a stîrnit atîtea pasiuni, revin și îndrăznesc să-i felicit pe protagoniști: manifestă un start bun pe lunga cale a credinței veritabile; totul e să continue… Le urez deci din inimă să nu se oprească la jumătatea drumului! Să doneze, deci, din bunurile pe care le dețin săracilor măcar ceea ce le prisosește (deși vameșul din Biblie a calculat că merită să-și dea a treia parte din avere!), spre a-și demonstra SMERENIA! Așa au șansa de a-și dovedi dinaintea tuturor credința prin fapte, delimitîndu-se de fariseism!
Articol publicat și pe blogul meu la:
http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Despre-smerenie-b1-p58.htm
Orthodoxos Typos: ”Legiunea” CMB face presiuni asupra BISERICII ORTODOXE ROMÂNE pentru a participa la acțiuni sociale comune cu ereticii. CMB INTENSIFICĂ ORCHESTRAREA RELIGIEI MONDIALE. Să se tragă un semnal de alarmă!*281
https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/05/orthodoxos-typos-legiunea-c-n-b-face-presiuni-asupra-bisericii-ortodoxe-romane-pentru-a-participa-la-actiuni-sociale-comune-cu-ereticii-cnb-intensifica-orchestrarea-religiei-mondial/