Posts Tagged 'rugaciune'


Sf. Evmenie despre Sf. Nichifor cel Lepros, Părintele său duhovnicesc


 

Între părintele Evmenie și Sf. Nichifor se va înfiripa o legătură duhovnicească puternică care va birui atât greutățile vieții, cât și hotarele morții. Tânărul ucenic care se va vindeca de boala leprei, îl va sluji cu multă dăruire pe Sf. Nichifor până la mutarea acestuia în locașurile cerești, primind în chip vădit încredințarea sfințeniei părintelui său duhovnicesc pe care acesta o dobândise prin atâta suferință: „Într-o seară, după ce l-a pregătit pe părintele Nichifor pentru culcare, părintele Evmenie s-a dus și el în chilia sa, ca să se odihnească, dar nu l-a luat somnul. Simțea o mare neliniște Continue Reading »



SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMȚ: ÎNVĂȚĂTURI PENTRU ÎNDREPTAREA SUFLETULUI


DESPRE POCĂINȚĂ ȘI GÂNDUL LA MOARTE

„Adu-ti aminte, suflete al meu, despre îngrozitoarea şi înspăimântătoarea minune a Creatorului tău, Care pentru tine S-a fă­cut om şi a suferit pentru mântuirea ta; îngerii Lui se înfioară, Heruvimii se îngrozesc, Serafimii se înspăimântă şi toate puterile ce­reşti îl proslăvesc neîncetat, iar tu, nefericite suflete, te leneveşti, măcar de acum înainte nu amâna, scumpe suflete al meu, sfânta po­căinţă, întristarea inimii şi ispăşirea pedepsei  pentru pă­catele tale.

Acum tu, omule, te desfătezi cu frumuseţea, cu farmecul, cu slava şi-ţi petreci viaţa ta în podoabe deşarte, sperând să-ţi petreci viaţa aşa ceasuri, luni şi ani de-a rândul.

O, omule! Veacul tău se apropie de sfârşit, via­ţa trece, timpul încetul cu încetul se scurge, înfricoşatul tron al Dom­nului se pregăteşte, Judecătorul Cel drept se apropie.

O, omule! Ju­decata e la uşă. Va trebui să dai răspuns. Râul de foc clocoteşte, poc­neşte cu scântei puternice… Groaznice chinuri îi aşteaptă pe păcătoşi.

O, omule! Munceşte, străduieşte-te, jerfeşte-te. Înainte de moarte vestitorul nu vine. Darul pe sfinţi îi aşteaptă, cununi celor drepţi se pregătesc, se deschide Împărăţia cerurilor pentru suferinzi şi truditori, pe aceştia îi aşteaptă odihna nesfârşită şi bucuria neînchi­puită. Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi inima n-a simţit ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei ce îl iubesc. Continue Reading »



Părintele Justin Pârvu: RUGAȚI-VĂ LA SFINȚII ROMÂNI!


RUGAȚI-VĂ LA SFINȚII ROMÂNI!

Una din maici era bolnavă și se simțea foarte rău. Părintele Justin a trimis-o la spital pentru a-și face investigațiile medicale. În urma analizelor, a reieșit că maica avea un chist mare ovarian și noduli tumorali la sân, markerii tumorali erau de asemenea foarte mari. Nu făcuse puncție, dar diagnosticul era cam clar – cancer.

Maica, disperată, s-a dus la Părintele Justin să îi spună rezultatul analizelor și plângând i-a cerut Părintelui Justin ajutor, spunându-i că se roagă la mai mulți sfinți, printre care și cei tămăduitori: Nectarie, Pantelimon etc. Părintele Justin a lăcrimat împreună cu maica și i-a zis așa: „Măi, dar la Sfinții Români de ce nu vă rugați? Rugați-vă la Sfinții Români și la cei din temnițele comuniste și vă veți vindeca, pentru că ei sunt sfinții noștri și așteaptă să le cerem rugăciunile, iar ceilalți sfinți nu vor să ne ajute pentru că noi desconsiderăm pe proprii noștri sfinți români”.

Maica a făcut cum i-a zis Părintele, s-a rugat la Sfinții Români. După două săptămâni s-a dus să își repete analizele. Și minune! Cancerul dispăruse, și chistul și ganglionii. Sfinții au vindecat-o, prin rugăciunile și lacrima Părintelui Justin.

(Preluat din cartea „Părintele Justin Pârvu – Mărturii ale sfințeniei”, Mănăstirea Paltin Petru Vodă)



Marin Răducă: Despre cum biruim frica și deznădejdea


Ați avut vreodată gânduri de necredință în închisoare?

Noi aveam acolo diavolul încarnat în comunistul respectiv care căuta să trecem de partea lor, să primim reeducarea. Dacă mi-aș fi pierdut credința și nădejdea în Dumnezeu, sigur că m-aș fi aruncat în brațele lor, aș fi ajuns să-L batjocoresc pe Dumnezeu. Și, bineînțeles, că toată cheia este ca atunci când crezi cu adevărat în Dumnezeu, să-ți predai viața în chip total în mâinile Lui pentru că am fost puși în situații când erau să ne împuște. Când cineva te chinuie prin foame, prin frig, prin tot felul de metode draconice, iar ție îți vine îndoiala și o primești, atunci ești deja pierdut pentru că vine imaginația și întărește această îndoială. Ne spuneau de multe ori: „Voi nu sunteți oameni. Aveți acasă părinți, aveți surori. De ce nu vreți să ieșiți afară, că noi vă oferim această posibilitate de reeducare? Dar dacă voi vă păstrați credința în Dumnezeu, nu vă putem elibera”. Și veneau cu tot felul de momeli. Când nu stăteai de vorbă cu ei, te trimiteau în carceră. Iarna, când era gerul cel mai cumplit, te băgau în niște camere cu zid de ciment și paturile erau din ciment și îți azvârleau niște zdrențe rupte ca de pătură. Și închipuiți-vă că am biruit cu credința, cu rugăciunea, prin smerenie, nu cu forța noastră fizică. Dar au fost și oameni care, de frică au murit. Alții au trecut de partea lor. Deci, unde ne duce duhul lui Dumnezeu? Îl avem pe Iuda și îl avem pe Sf. Ap. Petru care de frică s-a lepădat dar nu și-a pierdut încrederea în iertarea lui Dumnezeu.

Noi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu indiferent de păcat. Păcatul nu e mai puternic decât dragostea lui Dumnezeu și decât pocăința pe care ne-a lăsat-o. De aceea, nu trebuie să judecăm pe nimeni, nici pe cei care au căzut pentru că ei au luat această cruce să lupte pentru Dumnezeu și neamul lor, dar crucea a fost atât de grea încât mulți au căzut și nu s-au mai ridicat și tot mulți au fost care au căzut, dar apoi s-au ridicat. Dumnezeu ne știe slăbiciunile, știe că satana ne încearcă în toate felurile. Tot ce ni se întâmplă nouă, ni se întâmplă pentru că Dumnezeu îi îngăduie diavolului să ne încerce. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea harul și puterea Lui pentru că numai cu forțele noastre trupești nu putem sta împotriva acestui fost înger care a stat aproape de Dumnezeu. El are o forță de neînchipuit! Continue Reading »



PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: NEAMUL NOSTRU DĂINUIEȘTE NUMAI PRIN SMERENIE, RĂBDARE ȘI RUGĂCIUNE


Linia neamului este să te rogi mult, să postești și să te rogi. Ceea ce ne mai salvează pe noi la ora actuală este să ne rugăm ca satana să nu ne stăpânească pentru că este foarte iscusit. El lucrează de 7000 de ani, iar noi, acum, suntem începători. Are atâta experiență, una nemaipomenită! Dar și noi avem armele ca să învingem. Ce-i spune satana Sfântului Pahomie? „Păi și noi postim, și noi priveghem”. „Da, dar voi nu vă smeriți. De aceea nu mai intrați în Împărăția lui Dumnezeu și sunteți în osânda veșnică”. Și neamul nostru dacă dăinuiește, dăinuiește numai prin smerenie, răbdare și rugăciune.

Și acum este timpul de rugăciune pentru că altă faptă creștinească nu mai ai. Pentru că sunt vremurile de așa natură că nici să mergi în excursia cutare, nici să faci milostenie, nici să faci pravilă (nu e de ajuns). Măi, nu mă pot ruga? Dar fac altceva. Nu pot face a doua, o fac pe a treia. Nu o fac pe a treia, o fac pe a patra și tot timpul trebuie să fac ceva. Nu fac un Paraclis, fac un Doamne Iisuse. Nu fac Doamne Iisuse, fac o catismă. Și tot timpul trebuie să fac ceva, ca să nu mă osândesc pentru că e vorba de Judecata lui Dumnezeu. Și e foarte greu când ajungi acolo. Tremuri pentru că acolo este locul unde se desface cerul de pământ, acolo este starea de scrâșnire a dinților. Apăi, când te gândești la starea asta, te poți cutremura de aicea… Scrâșnirea aceasta, să o potolești de aici! Să te vaieți de aici mereu că n-ajungi la Liturghie, că n-ajungi la spovedanie, că n-ajungi la împărtășanie, că nu ajungi în locurile unde este salvarea noastră. Nu cere Dumnezeu niște lucruri extraordinare, să cari Ceahlăul și să-l duci în Bistrița! Nu! Ați văzut piatra aia de la Poiana Teiului, la viaduct? Nu ne pune Domnul să ridicăm piatra și să o ducem să înecăm Poiana. Că legenda așa e: că diavolul a luat-o de pe Ceahlău și când a ajuns să o pună de-a curmeziș, să dea Bistrița peste sat, a cântat cocoșul și acolo a scăpat-o și așa e până acum. Dar nu ne cere Dumnezeu nouă asta! Ne cere să fim mereu într-o atenție mărită, să nu dormim, să nu amorțim. Fericită sluga care va priveghea și pe care nu o va afla lenevindu-se.

Aia e baza și judecata noastră: lenevia. Românului îi e caracteristică lenevia. El e și evlavios, dar se și lenevește. Așa că voi să fiți modele peste tot, ca să arătați că sunteți creștini. Să se spună despre voi: „Da, ăștia merg în Basarabia, o cuceresc. Au și nordul Bucovinei, apără și Ardealul, se pun luntre și punte peste tot să apere locașul acesta sfânt al României”. Pământul acesta al nostru e metru pătrat și osciorul de martir. Ați fost pe la Aiud? Ia să vedeți ce mireasmă au sfinții de la Aiud! Ce-ți mai trebuie canonizare? Câți sfinți și câți martiri nu avem necunoscuți? Sunt mai mulți decât cei cunoscuți. Eu am văzut o minune făcută de Sf. Ilie Lăcătușu. Era un părinte călugăr de la mănăstirea Ciolanu foarte pornit pe părintele Ilie Lăcătușu, că „nu se poate, nu se poate așa ca preot să fie expus”. „Ei, și acum ce vrei?”. „Să-l pună în pământ înapoi! Am să-i spun eu Preafericitului să-l îngropăm”. „Măi, nu te lua, măi, cu sfinții că nu se știe cum e la Dumnezeu!”. Și ne-am despărțit. Și am aflat apoi că părintele acesta s-a îmbolnăvit, s-a îmbolnăvit așa de rău că în șase luni a intrat în pământ. De aceea, zic că toți cei care s-au opus sau se opun mărturisirii adevărurilor acestora ortodoxe, nu au viață. Tot așa ne-am tot învârtit și ne-am tocmit și cu Sf. Ioan Iacob. Ca ocrotire a neamului nostru, putem spune că avem sfinți, avem sfinți foarte mari: Cuvioasa Parascheva, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Dimitrie Basarabov care sunt rugători înaintea lui Dumnezeu pentru neamul nostru.

Ce ne trebuie nouă acum? Să ne izbăvim de cel viclean că nu e ușor să poți să te strecori printre cursele celui viclean. Trebuie multă prudență. Să stai liniștit acolo să lucrezi, să nu te afișezi dacă vrei să nu fii prins. Nu spune Mântuitorul: „Să nu știe stânga ce face dreapta?”. Nu vedeți că în politică astăzi totul e o minciună? Propaganda politică este propaganda minciunii. Nu are nicio legătură cu poporul pentru că ăștia sunt comandați de mafia din spate ca să dezmembreze unitatea noastră. Ce înseamnă partid politic? Partid politic în plus înseamnă o spargere a unității noastre. Pentru că la noi nu există o unitate și o conștiință politică, o educație cetățenească care să pătrundă în conștiință. Politica înseamnă arta de a conduce și în politică, așa este rânduit de Dumnezeu, ca să intre numai oamenii cei mai deștepți. Acum s-au inversat rolurile. Nu se mai poate face mare lucru. Doar să poți să-ți probezi crezul în familie, să naști copii sănătoși, ortodocși care să-și iubească patria, neamul și Biserica. Familia e cărămida. Ai o familie sănătoasă? Ai un neam sănătos. Viitorul țării este exact cum suntem noi la ora actuală. Continue Reading »



Părintele Justin Pârvu: Despre dezvoltarea filocalică a vieții monahale și laice


Justin ParvuDe vorbă cu Părintele Justin Pârvu

Despre dezvoltarea filocalică a vieții monahale și laice

Despre rânduială și categorii de nevoitori

Într-o mănăstire, stareţul şi economul trebuie să dea ascultări fraţilor, după capacitatea, înclinarea şi pregătirea duhovnicească a fiecăruia. Să observi ceea ce Dumnezeu i-a sădit în firea lui şi spre aceea să-l orientezi. Vin, de pildă, în mănăstiri firi mai contemplative care au nevoie de o povăţuire duhovnicească, şi nu doar de muncă. Ei, dacă îl dai pe mâna unui econom, pe mâna unui duhovnic, care n-are oarecum o cultură şi o pregătire duhovnicească, pentru că el este un om practic, un om mai dur, un om mai lipsit de sensibilitate şi nu-l poate înţelege pe omul acesta care a venit după altceva, el se izbeşte aici de o stare de lucruri încât, săracul, îl faci să iasă din mănăstire. Este astfel un suflet pierdut, pentru că băiatul ăsta avea idealul lui: că în mănăstire poate găsi o viaţă de trăire autentică şi de asceză. Ei bine, aici nu găseşte, se retrage din nou în lume, începe să nu mai creadă, şi astfel omul acesta devine un om potrivnic de acum înainte şi vieţii creştine, nu mai vorbesc de viaţa de mănăstire în sine care, chipurile, este locul de desăvârşire a creştinului, că doar asta urmărim: desăvârșirea sufletului.

Şi vine al doilea tip de om, vine omul practic, omul căruia îi place să lucreze pentru mănăstire, se zbate toată ziulica să facă totuşi ceva pentru ataşarea lui în locul în care se găseşte. Ei, pe acesta să-l laşi să-i ofere lui Dumnezeu cu bucurie ceea ce poate el să jertfească. Ştiţi istorisirea aceea cu fratele acrobat care intrase în mănăstire şi care nu ştia să facă decât tumbe în faţa icoanei Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului îi spusese să facă ceea ce ştie el mai bine. Iar Maica Domnului şi Pruncul au primit jertfa lui nevinovată, şi chiar Preacurata îi ştergea broboanele de sudoare de pe faţă cu cinstita ei mahramă.

E bine ca ceea ce facem pentru Dumnezeu să facem cu bucurie. Mai era o pildă, când Dumnezeu aude din adâncurile iadului o cântare, cum cineva Îl slăvea din acele chinuri. Şi-l trimite pe Sf. Arhanghel Gavriil să vadă ce se aude. „Auzi, Gavriile, se aude ceva în adâncuri, se aude o cântare, în vaietele acelea, deosebesc o voce, ia du-te şi vezi, adă sufletul de acolo, ridică-l”. Şi l-a ridicat Gavriil, Sfântul Arhanghel şi l-a adus în faţa Domnului: Dacă birui tu suferinţa prin cântare, treci la locul tău dincoace şi cântă veşnic, lăudând pe Domnul” – şi l-a trecut în rai. Continue Reading »



INTERVIU CU PĂRINTELE PROCLU DESPRE HARISMELE RUGĂCIUNII


Parintele ProcluInterviu realizat de Stavrofora Justina, stareța mănăstirii Paltin Petru Vodă

Despre cum să ne mântuim în aceste vremuri

Părinte, vă rugăm să ne spuneți un cuvânt de folos despre cum să ne mântuim în aceste vremuri și cine dintre creștini este pregătit pentru viața monahală?

În veacul acesta înșelător, diavolul caută prin fel și fel de curse să-ți prindă sufletul și dacă nu poate și te-a scăpat la mănăstire, umple mintea de griji, că după ce te-a agățat vrăjmașul, pățești exact cum pățește musca cu casa păianjenului. Se zice că era odată un pițigoi care i-a spus unei muște: „Ai grijă că o să cazi în casa păianjenului!”, iar musca dă cu aripa și zice: „Lasă!ˮ și s-a prins cu una și pe urmă, iar îi spune: „Ai grijă!ˮ și ea iar îi răspunde: „Lasă!ˮ și dă și cu cealaltă și s-a prins cu amândouă în casa păianjenului și căutând să iasă, mai tare s-a prins.

Deocamdată, dintre cei care se duc în mănăstire sporesc mai mult cei care au ajuns să se poată mărturisi cât mai des. Pe majoritatea începătorilor, Duhul cel Sfânt îi aduce, îi trezește, îi luminează și-i întoarce cu mintea către mănăstire. Ei duc o viață de pocăință, prin mărturisire, prin nevoință și vor să se elibereze de lume, de cursele diavolilor. Cu timpul, făcând faptele bune, Duhul cel Sfânt prin lacrimi, prin smerenie, prin nevoință, îți curăță inima pe măsură ce sporești în smerenie. Dar se întâmplă că acolo, în mănăstire sunt unele persoane, chiar în luptă cu diavolul, cărora cel rău le dă în gând să cârtească, să judece pe stareț, pe duhovnic, pe călugări, pe maici. Și când te-ai unit cu aceia și bați în struna lor, imediat Duhul Sfânt te-a lăsat în părăsire și nu-ți dai seama. Eu, când m-am dus la mănăstire aveam atâta dragoste de călugări și de toate persoanele care duceau viață duhovnicească și acum am devenit rece, împietrit, lenevos și nu mai am râvna pe care am avut-o atunci. Și nu-mi dau seama de unde e căderea mea. De aici vine, căci pe măsură ce se lasă cineva biruit de patima de a judeca, de a osândi pe alții, atunci Duhul Sfânt îl lasă în părăsire și dau năvală ispitele. Și numai așa ne putem repara, numai prin mărturisire și rugându-ne la bunul Dumnezeu pentru acele persoane pe care le-am judecat. Să ne rugăm așa: „Doamne, iartă-i că ei din cauza noastră au greșit. Doamne, te rog, nu-i pedepsi din cauza mea, că eu am fost vinovatˮ și mă rog la bunul Dumnezeu să nu-i pedepsească, ca bunul Dumnezeu să-i mântuiască. Și așa, văzând bunul Dumnezeu căința noastră și dorința de a pune început bun, ne va schimba viața, dintr-o viață trupească într-una duhovnicească și Duhul Sfânt, văzând că noi căutăm să ne smerim și să-i vedem pe toți mai buni și pe noi mai răi, atunci El iar vine și ne ajută. Continue Reading »



PARINTELE JUSTIN PARVU: Cuvant pentru intrarea in NOUL AN


p jUSTINTrecerea în noul an nu ne foloseşte, din păcate, cu nimic. N-avem niciun spor, nu trezeşte în noi ceea ce trebuie să trezească, adică înfricoşata Judecată şi veşnicia. Că-i 2013, că-i 2028, că-i 3000, asta nu spune nimic despre noi. Este anul acesta pe care l-am trăit, cu cât ne-am apropiat, cu cât am simţit mai mult trăirea noastră faţă de Dumnezeu, asta înseamnă An Nou: apropierea noastră de Sfânta Treime, că de acolo curge toată energia şi spiritualitatea neamurilor noastre. Uitaţi-vă acuma sunt atâtea noutăţi asupra noastră şi-s legate numai şi numai de viaţa spirituală, nu-i interesează de nimic altceva, decât numai de viaţa duhovnicească a fiecărei naţii, a fiecărui individ în parte pentru că ei au fost şi continuă până astăzi şi vor fi în veac împotriva lui Hristos. Acum boala lor, a stăpânilor acestei lumi, este să detroneze, să desfiinţeze din orice suflet curat şi sănătos pe Hristos. Ruga noastră aici este. Făptuirile şi îngrijirile de toate celelalte, şi astea-s bune, dar să nu depăşească o limită. Limita aceasta să fie cum am spus: ca Sfânta Cruce la trecerea linei ferate, crucea Sf. Andrei. La fiecare pas, atenţiune.
După cum în orice gând al nostru, în orice faptă şi cuvânt, trebuie să ne gândim dacă-i bun gândul meu, dacă-i bună fapta mea, dacă-i bună vorba mea. Trebuie redusă foarte mult obişnuinţa asta a lumii de a pierde timpul în televizor, în calculator, în internet, în toată tehnica asta a noastră. Eu nu pot să fiu împotriva lucrurilor acestea, pot să fie şi utile, dar numai dacă există şi o lupă formată, serioasă ca să poată lepăda mereu tot ce există, pentru a alege ce este bun.
Albina pleacă din stup şi se duce, aleargă, se duce şi se aşează pe floricica cea care are nectar. De unde ştie care-i floarea aceea? Parcurge 2-3000 de flori pentru un gram de miere. Cam aşa ar trebui să fim şi noi: matca bună şi apoi Dumnezeu ne va ajuta pe parcurs. Să ne izbăvească de mânia Lui, să nu înnădească neamurile străine şi de forţa răului care năpusteşte asupra Ortodoxiei, în special. Căci a fost şi rămâne un nod greu pentru ei, mai ales popoarele din Răsărit care mai au ceva sănătos în lumea noastră ortodoxă, faţă de Occidentul ăsta care s-a transformat. Ce era cultura şi civilizaţia în Franţa, Germania, Spania, Italia? Iată ce a ajuns astăzi Occidentul şi ce a ajuns Rusia. În sărăcia ei a ajuns astfel, dar ei au menţinut şi cunoscut adevărul şi lumina adusă pe pământ. Împreună cu îngerii care luminează şi aprindem şi noi lumânări de la ei, şi ei de la noi, mucenicii şi mărturisitorii şi martirii, cu toţii, împreună formăm buchetul acesta de flori ca să ne desăvârșească Dumnezeu…

(preluat din Cartea: Ne vorbește Părintele Justin, vol. III)



Mărturisire de credinţă la mormântul părintelui Justin Pârvu. de Constantin Ciofu


P Justin iunie 2015Pelerinii din toată ţara l-au comemorat sâmbătă, 13 iunie 2015, pe Preacuviosul Arhimandrit Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ. Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru odihna sufletului vrednicului slujitor al Sfântului Altar, care s-a remarcat prin apărarea dreprei credinţe şi a valorilor poporului român, au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul.

Inima Ortodoxiei româneşti s-a aflat timp de câteva ceasuri la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ. Cu o zi înainte de Duminica Sfinţilor Români (n.r. sâmbătă, 13 iunie 2015), peste 10.000 de oameni au străbătut drumul îngust ce duce spre Mănăstirea Petru Vodă, locul unde acum doi ani de zile a fost sădit în pământul românesc trupul neînsufşeţit al Arhimandritului Justin Pârvu. Nu poţi să te apropii de locul unde se află mormântul marelui duhovnic, fără să fii cuprins de o emoţie şi de o pace desprinsă din rai. Florile aşezate deasupra locului unde se află sicriul celui ce a călăuzit atât de multe sufletele întristate, împovărate de necazurile şi grijile vieţii, sunt o mărturie a dragostei purtate de fiii duhovniceşti, care poată şi astăzi în inimă sfaturile pline de înţelepciune ale părintelui Justin. Marele duhovnic a lăsat o moştenire de cuvinte la multe probleme actuale, prin intermediul cărora mulţi oameni află răspunsuri. Aşa se explică setea de poveţe duhovniceşti ale miilor de oameni veniţi să se roage pentru odihna celui ce nu a avut niciodată odihnă şi să-i ceară alinare sufletească celui ce a cunoscut amarul suferinţei în vremea detenţiei, şi nu numai. În preajma zilei când se împlinesc doi ani de când a plecat în lumina cerească, părintele Justin Pârvu şi-a adunat inimile în rugăciune în jurul mormântului său acoperit de florile ce formau tricolorul României. Continue Reading »



Rugaciuni si lacrimi la mormantul Parintelui Justin Parvu. Imagini de la Parastasul Parintelui Justin de 2 ani




Parintele Justin Parvu: Rugati-va,rugati-va, sa nu cadeti in ispita inselarii


Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?

Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.

Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?

Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

Am citit ca unele state europene se opun implementarii cipurilor in actele de identitate. Credeti ca atunci cand tara aceasta va imbratisa toate principiile sistemului antihristic, pentru ca practic noi suntem o tara usor de manevrat, neinsemnata economic, credeti ca e bine sa fugim in alta cetate care sa ne dea posibilitatea sa alegem legea lui Dumnezeu?

Dar unde sa fugi? Este si asta o alta inselatorie de a lor, de a se opune chipurile actelor biometrice, dar pana la urma tot le vor introduce. Sa nu cumva sa fugi de aici de urs si sa dai dincolo de mama ursului. Fac si ei asa, un fel de propaganda ca sa apara ca sunt in viata politica altceva decat sunt de fapt. La ora actuala nu trebuie sa ne mai incredem in niciun sistem politic sau economic. Nu, sa nu ne facem iluzii desarte. Unde sa te duci? Ca tot lagar e peste tot, doar ca pare ca e mai bun, dar e aceeasi amaraciune.

Vedeti aproape un eventual razboi? Continue Reading »



Rugaciunea care tamaduieste un parinte si un popor


Hristos a inviat!

In numele Parintelui Justin, avem bucuria sa transmitem in primul rind multumirea pe care sfintia sa o adreseaza tuturor credinciosilor care ii sint alaturi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfintia sa, isi doreste ca toti fiii Bisericii sa isi indrepte rugaciunile catre unitatea dreptei credinte si a Sfintei noastre mame, Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos Dumnezeul nostru. Sfintia sa subliniaza importanta rugaciunii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incredintare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaciunile sfintiei sale au primit raspuns de la Mintuitorul Hristos, marturiseste ca singura putere, tarie, arma, frumusete, bogatie, cinste, mingiiere, odihna, cunoastere, nadejde, dragoste, intelegere, singurul sens si singura biruinta se pot regasi prin RUGACIUNE.

Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi continuind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din manastirile intemeiate la Petru Voda, si impreuna cu toti crestinii ortodocsi, la o rugaciune sincera, neincetata, din toata inima, cu nadejde, zdrobire si pocainta, o rugaciune cu duhul aprins de dorul de Dumnezeu, care va restabili sufletul crestin in legatura lui cu Dumnezeu, si care va da Bisericii puterea de a trece orice incercare, mai ales in pragul schimbarilor prin care trece omenirea, atit in plan spiritual, cit si material. Parintele regreta ca nu a vorbit mai mult credinciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slujba iubirii de Dumnezeu si de om cu toate puterile sale, lucru care de altfel i-a si adus slabiciunea trupeasca, insa nadajduind ca daca Domnul va ingadui, o va face de acum inainte, cu putere duhovniceasca asteptind sa lupte cu puterile intunericului in care se scufunda aceasta lume tot mai mult, prin rugaciune impreuna cu fiii Sfintei noastre Biserici, caci intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin maretia Darului, un prilej neincetat de smerenie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru mintuire si indumnezeirea omului.

In perioada spitalizarii, parintele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa conteste supunerea si apartenenta sfintiei sale la rinduiala Bisericii Ortodoxe, prin sobornicitatea si arhieria intemeiata de Dumnezeu. Le multumim si noi pe aceasta cale ierarhilor nostri, care l-au bucurat pe parintele staret cu cuvintele si cu efortul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nostru rugaciunile.

De asemenea isi cere iertare pentru osteneala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au strabatut tara pina la spitalul clujean unde este internat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il secatuisera boala si tratamentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea putere trupeasca, rugind sa-i fie iertata neputinta. Parintele primeste gindul si efortul tuturor cu toata dragostea sfintiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impreuna cu Parintele si cu cei citiva ucenici pe care Parintele insusi i-a ales ca sa-l ingrijeasca si sa-l vegheze neincetat (si care isi implinesc datoria crestineasca si ascultarea cu multa jertfelnicie), discuta despre momentul optim cind sfintia sa se va putea reintoarce la manastire, precum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai prudent pentru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posibil, Arhimandritul Justin va adresa in mod direct credinciosilor cuvintele sale pe care le asteptam cu dragoste.

Ne dorim ca polemicile daunatoare pe ton necrestinesc al unor comentarii din ultimele zile sa inceteze, luminate de bucuria acestor vesti. In duh de fratietate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului ca toate contradictiile, temerile, suspiciunile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vrajmasie, in numele Invierii lui Hristos, la care sintem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Domnul Pacii.

Sa multumim Domnului pentru aceasta binecuvintata cu adevarat revenire a staretului nostru iubit, un dar nemeritat pentru noi toti, in aceste zile incercate, iar pentru sfintia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhului Sfint in care sa ne intilnim cu totii, acum si in vesnicie. Amin.

Manastirea Petru Voda



In vizita la Parintele Justin si precizari importante fata de zvonurile filo-stilistilor


Datorita zvonisticii rautacioase si specific romanesti care circula in ultima vreme cu privire la starea de sanatate a Parintelui Justin si mesajele pe care le-ar da credinciosilor, ma simt obligata sa vin cu o lamurire importanta. Stiu desigur ca multi ne vor interpreta cuvantul dupa bunul lor plac si dupa propria inselare a fiecaruia. Fac insa aceasta precizare pentru crestinii care cu adevarat il iubesc pe Parintele Justin si care cu adevarat vor sa urmeze adevarul Sfintei noastre Biserici, intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri.

Personal am fost cu o zi in urma la spitalul din Cluj, unde este internat Parintele Justin. Am ajuns pe inserate si sfintia sa tocmai luase masa. Parintele era inconjurat de trei ucenici care ii acorda ingrijire medicala si vegheaza zi si noapte, neincetat, in rugaciune, la capataiul sfintiei sale. Toti cei care, s-au ostenit sa ajunga pana la Cluj sa il vada pe parintele si au o mahnire in suflet pentru ca au fost opriti sa intre ori de medici, ori de calugarii care sunt cu sfintia sa alaturi, ii rugam sa inteleaga, pentru ca toti au intentii bune si starea parintelui chiar nu permitea vizite, in sensul ca parintele abia putea articula Da si Nu si nici singur nu se putea intoarce de pe o parte pe alta. Acum starea parintelui s-a mai imbunatatit si isi doreste mult sa ajunga inapoi, la manastire. Eu, personal, am vorbit cu parintele in jur de o ora si era bucuros sa comunice, si mai ales sa imi comunice mie si tuturor celor ce il asculta ca regreta foarte mult ca nu a vorbit credinciosilor mai mult despre rugaciune. Parintele zicea ca rugaciunea va fi singura noastra arma si putere in fata valului urias de incercari, si el insusi, daca va mai avea zile, se va zavori intru linistire si rugaciune. Ne-a indemnat sa ne retragem usor usor din societate si sa ne limitam la un petic de pamant pe care sa il cultivam, feriti de ochii societatii.

Am intrebat apoi si de ultimele provocari cu privire la iesirea din Biserica oficiala, iar Parintele a fost foarte ferm sa ramanem in Biserica in care ne-am nascut, pentru ca inca mai avem ierarhi care sa tina carma, dar ne-a atentionat totusi ca va veni vremea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe acestia, si ca ne vom retrage in pesteri si catacombe, dar fara sa trecem la nicio alta biserica stilista sau de alta natura. Parintele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hristos carma si Arhiereu si ca asa cum Biserica a inceput in pesteri si catacombe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca parintele ar lasa un cuvant privind trecerea noastra la stilisti sunt cu totul lipsite de realitate si mincinoase. Parintele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile) in spital, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvantarea.

Este insa coplesitor sa ii vezi atitudinea de smerenie in fata mortii si in fata lui Dumnezeu, el insusi socotindu-se ultimul om si nevrednic de imparatia lui Dumnezeu. Este vizibil ingrijorat de starea crestinatatii si a ucenicilor lui care raman nepregatiti in fata greutatilor ce deja au inceput sa vina. Parintele inca mai are tarie si isi doreste sa vina acasa si sa lase tuturor un mesaj si randuiala unei rugaciuni. Deci inca o data parintele incurajeaza la detasarea de luxul vietii, intoarcerea la simplitate si cat mai multa rugaciune, fiecare dupa puterea lui.

In decurs de cateva zile parintele va iesi din spital dupa spusele medicilor, si atunci nadajduim sa ii luam si un interviu inregistrat, pentru ca, recunosc, imi era cumplit de jena ca eu sa il inregistrez pe parintele vorbind pe patul spitalului, in starea in care era. Nimeni, cu o conduita cat de cat morala, nu cred ca ar fi indraznit, vazandu-l, dar martori imi sunt ceilalti calugari care erau de fata la discutie.

Hristos a inviat! Si sa nu incetam sa ne rugam pentru bunul nostru parinte sa se insanotoseasca grabnic si sa ne transmita mesajul sfintiei sale.

Monahia Fotini, manastirea Petru Voda



Sa ne rugam pentru rugatorul nostru, Parintele Justin


Multumita rugaciunilor credinciosilor, starea Parintelui Iustin este mult mai buna. Astazi, 7 Aprilie 2010, este deja a doua zi cind nu mai are oscilatii de temperatura si medicii confirma ca reactioneaza foarte bine la medicatia pe care i-au prescris-o. Cu ajutorul lui Dumnezeu, in citeva zile Parintele Iustin se va intoarce din nou acasa, asa cum a promis. Textul de mai jos este alcatuit de parintii din manastire pentru credinciosii care intreaba ce poate face fiecare din noi pentru a ajuta in situatia de fata.

Iubiti ucenici ai Parintelui Justin Parvu,

Cu totii suntem ingrijorati de starea sanatatii Parintelui nostru iubit. Stim ca sunt multe persoane in intreaga tara sau in afara granitelor care ar vrea sa faca ceva sa-l ajute. S-ar cuveni deci sa facem si noi o mica jertfa pentru dansul asa cum si el o viata intreaga s-a jertfit pentru neamul nostru romanesc si pentru fiecare dintre noi in parte.

Credem cu toata convingerea in cuvintele Mantuitorului redate de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei in cap. 18: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de la Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 19-20).

Pentru aceea sa ne invoim si noi sa facem o mica rugaciune cu totii pentru sanatatea sufleteasca si trupeasca a Parintelui nostru Justin. Sa ne intalnim cu totii in rugaciune, indiferent de locul unde ne aflam si sa cerem mila lui Dumnezeu. Intalnirea aceasta, in duh, ne-am gandit sa o facem in fiecare zi la ora 2100(ora Bucurestiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfarsit sa adaugam si rugaciunea de intelegere de mai jos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fara de margini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.

Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, Bunule, nu trece cu vederea rugaciunile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pentru Parintele Justin, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, mantuire si indelungare de zile.

Iar cine vrea sa mai adauge si alte rugaciuni sa nu pregete. Fiecare sa se roage dupa puterea si dragostea sa, si dupa timpul ce-l are la dispozitie: unul 5 minute, altul 15, altul o ora, iar altul chiar si un minut.

Obstea Manastirii Petru Voda,

Miercurea Luminata, 7 aprilie 2010

Despre rugaciune

Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt patrunzatoare in suflet, dar cu deosebita simtire eu inteleg cuvintele spuse de Mantuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20).

Exista o frumoasa rugaciune, o rugaciune adanc patrunzatoare, aparuta dupa cat se pare in secolul XVI, dar care nu este introdusa in nici un Ceaslov, in popor se mai numeste Rugaciune de intelegere.

Exista mai multe predanii despre alcatuirea acestei rugaciuni, dar eu cred ca aceasta rugaciune se afla in sufletele multor dreptcredinciosi crestini.

Cuvintele esentiale sunt luate din Sfanta Evanghelie.

De regula, la vreme de necazuri, mai multi drept credinciosi se inteleg sa citeasca in acelasi timp aceasta rugaciune catre Domnul pentru vindecarea unui bolnav, ca sa Se milostiveasca de cel cazut in pacat, pentru scaparea ostasilor care lupta sau pentru slobozirea celor intemnitati.

Cei care s-au invoit sa se roage astfel se pot afla in diferite orase sau case, dar rugaciunea o citesc toti in acelasi timp, dimineata, ziua sau seara.

Multi stiu aceasta rugaciune, dar eu o voi citi:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fara de margini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.

Noi, robii Tai (numele celor care se roaga), conform intelegerii ne rugam pentru robii Tai (numele celor din suferinta, sau pentru inlaturarea unei nenorociri) pe care ajuta-i, Doamne.

Parintele Arsenie, Acuzatul ZEK-18376, Un Sfant in lagarele comuniste,

Ed. Egumenita, 2009, pp. 430-431