Acasă » Articole » SINAXAR 27 MAI: Gheorghe Jimboiu – inima rugătoare a temnițelor comuniste


SINAXAR 27 MAI: Gheorghe Jimboiu – inima rugătoare a temnițelor comuniste


gheorghe_jimboiu (2)Cea mai frumoasă figură de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gheorghe [Jimboiu]. Simt că nu am date suficiente pentru a contura acest portret. Venea din Oltenia. Fiu al unei văduve cu mici posibilităţi materiale dar mare la suflet, care s-a chinuit toată viaţa ca să-şi ţină unicul copil în şcoli. Prima oară Gheorghe a intrat în puşcărie în 1941, apoi s-a eliberat şi a revenit în 1949.

La început s-a distins atât prin ţinuta lui demnă, cât şi prin strădaniile sale sufleteşti. Se ruga mult, cerceta cărţile sfinte şi adâncea problematica creştină. Deşi modest, personalitatea lui se impunea de la sine. Era tăcut dar punctul lui de vedere avea mare greutate. Părea un mistic prin excelenţă dar se dovedise deopotrivă dinamic şi bun organizator. Spiritul său de sacrificiu nu avea margini. Ştia să fie prieten şi deschidea uşor inimile oamenilor. Mulţi căutau să şi-l apropie.

După ce s-a eliberat a intrat la facultate şi s-a impus cu autoritate atât printre colegi cât şi printre profesori. Când lua cuvântul la seminarii era ascultat cu luare-aminte. Profesorul Victor Jinga şi-l făcuse amic. Era apropiatul şi altor profesori. Unul dintre ei studiase francmasoneria şi l-a introdus în tainele ei. Marxismul îl descifrase singur, mai bine şi mai cutezător decât profesorii care tindeau în perioada aceea spre compromisuri de conştiinţă.

În anii 1944-1949 Gheorghe conducea studenţimea din Braşov. Se pregăteau de luptă contra comuniştilor. La primultemnita val de arestări din 1948 a scăpat vigilenţei Securităţii. Erau vremuri tulburi. Mulţi tineri au luat atunci drumul munţilor, constituindu-se în grupuri de partizani. Viaţa în munţi era grea. Ţara era înfierbântată şi gata să se răstoarne dar avea nevoie de ajutor din afară, care însă nu a venit. De multe ori eroismul românilor a fost zidul de apărare al Europei, când împotriva barbarilor, când împotriva turcilor şi acum venise rândul ruşilor. Eram însă sub ocupaţie rusească şi fără sprijin militar. Nu era de conceput o acţiune contrarevoluţionară. Fără a avea nici o ieşire, românii au fost arestaţi în valuri. Întemniţarea lor a anihilat orice rezistenţă în popor şi astfel s-a putut construi socialismul.

Gheorghe a fost şi el arestat în 1949 la Braşov. În fond nu făcuse nici un act criminal, pregătise însă rezistenţa. Şi n-a fost iertat pentru această cutezanţă. A fost supus timp de un an unei anchete dure care i-a distrus sănătatea. În timpul torturilor s-a rugat cu putere şi spunea că a simţit real ajutorul lui Dumnezeu. A primit 15 ani de muncă silnică şi a fost adus la Târgu-Ocna, căci pe lângă ciroza hepatică se îmbolnăvise şi de T.B.C..

x mucenicii-inchisorilor-comuniste-ofrandaÎntre noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe lângă rugăciunile obişniute, de cinzeci de ori Psalmul 50, dedicându-l de fiecare dată unui om sau unei cauze. Se ruga uneori în pat, alteori la plimbare, numai să fie liniştit. Era senin şi evident desprins de cele lumeşti. Credea nelimitat. Izvorau din el curăţie şi înţelepciune, bunătate şi severitate, pace dar şi luptă, certitudine dar şi neobosită căutare. Înseta după apele cele mai adânci ale vieţii lăuntrice. Când a aflat de rugăciunea minţii a început s-o practice, înlocuind treptat Psalmul 50. Înainta repede şi intens. În curând a ajuns să o rostească în inimă. Simţea un plâns răcoritor curgând înăuntru. Vedea lumina lăuntrică. Se bucura de darurile Duhului Sfânt. Dumnezeu îi dezvăluia adânca orânduire a lumii şi a omului. Se bucura că trăieşte, că e om şi creştin. Era feciorelnic şi hotărât să rămână toată viaţa al lui Hristos. Căci râvna lui pentru Dumnezeu îl mistuia cu slava vieţii veşnice.

Totuşi rămânea un luptător. Pe lângă preocupările strict sufleteşti căuta febril formulele de viaţă socio-politică creştine. Ţintea spre o alcătuire armonioasă, religioasă a lumii. Împreună cu Valeriu s-a decis să slujească toată viaţa pe Hristos şi Biserica. Nu voia să ajungă monah ori cleric, ci găsea că misiunea sa, deşi celib, este ca mirean. În discuţii repetate căutau amândoi coordonatele creştinismului viitor şi metodele de realizare. Amândoi erau plini de duh, dar Valeriu excela în cuvânt iar Gheorghe în faptă.

Într-o perioadă a fost luat de Securitate şi chinuit pentru a deveni delator dar răspunsul său ferm şi definitiv l-a salvat. Între noi el era un fel de catalizator prin darul său de a se împrieteni cu toată lumea. Ştia să se comporte diferenţiat de la om la om. În apropierea lui te simţeai bine şi-ţi puteai deschide sufletul.

Din Târgu-OcX56tna a fost dus la Caransebeş şi apoi la Aiud. Pe oriunde a trecut a lăsat o impresie frumoasă. Deşi era atât de modest, totuşi personalitatea lui s-a impus. I-a ajutat pe mulţi să descopere puterea Rugăciunii lui Iisus, a contribuit la formarea conştiinţei creştine şi a fost o pildă de dârzenie sufletească. Adesea a stat laolaltă cu oameni răi ori cu delatori care l-au chinuit şi l-au provocat, dar pe care i-a dominat cu bunul lui simţ, cu tactul lui iscusit, cu marea sa putere de dragoste. Deşi iubea mai presus de toate rugăciunea, era sociabil, amabil, preocupat de problemele actualităţii şi de perspectivele de viitor. Cei care i-au fost în preajmă în acei ani vorbesc despre el ca despre un om excepţional.

În anii aceia regimul alimentar din Aiud era mizerabil, izolarea totală, tensiunea permanentă, încât ciroza sa făcea progrese. După 15 ani de detenţie, când mai avea câteva zile până la eliberare, era atât de epuizat încât l-au dus la infirmieria închisorii. Aici însă nu a durat mult şi s-a stins, conştient, împăcat, fără oscilări şi încredinţat că în lume va birui Hristos. Este înmormântat fără cruce în cimitirul politic din Aiud, pământ care a primit o bună parte din floarea neamului românesc din acest secol.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Christiana, București, 2006, pp. 151-152) ; sursa aici


  • COMENTARIU TRIMIS DE MINE PE BLOGUL SACCSIV LA ULTIMUL ARTICOL DESPRE PICTURA DE LA DRĂGĂNESCU… (încă nepostat)

    saccsiv

    Am unele obiecții importante despre ce se zice că a spus părintele Aldea (nu am acces la facebook și nu pot verifica personal pe contul dânsului).

    În primul rând, nu este nici un război între noi. Așa îl prezintă unii. Dar polemica a deviat spre o dispută sterilă… Asta da… Este exagerat a afirma că eu sau cei care au luat apărarea părintelui Arsenie Boca suntem pătimași… În ceea ce mă privește pe mine cel puțin, nu pot fi acuzat că am pus patimă și l-am idolatrizat… Știu foarte bine ce înseamnă idolii în ziua de azi și idolatrizare. Niciodată nu am venerat pe cineva dându-i Slava despre care știm că se cuvine doar lui Dumnezeu. Ar însemna să încălcăm primele două porunci divine… Nu am pus patimă nici dacă am scris mai mult decât toți. Efectiv am destule lucruri de subliniat și replici de dat. A fi activ nu înseamnă a fi propagandist. Să nu confundăm lucrurile…

    În al doilea rând, există voci care spun că părintele Aldea este UN OM AL SISTEMULUI… Adică lupta împotriva cipurilor RFID și ecumenismului etc… este o luptă falsă, prin care mai mult este ajutat sistemul care promovează Noua Ordine Mondială. EXEMPLU: la dezbaterea publică privind respingerea cardurilor electronice de sănătate de la Institutul Național de Sănătate Publică, părintele a promovat soluția ca alternativa la aceste carduri să fie ADEVRINȚA DE ASIGURAT, care în fond ERA ȘI SOLUȚIA ÎN EXTREMIS A SISTEMULUI… ȘI CARE A FOST ADOPTATĂ PÂNĂ LA URMĂ (având marile sale inconveniente)…

    Noi, cei de la Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei am recomandat altceva și anume MENȚINEREA ÎN PARALEL CU CARDURILE ACESTEA A SISTEMULUI ANTERIOR (calitatea de asigurat să fie dovedită cu adeverință de salariat, cupon de pensie, carnet de șomer etc…) INTERESANT ESTE FAPTUL CĂ DUPĂ DEZBATEREA PUBLICĂ, PĂRINTELE ALDEA MI-A TRIMIS MESAJ ȘI ȘI-A EXPRIMAT TEMERILE LEGATE DE OBȚINEREA ADEVERINȚEI DE ASIGURAT DE LA CNASS… ȘI CU ARGUMENTE BINEÎNȚELES…

Post a Comment

(required. But it will not be published)