Posts Tagged 'Sf. Apostol Andrei'


DESPRE PROPOVĂDUIREA SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI ÎN ȚINUTURILE NOASTRE, de Ioan Vlăducă


apopstolul andreiÎnvăţătura creştină a fost cunoscută de timpuriu în Dacia, mai ales în teritoriul dintre Dunăre şi Mare, viitoarea provincie Scythia Minor.

După Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii la Ierusalim, în ziua Cinzecimii, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor au început lucrarea de propovăduire a învăţăturii creştine, potrivit poruncii date de Mântuitorul Însuşi înainte de Înălţarea Sa la cer: Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pre ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh (Mt. 28: 19).

Regiunile sud-dunărene învecinate cu noi au fost evanghelizate direct de Sfântul Apostol Pavel şi de ucenicii săi.

Potrivit unei tradiţii consemnate de Sfântul Ipolit (c.170-c.236), Sfântul Apostol Andrei «a vestit (cuvântul Evangheliei) sciţilor şi tracilor». Episcopul Eusebiu din Cezareea Palestinei (265-340), cel mai de seamă istoric din primele veacuri creştine, în lucrarea sa, Istoria bisericească, scria că Sf. Apostol Andrei a propovăduit şi în Dacia Pontică, viitoarea provincie romană Scythia Minor (Dobrogea de azi). Monahul Epifanie (sec.VIII), în Viaţa Sfântului Apostol Andrei, afirmă că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii. De asemenea, în Sinaxarul Bisericii constantinopolitane se precizează că Sf. Andrei «a predicat în Pont, Tracia şi Scythia».

În secolul al XIV-lea, scriitorul bizantin Nichifor Calist precizează că Sf. Andrei „a predicat în cetăţile Pontului Stâng, locuit de greci, romani şi geto-daci”, iar în literatura teologică românească această informaţie apare pentru prima dată în secolul al XVII-lea, în Viaţa şi petrecerea sfinţilor, scrisă de mitropolitul Dosoftei al Moldovei, în care se menţionează următoarele: „Apostolului Andrei i-au revenit prin sorţi Bitinia şi Marea Neagră şi Porţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia, Tesalia şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat.”

În sprijinul evanghelizării Daciei Pontice de către Sf. Apostol Andrei vin şi unele colinde şi creaţii folclorice dobrogene, care amintesc de trecerea sa prin acest teritoriu, ca şi unele toponimice (peştera Sf. Andrei, izvorul Sf. Andrei ş.a.). Izvorul Sf. Andrei, aflat la Sf. Mănăstire Dervent, ne dăruiește și astăzi apă tămăduitoare.[1] Continue Reading »



Sf. Andrei la neamul stră-român. POEZIE COMPUSĂ DE IOASAF POPA ŞI DEDICATĂ PĂRINTELUI JUSTIN PÂRVU


POEZIE COMPUSĂ DE IOASAF POPA ŞI DEDICATĂ PĂRINTELUI JUSTIN PÂRVU

HRISTOS DIN CINCIZECIME, SE NAŞTE LA ROMÂNI

 

Venind „Crăciun”, Iisuse, la neamul stră-român,

dintr-însul plăsmuit-ai o nouă creatură,

Când sfân’ Andrei – Apostol, din Cincizecime, – a pus

în inimile noastre credinţa cea-întru Tine.

 

Născutu-Te-ai de-atunci în neam şi-n noi mereu,

crescut de sfinţii preoţi prin har, prin grai şi fapte;

şi fost-a firea noastră ne-nfrântă de barbari,

că-n noi Ţi-era, Hristoase, statura Ta deplină.

 

De-aproape dou’ milenii, aici sălaş avem,

că n-ai lăsat duşmani, credinţa, să ne-o surpe,

n-am pângărit nici viaţa cu mlaştini de păcat,

ci rugi Ţi-am dat şi trude să fim creştini şi-n fapte.

 

Acum când suflă-n lume furtuni de făr’delegi

şi draci, în chip de îngeri, vor firea să ne strice,

să faci activă-n preoţi şi-n noi, românii toţi,

ca-ntru strămoşi, credinţa şi „lupta pân’ la sânge”.

 

Din desfrânate laturi cu dogme şi drăceşti,

purces-au mulţi să nască – se zice – „eră nouă”

în miez cu antihristul, sub sceptrul dictator,

silind să i se-nchine creştini şi lumea toată.

 

Iisuse, fă minunea, cum Însuţi ştii şi poţi:

să pierzi Irozii care voiesc să Te ucidă,

să fim păscuţi de Tine, divine Prunc-Păstor,

sub har şi dăscălirea de sfinţi păstori ca Tine.

„Crăciun fericit” şi „La mulţi Ani” 1996.

Un nins de ani monah, coleg de la Cernica

Arhim. Dr. Ioasaf Popa

(Scrisoare publicată în cartea Ne vorbește Părintele Justin, vol. III)



LA MULȚI ANI NEAM ROMÂNESC, urmaș al Sf. Apostol Andrei! Îndemn al Părintelui Justin Pârvu pentru Neamul Românesc!


Sfantul Apostol AndreiDacă ne-am mai mişca noi, românii, şi am crea o unitate aşa, să ştiţi că s-ar face lucruri multe şi bune. Dacă s-ar pune ortodocşii noştri numai o săptămână să se roage, păi întoarcem şi Dunărea înapoi, nu numai Iordanul. De aceea ne-a şi lăsat Domnul în grădina asta, unde a ştiut ce să semene Sf. Andrei. Noi ne adăpăm direct de la izvoarele acestea apostolice. Mă uit numai în zonele astea ale noastre, începând de la Rarău, Călimani, toţi munţii aceştia sunt presăraţi cu nişte nevoitori, care duc pe umerii lor toată povara păcatelor mulţimii. Dar chiar şi muncitorii din întreprinderile noastre, de exemplu am întrebat într-o brutărie din Piatra, pe cei vreo 40 de muncitori: „Măi, voi mai postiţi din când în când?” Şi au zis toţi într-un glas: „Da, cum să nu, părinte!” Măi, dar acesta e mare lucru.

Acum şi europenii ăştia îşi dau seama şi ei că nu pot exista fără o consistenţă religioasă în popoare, pentru că altfel nu le poţi stăpâni, nu le poţi dirija. Şi atunci e nevoie să se ajungă la starea asta de împăcarea a con­ştiinţei lor, să rămânem totuşi o naţiune duhov­nicească. De aceea ei vor îngădui mereu să existe manifestaţii din acestea religioase ca să poată menţine po­porul într-o ascultare. De bine de rău, pe vremea aceasta dificilă a perioadei comuniste, nu a lipsit totuşi patriarhul şi clerul şi manifestările sărbătoreşti. I-a ţinut acolo, cum i-a ţinut, dar i-a înghiţit cât s-a putut. Ileana i-a bat­jocorit, Nicolae i-a ocrotit. Aşa şi cu Europa asta, chipurile nouă, o Europă nouă nu înseamnă deloc ateism, numai faptul că merge atâta lume şi se îndreaptă spre comu­nitatea asta a Israelului! Ei văd toate aceste mişcări ale popoarelor înspre Mormântul Domnului. De aceea nici nu iau ei nişte măsuri aşa drastice.

Arhimandritul Justin Parvu de la Petru VodaOrtodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale Creştinismului şi de atunci Ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincio­şilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva. Datorită fap­tului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.

Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fii fiilor noştri, de noi depinde mân­tuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învă­ţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, ni­ciodată când a fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii Ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

(Preluat din cartea Ne vorbește Părintele Justin, vol I si II)