Posts Tagged 'Sf. Ignatie Briancianinov'


Sf. Ignatie Briancianinov: DESPRE PĂZIREA DE CĂRȚILE CARE CUPRIND ÎNVĂȚĂTURI MINCINOASE


„Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii”. (Sf. Ignatie Briancianinov) [1]

Iarăşi îţi aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos şi bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul Sfinţilor Părinţi. De la ei vin toate sfaturile mele. Păzeşte-ţi mintea şi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este minciună şi părintele minciunii. Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi.

Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească. De ţi-ai îngăduit a-ţi mâzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete şi întipăriri neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: Cine e scriitorul, ce scrie el?”, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu. Pregăteşte pentru acest scriitor minte şi inimă curată, vieţuind cu evlavie şi întreagă înţelepciune: atuncirugându-te tu şi citind sfintele cărţi, pe nebăgate de seamă şi în chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.

Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decât cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fiii săi. Iar dacă gândeşti altfel şi socoţi porunca Bisericii mai puţin întemeiată decât socotinţa ta şi a celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci judecător al ei. Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu. Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Corinteni 3:19). Continue Reading »



SF. IGNATIE BRIANCIANINOV, DASCĂL AL RUGĂCIUNII ÎN VREMURI DE PE URMĂ


ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU, DIN COPILĂRIE

„Am fost luat, răpit de pe calea cea largă, ce duce la pieirea veșnică și pus pe calea cea strâmtă și dureroasă ce duce la viață”.

La începutul veacului al XIX-lea, la 6 februarie 1807, în familia unui demnitar rus înstărit din satul Pokrovskoie, gubernia Vologda venea pe lume pruncul Dimitrie, Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov de mai târziu, „flautul duhovnicesc” al Ortodoxiei, cel care avea să-și facă inima alăută și cuvântul arcuș, îmbrăcându-și sufletul cu neaua Înțelepciunii celei de Sus. Rod al rugăciunii celor doi părinți Alexandru și Sofia, văduviți de bucuria de a-și crește primii doi copii pentru că ei mor în primele zile de viață, Dimitrie va fi încredințat spre ocrotire Sfântului Dimitire Priluțki, făcătorul de minuni din ținutul Vologdei, cel care prin mijlocirile lui a șters lacrimile nerodirii de pe obrazul celor doi tineri, prefăcându-le întristarea în bucuria nașterii de prunci.

Viața tihnită a satului natal, frumusețea meleagurilor care îi desfătau sufletul însetat rugăciune și de însingurare, lectura cărților sfinte vor înrâuri asupra tânărului Dimitrie chemarea monahală de mai târziu prin care se va smulge din tumultul și zarva plină de zădărnicie ale lumii. În ciuda condițiilor privilegiate de trai, a educației alese de care avea parte în casa părintească și a prețuirii de care se bucura din partea fraților și a surorilor lui, sufletul lui Dimitrie nu își găsea odihna, căutând cu înfrigurare lumina veșnicei cunoașteri: „Copilăria mea a fost plină de întristări. Aici văd mâna Ta, Dumnezeul meu! N-am avut cui să îmi deschid inima: am început să o revărs înaintea Dumnezeului meu, am început să citesc Evanghelia și viețile sfinților Tăi. Pentru mine, Evanghelia era acoperită de un văl rareori pătruns; însă ai Tăi Pimeni, Sisoe și Macarie, au avut asupra mea o minunată înrâurire. Cugetul, adeseori înălțându-se către Dumnezeu prin rugăciune și citire, a început încetul cu încetul să aducă pace și tihnă în sufletul meu. Pe când eram tânăr de 15 ani, o negrăită liniște a prins a adia în mintea și inima mea. Eu, însă, nu am înțeles-o. Credeam că aceasta e starea obișnuită a tuturor oamenilor”[1].

DE LA ȘTIINȚA LUMII CĂTRE „ȘTIINȚA ȘTIINȚELOR” – MONAHISMUL

„Am pășit în cariera militară ca și în cea științifică, nu din alegerea și dorința mea. Pe atunci nu îndrăzneam – nu eram în stare să îmi doresc nimic – fiindcă nu aflasem încă Adevărul, încă nu îl vedeam limpede ca să îl doresc!”.

Anul 1822 va fi unul de cotitură pentru Dimitrie și pentru cariera la care visa mai degrabă tatăl lui, dornic să sporească reputația fiului și a familiei sale. Întrebat de acesta pe drumul către Sankt-Petersburg unde avea de susținut examenul de admitere pentru Școala principală de ingineri: „Unde ai vrea să slujești?”, Dimitrie îi răspunde franc și hotărât, deși anticipa reacția împotrivitoare a tatălui său: „Aș vrea să intru în monahism”. Nu venise încă timpul ca ceea ce se limpezise lămurit în adâncurile nevăzute ale sufletului lui Dimitrie, să prindă contur definit și pe cărările văzute ale vieții pământești. Din cei 130 de candidați care concurau în acel an pe 30 de locuri, Dimitrie reușește primul, fiind singurul candidat care întrunea condițiile de a fi admis direct în anul al doilea al Școlii militare. Calitățile intelectuale de excepție, cunoștințele vaste în toate domeniile și distincția caracterului său moral stârnesc admirația viitorului țar al Rusiei, Nicolae Pavlovici, prezent la examenul de admitere de la Petersburg în calitate de general-inspector al inginerilor. În anul 1823, tânărul Dimitrie este înscris în compania de geniu a Școlii de ingineri și pentru meritele sale exemplare este înaintat cu repeziciune la gradul de sublocotenent-inginer.

În paralel cu serviciul militar, frecventează cercurile literare ale înaltei societăți unde se distinge prin talentul poetic apreciat de personalitățile literare ale vremii: Gnedici, Batiușkov, Pușkin. Însă dincolo de fața lucitoare și poleită a lucrurilor, sufletul lui Dimitrie continuă să suspine tăcut după limanul dumnezeirii: „Am pășit în cariera militară ca și în cea științifică, nu din alegerea și dorința mea. Pe atunci nu îndrăzneam – nu eram în stare să îmi doresc nimic – fiindcă nu aflasem încă Adevărul, încă nu îl vedeam limpede ca să îl doresc! Științele omenești, născociri ale minții omenești căzute, deveniseră obiectul atenției mele: către ele tindeam cu toate puterile sufletului; tulburele mele îndeletniciri și simțăminte religioase rămăseseră deoparte. Petrecusem aproape doi ani în îndeletniciri lumești: în sufletul meu se născuse și creștea deja o pustietate grozavă, apăruse foamea, se arătase un dor de neîndurat după Dumnezeu. Îmi amintesc cum mergeam pe străzile Petersburgului în mundir[2] de iuncher și lacrimile îmi curgeau din ochi șiroaie”. Continue Reading »



SINAXAR 30 APRILIE: Sf. Ignatie Briancianinov, povatuitorul celor ce cauta sfintirea in vremurile de pe urma


Sf. Ignatie BriancianinovSf. Ignatie Briancianinov a fost si este dascalul si povatuitorul duhovnicesc al multor dintre calugarii dar si mirenii care cauta sa se sfinteasca si in vremurile acestea de seceta duhovniceasca.

Astazi in manastiri prea putin intalnim duhovnici sau stareti care sa mai poarte lucrarea duhovniceasca launtrica, majoritatea se orienteaza dupa legea materiei, dupa nevoile materiale, iar muncile fizice de cele mai multe ori inabusa nu doar trupul dar si sufletul. Munca fizica este buna si binecuvantata de Dumnezeu, dar nu atunci cand ea impiedica porunca lui Dumnezeu si cand nu este orientata si spre o lucrare launtrica. Putini sunt cei care ajung sa gaseasca in osteneala muncii harul dumnezeiesc, putini sunt cei care sa stie sa se lupte cu gandurile si patimile chiar atunci cand sunt istoviti de munca, putini sunt cei care reusesc sa castige raiul launtric fara povatuitori. Ba mai mult, Sfintii Parinti spun ca fara povatuitori iscusiti mai mult ne ratacim pe cale. Sf. Ignatie insa este darul lui Dumnezeu pentru aceste vremuri secetoase, el este povatuitorul celor fara povatuitori. Scrierile Sf. Ignatie tin loc de povatuire duhovniceasca, asa dupa cum insusi Sfantul marturiseste in scrierile sale. Si azi te poti sfinti, si azi poti castiga harul lui Dumnezeu inlauntrul tau si atunci de cine ne vom mai teme? Rostul sufletului este sfintirea, si atunci medicamentul impotriva deprimarilor, ce isi au cauza in negasirea rostului existential nu este oare castigarea Harului dumnezeiesc in inima omului? Cine se lipseste de acest har cu adevarat se lipsteste de toata seva vietii. Castigarea si simtirea harului nu sunt basme din vechime, sunt realitati vii, la care suntem cu totii chemati, dar peste care trecem cu multa nebagare de seama, de cele mai multe ori pentru ca nu stim sau pentru ca suntem povatuiti gresit, uneori de chiar duhovnicii nostri. Sfantul Ignatie ne arata metoda si calea desavarisirii, accesibil tuturor, si cult si incult, si bogat si sarac – asa cum Evanghelia este vestita nu doar unor elite, ci tuturor.

De aceea sa il citim si sa ii urmam invatatura cea mult folositoare. Continue Reading »