Posts Tagged 'Sfântul şi Marele Sinod Panortodox'


Pr. Matei Vulcănescu, Secretar al Mitropoliei Pireului, concluzii despre Sinodul Panortodox; grave probleme dogmatice




Patriarhul Georgiei, care nu participă la acest Sinod din Creta din motive dogmatice iar nu politice, atrage atenția asupra încălcării canoanelor privind căsătoriile mixte


georgiaPe 23 iunie, Catolicos-Patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea, a trimis următoarea scrisoare către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I: „Sanctității Sale, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Roma și Patriarh Ecumenic, Stăpân Bartolomeu, în Creta Sanctitatea Voastră, dragă frate în Hristos, Vă adresam salutul nostru cordial și Îl rugăm pe Domnul să vă dea pace, sănătate și mulți ani. Am fost informați prin mass-media că o scrisoare de invitație din partea Voastră ne-a fost trimisă în data de 17 iunie a acestui an. Dorim să Vă informăm că această scrisoare nu au ajuns la noi, ceea ce explică întârzierea răspunsului nostru. Sanctitatea Voastră, nu pot răspunde la invitația dumneavoastră, fiind angajat prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei din data de 17 iunie a acestui an. Această decizie v-a fost trimisă, precum și Preafericirilor Lor și Preasfințiilor Lor, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Acest text explică motivele exacte ale absenței noastre la Sinod. Astfel, nu este corect să fie atribuită absența participării la Sinod a delegației Bisericii Georgiei din motive politice sau de altă natură. Cu toate acestea, urmărim derularea lucrărilor Sinodului și sperăm că, cu harul lui Dumnezeu, rezultatele sale finale vor fi acceptate de către pliroma Bisericii. Permiteți-mi să vă reamintesc că Biserica Georgiei nu a semnat proiectul de text „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, deoarece consideră inacceptabilă călcarea celui de-al 72-lea canon al Sinodului Quinisext, care are un caracter dogmatic, și interzice Căsătoria mixtă, din cauza participării unui non-ortodox la o Taina a Bisericii Ortodoxe. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a respins textul în discuție în cadrul reuniunii sale din 8 octombrie 1998 și din nou, pe 25 mai 2016. Nu l-am semnat nici la Sinaxa Întâistătătorilor ortodocși din luna ianuarie în acest an. Dacă unii invocă semnătura noastră cu deciziile Sinaxei mai înainte menționate, care stabilește temele agendei, noi le răspundem că aceste decizii au fost semnate înainte de votul Întâistătătorilor cu privire la textul litigios. Când am semnat deciziile, am avut speranța că unanimitatea va fi atinsă, ceea ce, în cele din urmă, nu s-a întâmplat. Din păcate, negocierile cu privire la acest subiect, care au avut loc în luna aprilie trecută, când, în urma invitației dumneavoastră, o delegație oficială a Bisericii georgiene a vizitat Fanarul în acest scop, nu au fost încununate de succes. Cu această ocazie, s-a discutat, de asemenea, eliminarea acestui subiect de pe ordinea de zi a Sinodului. Și acum, încă o dată, ne adresăm dumneavoastră, cerând ca textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, dat fiindcă aprobarea sa unanimă nu a fost atinsă, să nu mai fie discutată, având în vedere că nu a fost acceptat nici de Biserica Antiohiei. La ultima noastră întâlnire de la Chambésy, am spus că textele presinodale aprobate până în prezent, vor fi, după publicare, supuse judecării Sinodului Episcopilor Bisericii noastre, în vederea exprimării poziției definitive. Reunit în data de 25 mai a acestui an, Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a decis că: 1) Textul „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” necesită o revizuire serioasă, din cauza erorilor ecleziologice și terminologice pe care le conține, fără de care Biserica Georgiei nu ar putea să-l semneze. 2) Textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” necesită în mod absolut anumite schimbări, pe care Biserica noastră le-a indicat. 3) Textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale” nu poate fi acceptat în forma sa actuală, din motivul deja menționat. Sanctitatea Voastră, nădăjduim în înțelepciunea Voastră, și exprimăm încă o dată așteptările noastre că veți îndepărta creerea de probleme în cadrul Bisericii, precum și a deciziilor care rup unitatea ortodocșilor. Ne rugăm pentru dumneavoastră cu multă dragoste în Hristos și respect, Ilia al II-lea, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, și Catolicos-Patriarhul întregii Georgii și Mitropolit de Bichvinta și Ts’khum-Apkhazeti”. Sursa: sursa: aici. Traducere de Roman Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le Patriarcat de Géorgie maintient son refus de participer au Concile



Care sunt problemele dogmatice din primul document sinodal: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană


Care sunt problemele dogmatice din primul document sinodalARGUMENTE PRIVITOARE LA DOCUMENTUL 1: „MISIUNEA BISERICII ORTODOXE ÎN LUMEA DE AZI”

SFÂNTUL SINOD AL ROCOR[1] DESPRE TEXTELE PENTRU SINODUL PAN-ORTODOX[2]:

Documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de azi”

Problemele cuprinse în documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de azi” sunt mai subtile şi teologice în caracter faţă de acelea din textul despre relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine, însă chiar pentru acest motiv merită o atenţie deosebită. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit de Nafpaktos şi Sf. Vlasios a expus deja cu atenţie elementele de bază ale erorilor antropologice care susţin acest text în ansamblu, care fac ca centrarea lui altfel nobilă pe lucrarea Ortodoxiei de a ocroti pacea, prevenirea războiului, lupta contra discriminării, etc., să fie profund problematică până când vor fi corectate.
Miezul problemei stă în utilizarea repetată în document a termenului „persoană umană” unde ar trebui să folosească „om”, şi în fundamentarea discuţiei umanitare din el pe variaţiuni asupra acestei fraze. Utilizarea termenului „persoană” pentru om apare în cadrul discursului ortodox într-o manieră notabilă doar din vremea lui V. Lossky, care recunoştea el însuşi noutatea utilizării acestuia de către el; şi în vreme ce a devenit aproape absolut normativ în discuţiile contemporane, Sfinţii Părinţi sunt consecvenţi în folosirea cuvântului scriptural şi liturgic de „om”. Termenul „persoană” (Rus. лицо, Gr. πρόσωπον) este folosit în primul rând în limbajul ortodox cu referire la Persoanele Dumnezeieşti ale Sfintei Treimi, în mărturisirea fiinţei ipostatice unice a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, precum şi a realităţii ipostatice singulare a Fiului Unul în Care amândouă naturile, dumnezeiască şi umană, coexistă „neamestecate, neschimbate, neîmpărţite, nedespărţite” (Definiţia celui de-al patrulea Sinod Ecumenic). Aproape niciodată nu se aplică termenul la făptura omenească (în care asemenea distincţii nu există), tocmai ca un mod de a marca distincţia absolută între ceea ce este creat şi ceea ce este necreat — căci în vreme ce omul este „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, el nu este în niciun fel comparabil, în calitatea lui de creatură, cu Cel Care nu are niciun început. Continue Reading »



EDITORIAL: Primejdia întrunirii Sinodului Panortodox din Creta. Apostazia de la Teologia Sfinților Părinți, de Monahia Fotini


ceb1ceb303De ce reprezintă o primejdie acest Sinod?

Orice creștin ortodox trebuie să știe că fără dreaptă credință nu ne putem mântui, că în afara Bisericii, care este Trupul lui Hristos, nu este mântuire. De ce? Pentru că «cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică» – spune Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în Sf. Evanghelie (Mc. 3:29). Iar Sf. Ioan Gură de Aur ne tălmăcește foarte limpede acest cuvânt, numind pe eretici și pe dascălii mincinoși care nu învață drept cuvântul Adevărului, nu doar lupi și tâlhari, ci „luptători împotriva Duhului și hulitori ai Duhului harului. Acestora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor”[1]. Învățătura de credință ortodoxă nu este una omenească, nu este inventată de vreo minte omenească, oricât de genială ar fi ea. Învățătura ortodoxă este revelată, descoperită de Dumnezeu, Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, prin Sfânta Scriptură și Sfintele Canoane stabilite prin Sinoade Ecumenice. Sfinții Părinți au numit canoanele cârma Bisericii, după care se ghidează corabia mântuirii de la care nu putem să facem niciun rabat. Dogma ortodoxă este una revelată prin Duhul Sfânt, Sfinților Părinți care au ajuns la vederea lui Dumnezeu prin sfințenia vieții lor, adică Părinților îndumnezeiți. Însă nu dogma în sine mântuiește. Este nevoie și de trăire, de făptuire ortodoxă, ca să ajungem la curățire, luminare și mântuire. Fără conștiința ortodoxă dreaptă, nimeni nu poate ajunge la mântuire, de aceea dogma este o condiție obligatorie pentru a făptui, pentru a ne putea curăți de păcate în vederea mântuirii. De altfel, dogma nu s-a revelat decât celor ce au trăire duhovnicească, celor ce au ajuns la vederea lui Dumnezeu, urmând ca cei ce nu au ajuns la această trăire să respecte rânduielile și canoanele statornicite și hotărâte de Sfinții Părinți. Înșiși Sfinții Apostoli predau episcopilor Dumnezeieștile Canoane, ca pe o lege sfântă, spunând: „Episcopilor, acestea s-au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi însă rămânând într-însele, vă veți mântui și pace veți avea, iar nesupunându-vă vă veți munci și luptă unii cu alții necurmată veți avea, plata neascultării cea cuvenită luând-o”[2].

Așadar viețuirea și dogma sunt împreună, „viață – dogmă – viață”, după cum spune Sf. Simeon Noul Teolog, care subliniază că temelia dogmei este viețuirea, experiența duhovnicească a Sfinților Părinți. Baza Sinoadelor Ecumenice o reprezintă experiența Părinților îndumnezeiți, prin care a lucrat Harul lui Dumnezeu, iar nu o teorie anume. Baza Sinoadelor nu este Sinodul în sine, o adunare de episcopi care hotărăsc în unanimitate conți- nutul canoanelor. Să nu uităm că au fost și sinoade false, numite tâlhărești în tradiția Bisericii. Nu este sfânt Sinodul în sine, după cum remarca Mitropolitul Ierotheos Vlachos[3], ci Sfinții Părinți sfințesc Sinodul. Baza Bisericii nu sunt Sinoadele în sine, ci Sfinții Părinți. Atunci când într-un Sinod există Părinți luminați de Duhul Sfânt, care au rugăciune și vedere dumnezeiască, aceștia sunt Sinodul. Așa cum la Sinodul I au fost Sf. Atanasie și Sf. Spiridon, la al II-lea – Sfinții Grigorie Teologul și Grigorie al Nyssei care s-au bazat pe teologia Sf. Vasile cel Mare, la Sinodul al III-lea a fost Sf. Chiril al Alexandriei, la al IV-lea – Papa ortodox Leon, la al V-lea și al VI-lea s-au bazat pe teologia Sf. Maxim Mărturisitorul, la Sinodul al VII-lea – pe teologia Sfinților Vasile cel Mare, Ioan Damaschin și Teodor Studitul, la Sinodul al VIII-lea a fost Sf. Fotie cel Mare și la Sinodul al IX-lea – Sf. Grigorie Palama.

Întotdeauna bazele Sinoadelor au fost Părinții îndumnezeiți, în măsura în care acești Părinți aveau vederea lui Dumnezeu. Sfinții Părinți sunt cei care dau validitate Sinoadelor și nu invers, așa cum nuanțează foarte corect și Mitropolitul Ierotheos: „rostim la slujbe pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”… și nu „ale Sinoadelor noastre”. De aceea îi sărbătorim pe Părinții de la Sinoade și nu Sinoadele.

De ce este foarte important acest aspect? Pentru că el ne ajută să facem diferența între un Sinod Sfânt și un sinod tâlhăresc. Părinții Sfinți, ajunși prin asceză și rugăciune la luminare și îndumnezeire, statornicesc prin Duhul Sfânt care sălășluiește întru ei, dogmele cele sfinte și drepte. Părinții care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în inimile lor, având mintea întunecată de patimi, neputincioși în a vedea lumina Dumnezeirii, au rătăcit de la Adevăr, falsificând dogmele sfinte, cugetând strâmb după duhul lumesc, al filosofiei omenești, iar nu după înțelepciunea Duhului Sfânt. Aceștia din urmă niciodată nu vor lua hotărâri drepte atâta timp cât cugetă cele deșarte, iar nu cele dumnezeiești.

Sfinții Părinți se adunau în Sinoade ecumenice sau locale, atunci când apăreau erezii în sânul Bisericii. La acele Sinoade erau dispute între teologii Harului și teologii falși, întunecați la minte, din pricina patimilor. Sinoadele tâlhărești sunt produsul minților întunecate ale teologilor speculativi, pe când Sinoadele Sfinte sunt lucrarea Harului lui Dumnezeu prin Părinții purtători de Duh Sfânt. Chiar dacă în timpul sinoadelor tâlhărești, adevărații mărturisitori și trăitori ai Bisericii erau prigoniți, exilați, întemnițați, Dumnezeu niciodată nu a lăsat și nu va lăsa Biserica Sa, pe care nici porțile iadului nu o vor birui, călăuzind-o neîncetat acolo unde sunt Harul și adevărul, în temniță sau catacombe. Întotdeauna Biserica a avut Sfinți Părinți, apărători și păzitori ai Harului și Adevărului, care au menținut-o vie până astăzi. Continue Reading »



Pr. Mihai Andrei Aldea despre neintemeierea unui Sinod „panortodox”


sinod panortodoxDespre Adunarea din Creta

Mă tot întreabă fii şi fiice duhovniceşti, precum şi alţii, care este părerea mea despre numitul „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox” ce ar urma să se adune în Creta în acest an.
Părerea mea este prea puţin importantă, fiind eu neînsemnat şi cel din urmă dintre clericii Bisericii lui Dumnezeu.
Dar, chiar şi aşa fiind, am datoria să răspund la întrebare, mai ales că este stăruitoare, spre a nu fi numărat cu cei care tac atunci când li se cere să mărturisească.
Nu există în toată Istoria Bisericii lui Dumnezeu vreo adunare a clericilor de orice fel care să se numească „sinod panortodox”. Un asemenea organ al Bisericii nu a existat niciodată.
Este adevărat, Biserica are puterea de a institui multe lucruri noi, ca de pildă sărbători, timpuri ale întrunirii sinoadelor, îndreptări ale calendarului şi altele asemenea. Dar numai într-un sinod canonic! Fie el local – pentru sărbători locale şi alte asemenea lucruri -, fie sinod ecumenic pentru chestiunile ce privesc întreaga Biserică – precum îndreptarea calendarului sau altele probleme universale.
Iar canonic, un nou fel de sinod al întregii Biserici se poate înfiinţa numai şi numai într-un sinod ecumenic!
Or, cum nu există un sinod ecumenic ce să fi înfiinţat tipul de întrunire clericală numit „sinod panortodox”, în Biserică nu există aşa ceva („sinod panortodox”).
Deci întrunirea unui „sinod panortodox” nu este ortodoxă. Este doar o adunare politică, după cum vom dovedi îndată.
Negarea canonicităţii unui aşa-zis „sinod panortodox” „doar” pe baza lipsei oricăror canoane care să îl aducă la fiinţă din nefiinţă poate părea, unora, un formalism. Eventual exagerat. Însă întreaga lucrare a Bisericii se realizează în temeiul unei depline organicităţi, în care nu există rupturi, salturi mortale, mutaţii genetice. Dimpotrivă, totul se întemeiază şi creşte printr-o dezvoltare continuă, coerentă, neîntreruptă, armonică (simphonică). Nu sunt îngăduite în Biserica lui Dumnezeu contradicţii doctrinare, nu se îngăduie în Biserica lui Dumnezeu acceptarea de „adevăruri” ce stau împotriva Adevărului revelat şi mărturisit de veacuri, sau alte asemenea abateri şi auto-contraziceri.
Din acest punct de vedere aşa-zisul „sinod panortodox” suferă de o profundă necanonicitate şi ne-ortodoxie încă din titlu. Titlu care, trebuie să o spunem cu maximă tristeţe, este ne-ortodox. Sau, ca să fim pe deplin în adevăr, este eretic.
Afirmaţia este extrem de grea şi o facem cu mare durere, după ani de zile în care am tăcut şi ne-am rugat să nu fie nevoie să o facem.
Dar de ce spunem că este eretic titlul de „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”?
Pentru că „pan-ortodox” înseamnă „a tot ceea ce este ortodox”. Deci un asemenea sinod ar fi unul al întregii Ortodoxii.
Ceea ce înseamnă că:
1. Dacă Biserica Ortodoxă în întregul ei este Biserica lui Dumnezeu, un asemenea sinod este pur şi simplu sinod ecumenic şi ar fi trebuit numit ca atare.
2. Dacă un asemenea sinod nu este ecumenic, atunci Biserica Ortodoxă nu este Biserica lui Dumnezeu, ci este o erezie. Continue Reading »