Posts Tagged 'Sinodul Panortodox din Creta'


Papa despre Sinodul Panortodox: O contribuție spre depășirea obstacolelor și restabilirea unitatii pe care am împărtășit-o in primul mileniu


papa sinodDupa criza Panortodoxa (care numai Panrtodoxa nu a fost ) dovedită în sanul Ortodoxiei, Papa isi gaseste momentul sa vorbeasca deschis despre uniatie. „Mila lui Dumnezeu este legătura care unește bisericile, roada Duhului Sfânt este cea care produce comuniunea, dar niciodată uniformitatea”. Aceasta a fost în centrul mesajului papei Francisc către delegația Patriarhiei Ecumenice care s-a aflat la Roma pentru sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Cu toate acestea, insa este pentru prima dată cand intr-un mesaj Papa a refuzat să caracterizeze ca si  „frate” pe Patriarhul Ecumenic.

Papa a remarcat faptul că, inca din primele secole au existat multe diferențe între biserica Romei și cea a Constantinopolului, in ceea ce priveste practicile liturgice si  tipicul bisericesc, dar inca si in privinta „modul descoperirii adevărului.”

„Recunoscând că experiența Dumnezeului celui milostiv este parga ce ne unește, înseamnă că va fi  nevoie din ce in ce mai mult sa facem din mila un criteriu și o măsură a relației noastre. Daca, în calitate de catolici și ortodocși, dorim sa vestim si sa propovaduim împreună minunile milostivului Dumnezeu în întreaga lume, atunci nu putem continua să adăpostim sentimente și comportamente de rivalitate, neîncredere și resentimente. Mila lui Dumnezeu ne elibereaza de povara conflictelor din trecut și ne permite să fim deschiși pentru viitor, spre care ne îndrumă Duhul „, a subliniat.

„O contribuție spre depășirea obstacolelor și restabilirea unitatii pe care am împărtășit-o in primul mileniu – o unitate care nu a fost niciodată uniforma, dar întotdeauna in comuniune cu respect fata de diferentele legislative  – oferita de dialogul teologic”

Papa Francis a spus și a adăugat că „În acest context, mă bucur că în septembrie Comisia Internațională comună a Dialogului Teologic dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă se va întâlni din nou.” În plus, a cerut Metropolitului de Boston, care a condus delegația, sa transmita calde mulțumiri Gerondei Pergamului.

Mai mult decât atât, a făcut referire la „apropierea spirituală și umană  puternică” pe care a trait-o în timpul vizitei recente in insula Lesbos, in compania Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și a  Arhiepiscopului Atenei și a toată Ellada – Hieronymus. În special pentru situatia refugiaților a raportat că încurajează toate formele de cooperare între catolici și ortodocși puse in slujba  diminuarii suferințelor pe care le parcurge omenirea.

În cele din urmă vorbind despre rezultatele Sinodului din Creta a subliniat:

„Împreună cu mulți altii dintre surorile si frații noștri catolici și alți creștini ne-am rugat pentru pregătirea și realizarea Sinodului […] Fie ca Duhul Sfânt să aducă in urma acestui eveniment, roade imbelsugate  pentru binele Bisericii”.

(sursa: http://www.vimaorthodoxias.gr/batikano/item/84363-papas-pros-fanari-to-eleos-tou-theou-enonei-tis-ekklisies-mas-terma-stis-antipalotites-kai-tin-mnisikakia

 



Pr. Ciprian Staicu: Biserica Ortodoxă și Sinodul aranjat din Creta


Sinodul aranjat din CretaOrtodoxia este acolo unde adevărul credinței este păstrat nealterat, nemicșorat și nefalsificat, cu orice preț, chiar și cu jertfa propriei vieți. Ortodoxia este acolo unde se mărturisește dreapta credință de către oameni porniți pe calea spre îndumnezeire, spre unirea cu harul necreat al Duhului Sfânt. Ortodoxia și ortopraxia sunt ca două fețe ale aceleiași monede. Ortodoxia este învățătura revelată nouă de Hristos Însuși, prin Duhul Sfânt, iar ortopraxia este nevoința noastră, tot în Duhul Sfânt și având drept unic Cap al Bisericii pe Hristos, spre a ne uni cu Dumnezeu prin har, a deveni cu adevărat moștenitori ai înfierii de către Tatăl ceresc.

A trecut și Adunarea din Creta, iar istoria o va judeca, pozitiv sau negativ, așa cum i se cuvine. M-am bucurat să aud că delegația românească a încercat să își facă datoria înaintea lui Dumnezeu și că a avut un cuvânt de spus la această Adunare. Însă, după cum s-au desfășurat lucrările ei, impresia cu care mulți am rămas este aceea că directorul Academiei Ortodoxe din Creta avea, din păcate, dreptate, că această Adunare a fost de fapt UN SCENARIU. Unii ierarhi au mai schimbat câte ceva, dar scenariul a rămas în esență același, fiind pus la cale nu de iubitori de Hristos, ci de iubitorii Noii Ordini Mondiale. Putem spune că ceea ce s-a întâmplat bine este că nu s-a făcut în Creta unirea cu catolicii. În acest sens, informații grecești arată că de câțiva ani există o Comisie ortodoxo-catolică în America (mai exact în SUA), formată din cardinali papistași și episcopi ortodocși ecumeniști (Comisie condusă de cardinalul Sean Patrick O΄ Malley, Arhiepiscop papistaș de Boston și mitropolitul grec ortodoc Metodie de Boston), care în ședința din 22-24 mai 2016 a accentuat faptul că scopul acestei Comisii este de a contribui la restabilirea comuniunii depline dintre Bisericile Ortodoxă și Catolică. Acest deziderat – în condițiile în care papistașii nu ar fi renunțat la multipelele lor erezii – nu s-a împlinit în Creta, motiv pentru care în ședința solemnă de la finalul Adunării din Creta, patriarhul Bartolomeu oarecum și-a cerut scuze de la invitații-observatori (în fapt toți eretici) și i-a asigurat că în viitorul apropiat se vor face eforturi pentru restabilirea comuniunii depline. Of, măcar de era așa, dacă tot au participat ereticii la slujba de Rusalii, măcar se împărtășeau cu ortodocșii, vedeam și noi clar că arhiereii ortodocși respectivi sunt niște apostați și făceam la fel ca înaintașii noștri: îi lăsam singuri, să slujească în bisericile goale, să îi judece Hristos.

Arhiepiscopul Albaniei a declarat, încă de la începutul Adunării din Creta, că este vorba despre ceva care ”nu copiază vechile sinoade, ci este un nou tip de sinod.” Mă întreb și eu, ca umil preot al lui Hristos, însă nu ecumenist vândut satanei, ce fel de sinod? Răspunsul l-am aflat astăzi în scrisoarea Sinaxei clericilor și monahilor din Grecia, alcătuită de pr. Theodor Zisis, pr. Gheorghe Metalinos, domnul Dimitrie Tseleggidis, arhimandritul Athanasie Anastasiu etc: deoarece prerogativa de primus inter pares (primul între egali) nu i-a ajuns patriarhului ecumenic, iar acesta a încercat în ultimii doi ani să o schimbe cu primus sine paribus (primul fără egali), adică să se proclame un fel de papă al Ortodoxiei, însă acest gest eretic a fost puternic contestat de pliroma ortodoxă universală, ce s-au gândit ecumeniștii: dacă tot i-am câștigat pentru cauza noastră ecumenistă pe majoritatea întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, să îi momim pe toți cu primos sine paribus (primii fără egali)! În practică: doar întâi-stătătorii au votat hotărârile Adunării din Creta, restul doar au semnat.

Scopul Adunării din Creta nu a fost unul misionar, administrativ și nedogmatic, ci exact invers:

a) a avut un scop anti-misionar, pentru că nu a combătut și anatematizat panerezia ecumenismului, ci i-a oferit, prin denumirea Biserici eterodoxe, Adică s-a vrut unirea luminii cu întunericul. Stau și mă întreb: acești ierarhi, mari teologi, doctori în teologie, cu atâtea diplome și titluri, nu au citit – sau poate nu Îl cred – cuvintele lui Hristos: ”lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5)? Doar este un text teologic fundamental! Răspunsul este simplu: când mintea se întinează cu erezia, pur și simplu ea își iese din fire sau, cum ar spune omul de la țară, o ia razna! Și atunci, dacă nu este pocăință, căderea este ”cu sunet mare”, poate chiar unul televizat! Prin semnătura lor pe actul eretic referitor la Relațiile Ortodoxiei cu restul lumii creștine, din păcate ierarhi participanți la Adunarea din Creta și-au semnat o grea osândă înaintea Celui care este Adevărul, Calea și Viața (Ioan 14, 6);

b) scopul administrativ propus în Creta este crearea unei adunări de întâi-stătători, care să aibă putere de papi în Ortodoxie, iar cei care încearcă să se opună în vreun fel ideilor lor mărețe, să fie scoși din joc. Însă la noi nu se va întâmpla aceasta, căci Patriarhul nostru a declarat că de acum înainte Ortodoxia va fi mărturisită în România cu și mai multă tărie! Slavă lui Dumnezeu, înseamnă că trecem și peste neo-comunism și poate ajungem la ceea ce simțeau și trăiau marii întâi-stătători ai neamului precum Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Ștefan cel Mare, alături de fundamentaliștii lor supuși ortodocși, fiii neamului românesc!

c) s-a batjocorit la această Adunare cretană, prin procedura și regulamentul ei, toate principiile sinodalității pe care le-au stabilit Sfinții Părinți de-a lungul secolelor, ca oameni îndumnzeiți care nu urmăreau nici slava lumii, nici manipularea creștinlor, nici obținerea de întâietăți lumești, ci voiau SĂ SE MÂNTUIASCĂ !

Va urma

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/07/01/biserica-ortodoxa-si-sinodul-aranjat-din-creta/



Cine aprobă acest Sinod din Creta (numit ilegitim panortodox) aprobă implicit ecumenismul!


Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștineStim de la Sf. Iustin Popovici ca ecumenismul este panerezie. Totusi la acest Sinod s-a legitimat ecumenismul, ca fiind o continuitatea a traditiei apostolice si patristice. Ecumenismul este insă un fals, combătut de foarte multi sfinti parinti. Atât in documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cât si in așazisa Enciclică a Sinodului, scrie negru pe alb că ecumenismul este o datorie a Bisericii. Cităm din Enciclică, pct 3: „Biserica noastră gândindu-se la datoria de a mărturisi Adevărul și credința apostolică, acordă o mare importanță dialogului, în particular cu creștinii eterodocși. În acest mod, restul lumii creștine cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu semnifică în nimic un compromis în materie de credință„.

De asemeni la acest Sinod s-a afirmat ca Tradiția înseamnă fundamentalism. Citat, tot din encilică: „Explozia fundamentalismului care se observă în diferite tradiții religioase reprezintă expresia unei religiozități morbide. Un dialog interreligios sobru [cu trezvie] contribuie într-un mod semnificativ să favorizeze încrederea reciprocă, pacea și reconcilierea„ (pct. 4). (preluat de pe Român ortodox în Franța)

Despre documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, nesemnat de 8 Mitropoliti, nici nu mai are sens sa discutăm. El a fost analizat in articolele anterioare de pe acest site. Amintim doar o fraza din acest document si e destul: Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi. (preluat de pe sinodul talharesc).
De asemeni Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[„refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [„vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice.
Notă: Ce este subliniat a fost modificat. Și chiar dacă textul a suferit într-adevăr îmbunătățiri, nu este suficient, in document persistând incă abateri de la dogma ortodoxă, inclusiv acordarea termenului de biserică si altor confesiuni crestine. Și a nu se confunda textul enciclic ca mesaj final cu documentele semnate sinodal. Adică trebuie avute în vedere ambele, si documentele semnate (în primul rând) si enciclica, ce pare mai mult un mesaj bine periat pentru presă și ochii lumii).
(Redactia Revistei Atitudini)



Mitropolitul Serafim de Pireu: Constatări dureroase asupra Sinodului Panortodox din Creta


Serafim de PireuCu multă tristețe și durere sufleteasca am urmarit in  mass-media începutul Sfântului si Marelui Sinod pornind de la liturghia Rusaliilor de duminica  și supunem atentiei cu celeritate, în rândurile care urmează, poporului credincios al lui Dumnezeu, primele noastre constatari.
Prima constatare dureroasa o reprezinta prezența și rugăciunea in comun in cadrul Utreniei și Sfintei Liturghii a aceastei mari sărbători Domnesti la Biserica Sf. Mina a Papistasilor, protestanților și monofiziților eretici, fapt care, după cum este cunoscut tuturor, este interzis de Sfimntele Canoane. Intaistatatorii ortodocși și ceilalți ierarhi participanți au călcat Sfintele Canoane  Apostolice și Sinodale, dorind astfel sa transmita de la inceput un mesaj intregii lumi, cât de mult respecta deciziile luate in Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, instituția sinodala fata de care  dau declarații rasunatoare.

A doua constatare tristă a fost data de prezența la deschiderea lucrarilor Sfântului si Mare Sinod în calitate de invitați oficiali ai delegațiilor trimise de comunitățile eretice ale papistasilor, protestanților și monofiziților, ceea ce  este o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale. Într-adevăr, acestidelegatiau fost numiti ca ” reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic. Bartolomeu, chiar înainte ca Sfântul Sinod sa decida asupra recunoasterii caracterului eclesial sau nu a acestor comunități eretice. Asa ca , Kir dl Bartholomeu punandu-ne in fata unui fapt împlinit,  a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, si anume că el nu are nici o intenție de a numi pe eterodocsi eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină nu a existat conceptul de “observatori”. Adica sa participe la acestea ca invitati de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitati in calitate de vinovati ca sa ceara ierare si nu  ca invitati de onoare. Numai la Conciliile A și B ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că Sfântul si Marele Sinod a preluat standardele papale.

O altă constatare tristă este inceperea în sine a Sfantului si Marelui Sinod. Faptul că Sinodul si-a început activitatea în contradicție cu Regulamentul de organizare și funcționare, semnat în timpul Sinaxei Intaistatatorilor din ianuarie 2016. Prezentul regulament prevede, printre altele, că Sinodul „se convoaca de catre Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, de comun acord cu Preafericitii Intaistatatori ai Bisericilor Autocefale Ortodoxe.“(art.1). Astfel că, deoarece patru biserici autocefale (Rusia, Bulgaria, Georgia și Antiohia), nu au fost de acord in mod justificat cu privire la convocarea sesiunii Sinodului și au facut apel ca acesta sa se amâne, nu s-a indeplinit conditia de „comun acord a Preafericitilor Intaistatatori”. Prin urmare, nu sunt in masura, în temeiul acestui regulament, nici Patriarhul și nici celelalte biserici locale sa organizeze un Sinod, în cazul în care, desigur, doresc să respecte regulamentul pe care l-au semnat. In rest, Intaistatatorii si membrii Sinodului se lauda ca respecte cu acrivie regulamentul.

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început activitatea fără sa ratifice in prealabil toti termenii si Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare, astfel încât si acest Sinod sa aiba o continuitate organică cu cele precedente. Este de retinut că referirea la Sinoadele Ecumenice anterioare a fos o practica respectata în mod constant de către sfinții Părinți ai acestor Sinoade. Prin aceasta practica Părinții au vrut să proclame că acceptă ceea ce Sinoadele Ecumenice anterioare stabileau ca si dogme și ca doresc să continue aceasta lucrare. Un exemplu tipic o reprezinta recunoașterea Sinodului de la 787 ca al VII-lea Sinod Ecumenic in cadrul Consiliului Ecumenic al Sf. Fotie din perioada 879-880.

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început lucrarile pe baza unui Regulament de organizare și funcționare, care nu a fost unanim acceptat de către toți Intaistatatorii in cadrul Sinaxei acestora din ianuarie 2016, dat fiind faptul ca Biserica din Antiohia nu a semnat. Principiul unanimității a fost, asadar, o condiție necesară și prealabilă pentru convocarea Sinodului,  prevăzuta în prezentul regulament.

De asemenea, si-a început activitatea pe baza textelor unanim acceptate in cadrul Conferinței Presinodale. Dar aceasta baza nu s-a dovedit sigura, solidă și fermă așa cum s-a vazut ulterior. Acest lucru se datorează faptului că cele șase texte pre-sinodale, cu toate ca au fost acceptate unanim de către reprezentanții care au participat la intalnirile presinodale prin Sinaxa Intaistatatorilor ( in ianuarie 2016), dar nu si de ierarhiile Bisericilor locale autocefale. Aceste biserici, atunci când au primit textele de la Intaistatatorii lor, asa cum au fost ele compuse in cadrul intalnirilor pre-sinodale, le-au studiat in sinoadele locale. Multe dintre acestea, cum ar fi Biserica din Bulgaria, Grecia, Georgia si altele, in timpul cercetarii textelor conciliare au constatat lacune, ambiguități, cacodoxii etc., prin urmare au facut modificări și corecturi dupa cum se impunea.

Pentru aceste biserici care au adus corecturi și modificări în urma discutiilor sinodale, este evident că nu mai erau valabile textele pre-sinodale în forma pe care o aveau atunci ci in noua forma modificata. Faptul că Intâistătătorii au semnat textele pre-siodale în unanimitate, (la fel ca în Regulamentul Siodului), aceasta nu înseamnă că ierarhiile bisericilor locale erau obligate de semnăturile Intaistatatorilor ca să accepte aceste texte . Opinia personală a unui Intaistatator în orice caz nu  poate angaja și obliga Sinodul local sau orice Ierarh, altfel Intaistatatorii s-ar transforma in Papa care ar decide si si-ar impune suveranitatea. Cel mai înalt organ de conducere al Bisericilor Ortodoxe locale, conform tradiției ortodoxe, nu este reprezentat de  Întâistătător ci de Sinodul Ierarhiei.

După toate cele mentionate anterior este devine evident  că este total greșit să ca Patriarhul Ecumenic sa revendice în discursul său de deschidere:. “Putem, prin urmare, sa ne incepem lucrarile noastre pe baza textelor aprobate în unanimitate de catre  Biserici”.  Aici Patriarhul Ecumenic vrea sa spuna prin “texte aprobate în unanimitate” evident, textele presinodale, semnate de Sinaxa Întâistătătorilor (ianuarie 2016), care nu se aplică insa anumitor biserici, după corecțiile și modificările care s-au facut in mod sinodal. Desigur, ar trebui mentionat că nu există cu adevarat unanimitatea despre care vorbește Patriarhul Ecumenic, deoarece unele biserici s-au diferentiat. Inutil să mai spunem, de asemenea, că, în ciuda falselor pretentii de unanimitate, Patriarhul a mai avut si alte greseli in discursul sau introductiv. Mai există și alte locuri în acest discurs, care necesita sa fie analizate in mod critic, pe care cu siguranta le vor  evidenția alți frați în Hristos.

O altă constatare tristă este faptul că cele patru biserici care nu au participat la Sinod, au fost ocărâte pe plan internațional. Absența lor a fost prezentata atat de catre Patriarhul Ecumenic cat și de alti Intâistătători, în discursurile introductive, ca fiind complet nejustificată și condamnabila. Și nici mai mult, nici  mai puțin aceste biserici care au absentat au aparut ca vinovate și responsabile de crearea de  schisme și diviziuni. Cu toate acestea, aceste biserici în cele din urmă nu au participat, nu pentru că asa li s-a nazarit lor, ci pentru că, așa cum am explicat mai sus, au constatat in timpul cercetarii sinodale ca textele au probleme. Și, așa cum era foarte firesc, au cerut amânarea Sinodului, pentru a le aprofunda, pentru a face corecțiile necesare, și pentru a produce astfel noi texte care sa poata fi acceptate unanim de către toate Bisericile locale. Dar, pentru că nu a fost acceptat propunerea lor de a amâna Sindoul, acestea au ales sa nu participe.

O altă concluzie tristă, probabil, cea mai trista dintre toate celelalte o reprezinta o nouă formulare întunecată și nociva introdusa in text: “Legaturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine” este o recunoaștere in termeni reali a eclesialitatii ereticilor eterodocsi. Iată care este versiunea acceptată în unanimitate de Sinod: “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorica a altor biserici creștine eterodoxe și confesiuni”, în loc de formula: “Biserica Ortodoxă recunoaște existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine”. Adica cuvântul “existenta” se înlocuiește cu cuvântul “numele” și sintagmei “Bisericilor și confesiuni creștine” i se adauga “heterodoxe”. Această modificare este o formulare propusă de Preafericitul Arhiepiscop al Greciei, Ieronimos, după îndelungi discuții și consultări în timpul cărora au fost exprimate mai multe puncte de vedere contradictorii. Cu noua exprimare spune Preafericitul Arhiepiscop al Greciei că “reusim sa ajungem la  o decizie sinodala pentru prima dată în istorie care sa delimiteze contextul istoric al relațiilor cu eterodocșii, nu în existență, ci numai în denumirea istorică a acestor Biserici creștine eterodoxe si confesiuni.”

Aici ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare logică: Cum este posibil să numeasca cineva ceva, în timp ce, in acelasi timp, respinge existența acelui fapt, pe care il numește? Inacceptabil si contradictoriu din punct de vedere doctrinar este si acceptarea denumirii de “Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe  nu pot fi numite „Biserici” deoarece exact de aceea le denumim  „etero” ( terte, altele), dogme eretice si prin urmare ca eretice nu pot fi numite „Biserici”.

De asemenea, foarte trist este si faptul că delegația Bisericii din Grecia nu a rămas credincioasa și ferma fata de deciziile Sinodului Ierarhiei din 24 și 25 mai așa cum ar fi trebuit sa faca. Sinodul decisese să înlocuiască cuvintele “existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine” cu expresia “existenta istorica a altor Confesuni si comunitati crestine”.

În cele din urmă o altă concluzie tristă este legata de ceea ce a declarat caustic Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sfârșitul lucrarilor. Printre altele, el a proclamat că “Patriarhia Ecumenică a facut pionierat in cadrul miscarilor ecumenice.” De asemenea, el s-a referit la Enciclica pan-eretica din 1920 , „care este caracterizat de mulți ca fondatoarea statutului pentru CMB” și că “ Patriarhia Ecumenică a fost unul dintre membrii fondatori ai CMB la Amsterdam … “.

Ne-am oprit doar asupra acestor aspecte pentru moment, fara ca acest lucru sa insemna ca se termina aici lista constatărilor dureroase. Este normal ca,după cele menționate mai sus, se naste întrebarea: De la un Sinod care a început și s-a finaliza in acest fel, ce se poate aștepta? Așa cum a spus si Domnul: “Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui.” ( Luca 6,43-44) Fiecare sa traga singur concluziile.

Articol preluat de pe http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/27/opt-mitropoliti-nu-au-semnat-documentele-sinodului-panortodox-printre-ei-ips-hierotheos-vlachos-si-ips-atanasie-al-limassolului-prima-reactie-a-ips-serafim-de-pireu-varianta-in-romana-a-mesajului/

        Sursa: http://www.vimaorthodoxias.gr



Părintele Stareț Macarie de la mănăstirea Oituz iși exprimă îngrijorarea cu privire la Sinodul Panortodox din Creta


OLYMPUS DIGITAL CAMERAÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE ARHIEPISCOP IOACHIM, ARHIEPISCOPUL ROMANULUI ŞI BACĂULUI

ÎNALTPREASFINȚIA VOASTRĂ,

Cu ascultarea duhovnicească canonică și respect față de lucrarea arhierească slujitoare a Înaltpreasfinţiei Voastre şi de respectabila Voastră persoană, ca fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe, cu smerenie vă rugăm să binevoiți a  vă  apleca atenţia asupra unor aspecte privind viitorul „Sinod Panortodox”, care se preconizează a avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.

Avem convingerea că, trăind în Biserica lui Hristos, am fost mereu în Duhul Adevărului lăsat nouă de la Cincizecime. Noi, ca oameni, am fost supuşi greşelii, dar Biserica Ortodoxă a rămas nepătată, a păstrat Sfânta Tradiție și deplinătatea dumnezeiescului Har mântuitor. Teologia ortodoxă continuă să meargă pe drumul aşezat de toate Sinoadele Ecumenice anterioare, de toţi Sfinţii Părinţi. Axioma teologhisirii ortodoxe este urmarea Sfinţilor Părinţi şi neîncălcarea hotarelor  aşezate de ei.

Înţelegem să acţionăm în duhul iubirii, ascultării, smereniei și respectării celor lăsate de înaintașii noștri. Nădăjduim ca până la sfârșitul vieţii noastre pământeşti să rămânem credincioși și ascultători, mergând pe drumul statornicit nouă, prin poruncile Mântuitorului, de Sfintele Sinoade, de învăţăturile mărturisirii Sfinţilor Părinţi, să rămânem statornici în credință neclintită și în dragoste vie pentru Dumnezeu.

Credem că singura care mântuieşte este Credinţa Ortodoxă şi singura Biserică este cea întemeiată de Hristos. Nu există mai multe biserici, nu există decât Una, Sobornicească şi Apostolească Biserică: Biserica Ortodoxă. Ea a rămas neschimbată în poziţia ei faţă de creştinismul occidental, faţă de papism, protestantism (luteranism, calvinism, etc.) şi anglicanism, care sunt caracterizate drept căderi eretice de la Biserica cea Una. Conştiinţa de sine ortodoxă, potrivit căreia cel care încalcă un mic lucru din acestea se consideră schismatic, eretic şi este anatemizat şi socotit de toţi ca aflându-se în afara comuniunii, îşi păstrează integritatea.

Prin urmare, singurul temei acceptabil al unirii bisericeşti este absoluta  unitate a credinţei şi acordul în privinţa dogmelor, prin acceptarea fără modificări de către eterodocşi a dogmelor ortodoxe. Privitor la dumnezeieştile dogme, în nici un caz nu este loc de iconomie şi compromis. Bunăvoinţa faţă de eretici se poate transforma într-o capcană a schimbărilor, făcute să ne apropie de ei, cu preţul îndepărtării de la calea cea adevărată, de la credinţa cea dreaptă. Termenul „eretic” nu este o insultă, ci un indicator al condiţiei celor abătuţi de la învăţătura de credinţă ortodoxă.

Modificările de natură doctrinară introduc ambiguităţi şi nu limpeziri unor probleme care pot genera interpretări sau devieri. Se răspunde unor comenzi din afara Sfintei noastre Biserici, iar Sinodul, în loc să apere comoara care ne dă viaţa cea în Lumină, renunţă de bună voie la poziţia legitimă, unică, a Ortodoxiei, alegând calea cea largă a pierzaniei şi nu poarta cea strâmtă care ne duce la Păstorul ce Și-a dat viaţa pentru oile Lui.

Se vorbește de un eveniment cu un statut de o manieră nouă (Pan-ortodox), cu o denumire pe care şi-o asumă prea devreme (Mare şi Sfânt), cu o tematică parţial îndreptăţită de schimbările petrecute în lume, cu un limbaj care va crea probleme de

interpretare dogmatică, cu un mod de organizare în care decidenţii au de aplicat pentru întâia oară alte reguli, aşa încât nu poţi să nu te întrebi unde se va ajunge. Aşa cum un pom se cunoaşte după roadele lui, vom cunoaşte, după rezultatele lui, duhul în care se va fi lucrat la acest Sinod Panortodox.

Biserica Ortodoxă Română s-a afiliat Consiliului Mondial al Bisericilor [CMB], făcând în acest context gesturi de apropiere de cei aflaţi în credinţe eretice; a făcut atât de multe încălcări ale celor stabilite în Sfintele Sinoade Ecumenice la anumite întâlniri (Toronto, Chambesy, Canberra, Balamand, Ravenna, etc), atât de multe cedări în faţa ereticilor, încât situaţia a devenit îngrijorătoare de foarte mult timp.

x-Saints_of_Mount_Athos5În materialele pregătite pentru dezbaterea temelor Sinodului Panortodox sunt folosite uneori sintagme străine de duhul Ortodoxiei, sloganuri care nu ne aparţin. Se vrea comuniune? Dar în ce fel? Se vrea Potir comun? Nu din Euharistie rezultă dreapta credință, ci din dreapta credință rezultă Euharistia cea adevărată. Unirea cu Hristos nu poate fi înțeleasă fără unirea în adevărul Lui, în adevărul despre El. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea rătăcirii acestora, iar în ceea ce-i priveşte, pocăinţa lor, aşa încât să fie o adevărată unire şi pace; unire cu adevărul, nu cu rătăcirea şi cu erezia.

Noi avem o bază şi un temei: să ne sprijinim pe cele şapte Soboare Ecumenice, pe Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi şi să nu facem demersuri pentru  a ne apropia de eretici, pentru a ne asemăna lor, ci să-i îndemnăm să îşi recunoască ei rătăcirea şi să revină pe făgaşul de la care s-au abătut şi atunci vor fi cu noi în Sfânta Biserică Ortodoxă. Despărțirea noastră de veacuri de ei, chiar dacă a fost provocată de divergențe dogmatice, are totuși un caracter canonic. Într-o scrisoare către Ieromonahul Teofan din Evia, Sfântul Marcu al Efesului scria: „Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit şi de pomenirea celor de nepomenit!”.

Cu smerenie, dar şi cu îngrijorare, ne exprimăm dezacordul cu privire la abolirea practicii Sfintelor Sinoade Locale și Ecumenice în vigoare până în prezent, în care se dorea ca fiecare episcop să poată dispune de propriul său vot.  Introducerea unei noi reguli – un vot pentru o Biserică – face ca membrii viitorului Sinod Panortodox, cu excepția Întâistătătorilor, să fie elemente pur decorative, lipsindu-i de dreptul de vot.

Am dori să se respecte hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi să nu aibă loc practicarea rugăciunilor în comun și a împărtășaniei comune cu ne-ortodocșii, iar cei care se fac vinovați de acest păcat să fie aduși prin părintească certare la ascultarea hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice și ale Sfinților Părinți care și-au vărsat sângele pentru Ortodoxie.

Condamnăm noua învățătură eclesiologică eretică – despre existența harului mântuitor în afara granițelor canonice ale Bisericii Ortodoxe – așa numita „teorie a ramificațiilor” și a „trunchiului comun”, cât și „teoria minimului dogmatic”.

Dorim ca acei care ne păstoresc şi ne reprezintă să nu se situeze pe pozițiile încălcării canoanelor, participând la rugăciuni în comun cu cei aflați în afara Bisericii, să nu-i pomenească la Sfintele Slujbe și să nu ia hotărâri străine de ceea ce ne-au lăsat Mântuitorul și Sfinții Părinți.

x-αγιος-γρηγοριος-παλαμας-εκκλησιαVă cerem sprijin ca aceste temeri ale noastre să fie transmise Întâistătătorilor Bisericii noastre, încât să nu se ajungă la luarea unor hotărâri care să se abată de la adevărul de credinţă. Mai bine să strigăm noi şi să nu fi fost nevoie, decât să se întâmple lucruri care să fie urâciune în faţa lui Dumnezeu. Am studiat temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de viitorul Sinod Panortodox,  am văzut poziţia ierarhilor desemnaţi să participe la pregătirea materialelor, am văzut nenumăratele luări de poziţie ale celor din ţara noastră şi din alte ţări, fie la nivel de Întâistătători, fie ale unor personalităţi considerate repere ale Ortodoxiei, la ale căror luări de poziţie ne-am alăturat şi pe care le-am inclus ca anexe în materialul de față.

Am expus îngrijorările noastre şi ale credincioşilor pe care îi păstorim, îndemnându-i la ascultare și discernământ duhovnicesc, dând credit Înaltpreasfinţiei Voastre, cât şi Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române că veţi face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu în privinţa celor ce se vor discuta şi se vor hotărî la Sinodul Panortodox care vine. Am încercat ca această atitudine a noastră să fie expusă cât mai moderat, tocmai pentru a nu fi etichetaţi ca extremişti, fundamentalişti, pseudo- râvnitori şi schismatici, însă vom fi fermi şi neclintiţi în credinţa noastră şi vom spune ceea ce considerăm că este drept şi corect în faţa lui Dumnezeu, atunci când Sinodul va prezenta rezultatele sale.

Sinodul Panortodox, este momentul final al unui demers început cu zeci de ani înainte, când s-a inițiat mișcarea Ecumenică și CMB-ul, organizație de tip protestant cu sediul la Geneva, care promovează conceptul New Age, „unitate în diversitate” și dorește unirea creștinilor cu celelelte religii.

Ecumenismul este produsul masoneriei” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae) și este dictat de interesele politice ale Ocultei Mondiale (Sionismul), care dorește să instaureze o Nouă Ordine Mondială. Se impune treptat și subtil un control unic, absolut și totalitar în care identitatea se anulează și se conturează o religie sincretistă unde “toleranța este un zeu”, religie care să ajute la instituirea adorării lui Lucifer și instaurarea lui Antihrist.

Încheind, Înaltpreasfinţite Părinte, vă cerem cu smerenie, cu bună-credinţă, să luaţi în considerare dezacordul nostru documentat şi argumentat, față de aceste aspecte legate de viitorul Sinod Panortodox din iunie 2016.

Vă facem direct răspunzător în faţa Bunului Dumnezeu, ca cel ce  aveţi misiunea şi pentru care ne rugăm ca „drept să învăţaţi Cuvântul Adevărului” şi totodată vă asigurăm de toată susţinerea noastră în lupta pe care o aveţi de dus în aceste momente de răscruce, hotărâtoare pentru apărarea Ortodoxiei. Așteptăm un răspuns în scris, până la începerea Sinodului, prin care să vă exprimaţi poziția, ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi păstor al nostru, despre cum este şi va fi afectată Ortodoxia de: Continue Reading »