Posts Tagged 'Scrisoare deschisă'


Ana Botez îi scrie Mitropolitului Teofan, după răspunsul acestuia la Scrisorile deschise din partea pliromei: „Nădăjduiesc că vă veţi duce intenţia mărturisitoare până la capăt”


PEMPTH-HMERA-2-ROUMANIAS-583x300SCRISOARE DESCHISĂ

Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Înaltpreasfinţite Părinte,

Cu toate că nu fac parte din turma Înaltpreasfinţiei voastre, locuind în Bucureşti, îmi permit să vă scriu ca să îmi exprim bucuria pentru faptul că nu treceţi cu vederea îngrijorarea credincioşilor din Moldova şi Bucovina cu privire la „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie a anului curent.  Într-adevăr, aşa cum numeroase personalităţi din întreaga lume ortodoxă au arătat, această întrunire nu întruneşte condiţiile pentru a fi considerată un sinod ortodox.  Acest fapt, care este cauza principală a tuturor îngrijorărilor, rămâne adevărat indiferent de numărul de credincioşi care au semnat cu o conştiinţă ortodoxă trează scrisoarea deschisă adresată Înaltpreasfinţiei Voastre şi câţi au semnat fără să citească cu atenţie sau fără să înţeleagă până la capăt argumentele aduse.

Pe lângă faptul că luaţi în serios aceste îngrijorări, mai apreciez pozitiv faptul că adăugaţi, spre liniştirea spiritelor, o mărturisire de credinţă ortodoxă, în care spuneţi, între altele: „Concepţii precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unităţii Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viaţa Bisericii Ortodoxe.”  Din păcate, în Creta au avut loc asemenea împreună-rugăciuni, clericii eterodocşi invitaţi cu statut de observatori fiind filmaţi în lăcaşurile de cult ortodoxe.  De asemenea, în ţara noastră de mai mulţi ani are loc anual o aşa-numită „săptămână de rugăciune ecumenică”, în fapt împreună-rugăciune cu ereticii, condamnată de canoanele Bisericii.  Ar fi minunat dacă, de acum înainte, veţi lua atitudine împotriva acestei practici neortodoxe, care produce sminteală şi confuzie între credincioşi.

De asemenea, este o veste foarte bună faptul că consideraţi că: Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menţinerea calităţii de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecţie şi o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare şi aşteptate de către mulţi credincioşi ortodocşi.”  Acest fapt pozitiv dă naştere şi unor nedumeriri, pentru că semnătura Înaltpreasfinţiei Voastre pe documentele din Creta sugerează că sunteţi de acord cu punctul de vedere exprimat în acele documente, şi anume că participarea în Consiliul Mondial al Bisericilor este indiscutabil un lucru bun, ba chiar o datorie pentru toate Bisericile ortodoxe locale.

Comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor ne dă de înţeles că nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că documentul incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” va mai face obiectul unor dezbateri şi analize, fiind „nedefinitivat”.  Cu toate acestea, semnăturile ierarhilor români pe acest document transmit un alt mesaj, şi anume că toţi membrii delegaţiei BOR în Creta, inclusiv Înaltpreasfinţia Voastră, aprobaţi acest document în forma lui actuală.  Aşa funcţionează o semnătură pe un document în lumea seculară şi este de neînţeles de ce aţi considera că ar funcţiona altfel într-un document al Bisericii.  Însuşi Hristos, Domnul nostru, ne spune: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei 5, 37)  Dacă nu aprobaţi conţinutul acestui document, corect ar fi aşadar să vă retrageţi semnătura.  De asemenea, dacă aceasta a fost opinia întregii delegaţii a BOR, ar fi corect ca întreaga delegaţie să-şi retragă semnătura.

Un lucru foarte grav asupra cărora au atras atenţia mai multe personalităţi ortodoxe şi pe care nu-l comentaţi în mărturisirea de credinţă pe care o includeţi în text este numirea comunităţilor eterodoxe ca „biserici”.  Fie că este o exprimare ambiguă neintenţionată, fie că există o intenţie rea ascunsă, acest cuvânt acordă caracter de biserică unor grupuri care sunt de fapt în afara Bisericii.  Faptul că alte formulări mai potrivite, care evitau acest termen problematic, nu au fost acceptate în ciuda unor argumentări susţinute, sugerează că cea de-a doua variantă este cea adevărată.  Dar chiar dacă ar fi vorba de o simplă scăpare, este inadmisibil ca într-un document oficial al Bisericii ortodoxe să existe posibilitatea de interpretare a textului în sensul doctrinei „bisericilor nedepline”.  Chiar şi numai acest cuvânt ar fi fost suficient pentru ca delegaţia BOR să respingă semnarea documentului incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”.  După cum ştiţi, cândva numai o singură literă a diferenţiat între termenul ortodox homoousios (deofiinţă, având aceeaşi natură), şi cel eretic semiarian homoioousios (având natură asemănătoare), aşa încât nu trebuie trecut cu vederea nici măcar un singur termen eretic sau care poate fi interpretat în sens eretic.

Având în vedere atât gravitatea problemelor legate de „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie, cât şi marea îngrijorare a credincioşilor, nădăjduiesc că vă veţi duce intenţia mărturisitoare până la capăt, retrăgându-vă semnătura de pe documentele acestei întruniri şi denunând tot ce este problematic din punct de vedere dogmatic şi canonic la acest auto-intitulat „Sfânt şi Mare Sinod”.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi cu fiiască dragoste şi preţuire vă sărut dreapta,

Sfinţii Martiri Brâncoveni (16 august) 2016

Bucureşti

Ana Botez

Sursa: aici



Scrisoare deschisă a obștii Mănăstirii Paltin Petru-Vodă către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în privința Sinodului din Creta. Si răspunsul Mitropoliei Moldovei


Scrisoare deschisăSursa: manastirea Paltin

Către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Stăpâne,

Cu fiiască supunere și cu adâncă îndurerare vă adresăm această scrisoare noi, cei nevrednici, neluminați cu viețuirea și cei din urmă fii ai celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Neliniștea și îndurerarea noastră sunt pricinuite de convocarea, hotărârile, dar mai ales urmările Sinodului din Creta (2016).

Ştim că Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a dat în Creta o luptă foarte mare pentru mărturisirea Ortodoxiei, luptă în care şi Înaltpreasfinţia Voastră ați avut aport de mare însemnătate. După cum bine știți, cu binecuvântarea și la dorința Înaltpreasfinției Voastre, noi, obștea mănăstirii Paltin Petru Vodă, după smeritele noastre puteri, am întâmpinat acest Sinod cu rânduială duhovnicească de post și rugăciune. Deşi încredinţaţi de imperativul ca întrunirea acestui sinod să fi fost amânată, fiind ridicate uriaşe probleme teologice privitoare chiar la „Regulamentul de organizare şi funcţionare”, nefiind întrunită unanimitatea preconizată pentru documentele pregătitoare şi existând obiecţii ale unor Biserici locale, am făcut deplină ascultare şi ne-am rugat ca lucrările cretane să fie desfășurate în harul și lumina Adevărului, urmând hotărârilor statornicite de Dumnezeieștii și Sfinții noștri Părinți. Ştiam că Atotputernicul Dumnezeu plineşte neputinţele şi lipsurile omeneşti şi poate să schimbe răul în bine. Iar veştile despre lupta pentru Ortodoxie a Delegaţiei Române ne-au dat nădejde şi ne-au întărit în rugăciune şi post.

După cum se vede, nu ne-am grăbit să spunem ceva, odată încheiat Sinodul din Creta (2016). Dimpotrivă, am studiat cu foarte multă atenție şi răbdare documentele și hotărârile luate, pozițiile și relatările ulterioare ale unor ierarhi și teologi de seamă ai Sfintei noastre Biserici, atât pentru, cât şi împotriva organizării și desfăşurării lucrărilor şi documentelor Sinodului din Creta. Ca urmare a acestei cercetări, însoțite de rugăciune, în care am încercat să cumpănim toate spre a cunoaşte cât mai deplin adevărul, glasul conștiinței ne îndeamnă să vă adresăm această scrisoare. Părerea noastră faţă de Sinodul din Creta (2016) nu este singulară și izolată în lumea ortodoxă, ci este împărtășită de multe alte conștiințe, prin mărturisiri de credință publice, argumentate și întemeiate canonic pe învățătura Sfinților Părinți.

Cu dragoste şi frică de Dumnezeu, Făcătorul, Ziditorul şi Mântuitorul lumii, privind către Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul şi Capul Bisericii celei vii şi adevărate, trupul Său, Vă mărturisim Înaltpreasfinţite Părinte, următoarele:

 

1) Sinodul din Creta a călcat peste cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care pentru veşnicie a rânduit egalitatea între episcopi (Mt. 20:25-28; Mc. 9:33-35), oprind cu sfânt glasul Său ca vreunul să se facă mai mare peste ceilalţi; aşezarea episcopilor în trei trepte – unii fără dreptul de a veni măcar la sinod, alţii putând să vină şi să vorbească, dar fără vot hotărâtor, şi câţiva cu drepturi depline, ba chiar şi de veto – este, dincolo de orice argumentaţii omeneşti, împotriva poruncii lui Dumnezeu; speranţa noastră că sinodul din Creta va îndrepta greşeala ce i-a fost pusă ca temelie a fost spulberată, această cumplită alunecare din Ortodoxie nefiind nici măcar discutată.

Înaltpreasfinţite Stăpâne, felurite argumentaţii omeneşti au existat în istorie şi pentru păstrarea Legii Vechi după Înviere, şi pentru arianism sau macedonianism, şi pentru Filioque, pentru înfiinţarea papalităţii în formele istorice sau actuale, pentru Inchiziţie şi multe altele asemenea. Şi toate, pentru că au nesocotit poruncile lui Dumnezeu, s-au dovedit a face mai mult rău decât bine, au adus dezbinare în loc de unitate, rătăcire în loc de călăuzire, durere în loc de mângâiere, dărâmare în loc de zidire. Chiar şi numai această cădere din Ortodoxie, adică acceptarea neortodoxelor şi necreştineştilor trepte episcopale, este de ajuns spre a ne face să strigăm cu durere: „Părinte şi Păstor al turmei celei cuvântătoare a lui Dumnezeu, respingeţi Sinodul din Creta!”.

 

2) Sinodul din Creta şi-a încălcat propriul Regulament. S-a ținut, deşi documentele pregătitoare nu au întrunit unanimitatea, ignorând obiecţiile a patru Biserici locale. Simpla opoziţie a celor patru Biserici contravine principiului atât de des amintit al unanimităţii, lovind de nulitate Sinodul din Creta chiar conform propriei metodologii de organizare. Invocarea unor Sinoade Ecumenice la care nu au luat parte toate Bisericile locale este un sofism ruşinos, de vreme ce Sinodul din Creta nu a respectat principiile fundamentale ale sinodalităţii ortodoxe în general şi ale Sinoadelor Ecumenice în special. Să invoci o regulă care îţi convine dintr-un ansamblu de reguli pe care le-ai sfidat în totalitate este necuviincios şi în afara Ortodoxiei. Chiar şi numai pentru nerespectarea propriilor principii de organizare şi funcţionare aveţi, Înaltpreasfinţite Stăpâne, motiv foarte întemeiat pentru a respinge Sinodul din Creta!

 

3) Discuţiile şi documentele Sinodului din Creta au fost apăsate cumplit de povara unui limbaj teologic neortodox, aparţinând de ceea ce ecumeniştii înșiși au numit „theologia (o)ecumenica”, o teologie neortodoxă, de origine protestantă, infiltrată în Biserică cu precădere în secolele XIX-XX. Chiar Înaltpreasfinţia Voastră şi alţi membri ai Delegaţiei Române aţi luptat împotriva ambiguităţilor şi neclarităţilor, formulărilor ne- şi chiar anti- ortodoxe din ultimele documente. Dar timpul extrem de scurt (altă practică neortodoxă!) şi presiunile foarte mari au lăsat să existe numeroase scăpări, de la ignorarea inacceptabilei inovaţii dogmatice a treptelor clericale până la articole ce se contrazic sau se anulează reciproc, sau lipsa unor precizări esenţiale, fără de care cele mai rătăcite răstălmăciri teologice capătă cale liberă.

 

Despre toate acestea, cu multe amănunte şi informaţii, s-a scris şi s-a publicat în Grecia şi Ucraina, în Bulgaria, Gruzia şi alte părţi ale Bisericii celei Una, precum şi în România. Dacă vom adăuga unele materiale, nu o facem spre a vă învăța ceva, căci suntem încredinţaţi deplin că ştiţi prea bine cât de adevărate sunt cele pe care vi le-am scris, ci doar spre a întări mărturia noastră în faţa istoriei, pentru cei care nu o cunosc, şi a vă pune la îndemână mijloace prin care să susţineţi singura hotărâre posibilă: respingerea categorică a Sinodului din Creta (2016).

 

Înaltpreasfinţite Stăpâne, cunoaşteţi dragostea noastră nestrămutată faţă de Biserica lui Hristos, dragoste pentru care Părintele şi Duhovnicul nostru, ctitorul Mănăstirii Paltin, şi-a dat sângele şi viaţa, petrecând ani de chinuri cumplite, fără şovăire, fără a da înapoi. Sunt vremuri în care exemplul Părintelui Justin Pârvu trebuie să ne stea înainte, alături de pilda strălucitoare a tuturor mărturisitorilor din prigoanele comuniste.

Chiar dacă acum prigoana nu este, sau încă nu este, la asemenea răutate ca atunci, ştim foarte bine că sunt şi acum presiuni foarte mari pentru ca Biserica Ortodoxă Română să primească lucruri ce sunt străine Ortodoxiei. Ştim şi că aţi dat o luptă grea pentru a feri Biserica Românească de asemenea cădere. Şi cu lacrimi vă rugăm: continuaţi lupta, respingeţi Sinodul din Creta. Ceea ce nu aţi putut câştiga acolo, câştigaţi acum! Căci nu este vorba despre vreun interes omenesc, limitat şi meschin, ci despre datoria cea sfântă şi nesfârşit de înaltă a mărturisirii şi propovăduirii Învăţăturii lui Hristos, aşa cum Însuşi Mântuitorul ne-a lăsat-o, tezaur, până dincolo de sfârşitul lumii.

Uitaţi-vă, Preasfinţitul nostru Părinte şi Păstor, la valurile care se ridică: orice rătăcire duce la naşterea unor răspunsuri extreme. Rătăcirile ecumenismului, ultraclericalismului şi etnofiletismului care au condus la felul în care a fost organizat şi desfăşurat Sinodul din Creta, şi care, în ciuda luptei Delegaţiei B.O.R., răzbat din documentele sale, stârnesc reacţii tot mai puternice. Chiar dacă nu se aud până la înălţimea Sfântului Sinod, vocile care cer întreruperea pomenirii ierarhilor sunt multe, foarte multe, şi foarte hotărâte, dar foarte grav este că dincolo de ele se aud deja şi glasuri ale unor grupări centrifuge, unele dorind şi luptând pentru sfâşierea Bisericii, glasuri care pot găsi tot mai mulţi ascultători dacă tulburarea continuă şi se adânceşte. Este limpede că respingerea Sinodului din Creta este cea mai clară şi eficientă vindecare a tuturor acestor valuri şi rătăciri, de fapt singura vindecare cu putinţă.

 

Vă scriem acestea cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Nu ca şi cum am putea să vă învăţăm ceva, căci cum am putea să vă învățăm noi, cei lipsiți de viețuire curată si de cunoștință luminată? Ci venim înaintea Înaltpreasfinţiei voastre, ca înaintea unui Părinte și Păstor preabun, ce își pune sufletul pentru fiii sau oile sale, doar aducându-Vă aminte de cele pe care prea bine le cunoaşteţi şi astfel să risipiți tulburarea apărută în Biserica lui Hristos, aducând pace și lumină prin aplicarea dogmelor și învățăturilor cele sfinte ale înaintașilor noștri, ierarhi sfinți și temători de Dumnezeu, ce și-au apărat credința și turma cu prețul vieții.

Binecunoscând evlavia și dragostea Înaltpreasfinţiei voastre față de Tradiția Bisericii noastre și rânduielile sfinte ale Dumnezeieștilor Părinţi, cât și prețuirea pe care ați manifestat-o de atâtea ori față de mult iubitul nostru Părinte Duhovnicesc, de vrednică pomenire, Arhim. Justin Pârvu, aducem înaintea Înaltpreasfinției Voastre cuvintele purtătoare de duh ale Părintelui nostru, un neostoit luptător pentru dreapta credință, luptător în faptă și în cuvânt, cuvânt plin de dragoste și mângâiere, dar totodată de înțeleaptă mustrare: „Creştinismul este picătura de var care limpezeşte apa tulbure din pahar. Conducătorii unui neam, ai unei Biserici sunt oameni care pot alunga tulburarea apei şi restabili curăția ei. Dar dacă nu avem conducători care să intervină în limpezirea tulburărilor apelor ce ne cuprind, nu vom avea parte de paharul acesta limpede… Canoanele Sfinţilor Părinţi nu sunt numai pentru noi, românii, Biserica Ortodoxă, sunt pentru toată lumea creştină. Aşa încât, scopul nostru este, cum am spus şi adineaori, este mântuirea omului. Acestea sunt mijloace de mântuire a omului. Cum noi am început să eliminăm, să facem concesii pe aceste baze, am început să ne destrămăm şi morala şi viaţa noastră creştină. Aşa încât scopul nostru este de a ridica pe om, cu slăbiciunile lui, spre înălţimea, linia Bisericii, linia canonică, nu să scoborâm noi Canoanele şi rânduielile Sfinţilor Părinţi la slăbiciunea şi neputinţa omenească. Că tocmai aici se vrea să se şi ajungă. Să ajungem la desfiinţarea lor şi omul rămâne în toată splendoarea, în toată neputinţa lui ca şi cum peste el nu mai există nimeni. Ori aceste Canoane, aceste rânduieli sunt formate de sfinţi şi rămân sfinte şi noi trebuie să ne conformăm. Neconformarea faţă de ele înseamnă pieirea noastră sufletească şi sufocarea noastră spirituală”[1].

În temeiul celor mărturisite mai sus ,

Vă asigurăm de dragostea noastră fiiască şi de rugăciunile neîncetate pe care le ridicăm pentru ca Dumnezeul Adevărului, cel ce a întărit pe mucenici, să Vă întărească în mărturisirea cea sfântă și Vă cerem cu smerenie să înaintați Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre reanalizare documentele din Creta și respingerea Sinodului care a provocat multă tulburare în sânul Bisericii.

Cu smerenie și fiiască supunere,

Obștea mănăstirii Paltin Petru-Vodă și preoții slujitori

11 August 2016, la prăznuirea Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

 

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

[1] Preluat din cartea Părintelui Justin Pârvu, Biserica și noile erezii, Fundația Justin Pârvu, 2016, p. 32.

 

Reactia Mitropoliei Moldovei:

COMUNICAT DE PRESĂ în legătură cu reacții ale unor credincioși din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei față de Sinodul din Creta

13 august 2016

Scrisoare deschisă

În ultima vreme, pe adresa Arhiepiscopiei Iașilor au fost trimise mai multe memorii în care s-au exprimat diverse opinii în legătură cu întrunirea Sfântului și Marelui Sinod din Creta (18-26 iunie 2016).

Răspunzând acestor memorii și dorind a prezenta lămuririle necesare în legătură cu participarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la acest eveniment bisericesc, Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iașilor aduce la cunoștința celor interesați următoarele:

1.În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro(la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-i…). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor.Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Cele mai multe reacții au loc în legătură cu documentul intitulat „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”. În acest document se afirmă că:

a) Biserica Ortodoxă este „Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 1);
b) „ (…) bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 21);
c) Există o „criză profundă prin care trece mișcarea ecumenică” (art. 7);
d) „Biserica Ortodoxă, (…) participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional” (art. 18);
e) „Din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (art. 19).

Cu toate aceste precizări și altele asemănătoare, documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” este cel mai dezbătut și criticat text dintre toate cele care au fost adoptate în Creta. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că nu toți participanții la Sinodul din Cretași-au însușit textul respectiv. Aflându-se în dezbaterea Bisericii și ținând cont de faptul că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat.Lipsa unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revizuire totală sau parţială, fiind necesare discuţii, amendamente sau completări în cadrul unei viitoare întruniri a Sfântului şi Marelui Sinod.

2.Regretăm că, în contextul acestor dezbateri firești din Biserică, există și luări de poziție extreme, precum unele care se regăsesc în memoriul intitulat „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta”.Acest memoriu a fost înaintat Centrului Eparhial din Iași în ziua de 11 august 2016 și a fost publicat pe unele pagini de internet. Pentru a nu exista dubii cu privire la convingerile și mărturia de credințăale Părintelui Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinția Sa reafirmă în fața preoților din parohii, a viețuitorilor sfintelor mănăstiri și a creștinilor mireni din Arhiepiscopia Iașilor următoarele:

«a. Hristos și Biserica Sa Ortodoxă constituie tezaurul cel mai sfânt și scump, care nu poate fi negociat sau diminuat în nicio formă și prin niciun compromis.
b. Comunitățile și confesiunile creștine eterodoxe s-au îndepărtat în elemente doctrinare fundamentale de la credința cea adevărată, așa cum a fost și este aceasta cunoscută, trăită și mărturisită de Biserica Ortodoxă.
c. „Acceptarea denumirii istorice a altor biserici și confesiuni eterodoxe”, așa cum menționeazădocumentul Sinodului din Creta, nu înseamnă și acceptarea erorilor doctrinare sau eclesiologice aleacestora. Învățăturile și practicile greșite ale eterodocșilor (ex.: o singură fire în Hristos, Filioque, primatul papal, hirotonia femeilor și altele) sunt erezii și le consider ca atare.
d. Relațiile ortodocșilor cu eterodocșii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar comunitățile și confesiunile eterodoxe s-au îndepărtat de la Adevăr și au îmbrățișat învățături și practici greșite.
e. În relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine trebuie exclus orice compromis doctrinar. Concepții precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unității Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viața Bisericii Ortodoxe.
f.Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menținerea calității de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecție și o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare și așteptate de către mulți credincioși ortodocși.
»

3. Este important să menționăm că unele persoane ce se regăsesc pe lista de semnături a memoriului „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta” au precizat, după ce textul a fost publicat pe internet, că nu au avut știință că în document se propuneîntreruperea pomenirii ierarhului la sfintele slujbe.Prezentăm în anexă,punctul de vedere al Ieroschimonahului Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria, așezat de inițiatorii demersului ca prim semnatar. Această poziție este asumată și de către alți semnatari, precum Ieromonahul Sava Popa de la aceeaşi mănăstire și Preotul Postelnicu Constantin Ciprian din Războieni (Neamţ). Precizările acestor părinți arată maniera nepotrivită prin care cel puțin o parte dintre semnăturile alăturate memoriului menționatau fost colectate.

4.Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan îndeamnă poporul dreptmăritor din Arhiepiscopia Iașilor la rugăciune pentru ca Hristos-Domnul să lumineze şi să înţelepţească pe toţi cei implicaţi în această dezbatere. Este necesar a aborda cu discernământ provocările împreună-vieţuirii în Biserică, în vederea păstrării unităţii întru Adevăr şi a comuniunii de iubire între mădularele acesteia.

 

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor

Anexa 1: Scrisoarea P.Cuv. Ieroschimonah Simeon Zaharia către I.P.S. Mitropolit Teofan

Anexa 2: Mesajul P.Cuv. Ieroschimonah Simeon Zaharia către fiii săi duhovniceşti



Parintele Antim de la m-rea Bistrita, Scrisoare deschisa catre Mitropolitul Teofan, in privinta Sinodului din Creta


Cuvioși Părinți și frați, Cuvioase maici și surori, Cucernici Părinți
din Eparhia Iașilor

Parintele Antim de la m-rea Bistrita, Scrisoare deschisa catre Mitropolitul Teofan, in privinta Sinodului din CretaDupă cum știm foarte bine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare a fost într-o luptă continuă de a păstra adevărul de credință, lăsat nouă de Capul ei, Care este Mântuitorul Hristos. Cu câtă jertfă și cu sângele a milioane de martiri s-a păstrat acest Adevăr dumnezeiesc, căci Însuși Mântuitorul Hristos ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa” (Ioan 14,6).

La Sinoadele Ecumenice, Sfinții Părinţi care au participat acolo s-au luptat cu multă râvnă ca să nu scoată nimic sau să adauge ceva la cele lăsate de Mântuitorul Hristos. Căci El Însuși le-a spus Sfinților Apostoli și urmașilor acestora, Episcopi și preoți: „Drept aceea mergeți și învățați toate neamurile (…), învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă” (Matei 28, 19-20).

Sfinții Părinți participanți la Sinoadele Ecumenice s-au luptat pentru o singură frază și chiar mai mult decât atât, pentru un singur cuvânt: „cel de o ființă cu Tatăl”(la Sinodul I Ecumenic, anul 325).

În decursul veacurilor, aceasta a fost Biserica luptătoare cea adevărată a lui Hristos. Şi noi suntem în Biserica luptătoare şi dacă mai vrem să mai rămânem în ea, Sfinții ne-au lăsat nouă această moștenire de luptă până la sfârșit dacă vrem să intrăm la bucuria veșnică (în Biserica Triumfătoare). Prin luptă ei au despărțit adevărul de minciună și au condamnat și au dat sub anatemă pe toți aceia care au formulat și susținut învățături eretice, străine de adevărul lui Hristos și predania Sfinților Apostoli. Care este drumul de urmat și pentru noi, decât cel arătat de ei? De partea cui ne dăm, a lui Hristos sau a lui Veliar?

Avem și exemple de Episcopi care s-au ridicat și au combătut acest Sinod din Creta: Hierotheos Vlachos, Atanasie de Limasol, Ieremia de Gortina, Serafim de Pireu și toţi acei Episcopi din cele patru Biserici care nu au participat. Aceștia s-au alăturat Sfinților de la Sinoadele Ecumenice și tuturor mărturisitorilor din decursul veacurilor, consimțind că aceasta este calea de urmat, și anume numai în Adevăr.

Întrebare: vrem noi oare să ne mântuim? Și atunci, de partea cui rămânem?

Episcopii din țara noastră participanţi la Sinodul din Creta au semnat toți ceea ce nu trebuiau să semneze (însuși Mitropolitul nostru).

Noi, dacă vrem mântuirea, nu ne ridicăm împotriva lor, nici a Mitropolitului, ci vrem să rămânem în Adevăr și în lupta cea bună alături de toți Sfinții din decursul veacurilor, și vrem să-i spunem Înaltului nostru, cu smerenie și cu dragoste, că aceasta este calea de urmat și că nu avem nimic cu el personal. Și dacă se va alătura Sfinților și la ceea ce cerem noi, în lumina Sfinților, va fi mare bucurie pentru mii și milioane de suflete. Iar dacă nu, trebuie să-i spunem cu demnitate și smerenie că „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”(Faptele Apostolilor 5, 29).

Vă îndemn și vă rog în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să intrați în lupta cea bună şi să rămânem cu toții în Biserica cea luptătoare a Sfinților!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Protosinghel Antim Gâdioi, Mănăstirea Bistrița, jud. Neamt

Scrisoare PAntim