Cum și-a lăsat Sf. Dimitrie racla ca să apere, călare și înarmat, cetatea Tesalonic
Vreme de mai mult de o mie șase sute de ani, Sfântul Dimitrie nu a încetat să păzească și să ocrotească Tesalonicul.
L-a apărat de incursiunile barbarilor, mai ales în timpul asediului orașului de către hoardele nenumărate ale hanului avarilor, cu care luptau multe neamuri slave, în toamna anului 586 (sau 587). Din pricina unei epidemii ce izbucnise în oraș, apărătorii lui rămăseseră foarte puțini. Atunci s-a arătat Sf. Dimitrie pe zidurile cetății și i-a încurajat pe luptători să reziste în fața repetatelor atacuri ale vrăjmașilor. În a șaptea zi a asediului, la 26 octombrie, în vreme ce locuitorii cetății erau adunați la biserica Sfântului și prăznuiau pomenirea lui, barbarii pregăteau atacul hotărâtor.
Sfântul, văzând ce au de gând, și-a lăsat racla sa de argint cuprinsă de flăcări și a alergat pe meterezele cetății. Acolo, pe ziduri, Sfântul, călare pe un cal alb și în fruntea unei oștiri puternice, s-a luptat cu vitejie lovindu-i, rănindu-i, aruncându-i de pe ziduri și omorându-i pe vrăjmași chiar și numai cu o simplă privire înfricoșătoare. „Ce apărător și luptător preaputernic ai născut, o, iubitoare de Dumnezeu și de Mucenic păzită cetate a Tesalonicului!”, strigă diaconul Ioan Stavrakios, hartofilaxul Tesalonicului, scriitorul minunilor Sfântului. Trupurile celor morți au fost atât de multe, încât s-a minunat atunci Tesalonicul de atâția ostași morți”.
Aceasta s-a întâmplat atunci când nu era niciun ostaș tesalonicean pe zidurile cetății. Când paracliserul a văzut racla Sfântului în flăcări, a strigat, luminat fiind de Sfântul: „Barbarii se află lângă ziduri! Izbăviți patria!”. Atunci tesalonicenii înfricoșați au alergat la ziduri și, văzând mulțimea trupurilor moarte, au slăvit pe Marele Mucenic și purtătorul de chinuri Dimitrie, care i-a izgonit pe vrăjmași, fără a fi nevoie ca locuitorii orașului să intre în luptă. Continue Reading »

Părinte Paisie Olaru, rugător pentru toată lumea

Binecuvântatele meleaguri natale
Blândul și smeritul duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru, povățuitor către Hristos al multor suflete – călugări și mireni – , s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la Botez numele de Petru. A avut ca înaintași duhovnicești pe aceste meleaguri, pe Cuviosul Monah Vitalie Athonitul (1891-1945), care a sihăstrit în pădurile din jurul Mănăstirii Caracalu din Sfântul Munte Athos, Protosinghelul Ghedeon Verenciuc (1891-1945), egumen al Schitului Sihăstria Voronei, Cuviosul Pustnic Gherasim († 1940) care a viețuit în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria și Cuviosul Pustnic Gherasim Greeruș († 1925), învrednicit de Dumnezeu de darul facerii de minuni și al înainte-vederii, Cuviosul Părinte Ioasaf Apostoliu (1764-1833), unul dintre cei mai vestiți duhovnici ai Mănăstirii Neamț, ucenic al Sfântului Paisie Velicikovschi.
În acest binecuvântat colț de țară s-a născut, câțiva ani mai târziu (în 1900), Schimonahul Marcu Dăncilă, un smerit isihast cu o înaltă viețuire duhovnicească. Tot aici, în 1912, a văzut lumina zilei marele nostru duhovnic, Cuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie, care avea să-i fie ucenic Părintelui Paisie și care, în plină dictatură comunistă, a îndrumat mii de suflete pe calea Ortodoxiei. Aici s-a născut și Ieroschimonahul Onufrie Frunză, cel plin de râvnă pentru Ortodoxie, care despre heterodocși spunea așa: „Dacă vine la Dreapta Credință și se face ortodox, vorbesc și îi spun. Dacă nu vrea, nu discut cu el”. În același an, 1913, s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Păltiniș – Botoșani, Sfântul Ioan de la Neamț Hozevitul, ale cărui Sfinte Moaște sunt cinstite cu mare evlavie la Hozeva, în Țara Sfântă și ale cărui poezii și sfătuiri duhovnicești dăruiesc mângâiere și povățuire întregului neam românesc binecredincios.
În atmosfera duhovnicească a rugăciunii acestor cuvioși a viețuit Părintele Paisie Olaru.

Părinții și educația
Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci în cele pământești, însă bogați în cele duhovnicești, având dreaptă credință, evlavie și frică de Dumnezeu. De aceea, au dat celor cinci copii ai lor o bună creștere duhovnicească. El a fost cel mai mic dintre frați. Tatăl său era pădurar, iar mama sa, casnică.
Părintele Paisie își amintește: „La noi în sat nu se învățau mai mult de trei clase primare. În acești trei ani am fost premiantul clasei. La sfârșitul anului îmi cântau băieții: «ai ascultat, ai învățat, coroană ai luat!». Pe atunci se dădeau ca premii cărți cu Viețile Sfinților. Sigur că mă mândream. Părinții mei, Ioan și Ecaterina, au trăit în pace și mergeau la biserică regulat, mai ales la sărbători mari. Țin minte, la Paști, după Înviere, venea tata de la biserică cu pască sfințită și cu ouă roșii într-un ștergar frumos. Noi îl așteptam să vină și când intra în casă, zicea: «Hristos a înviat!», iar noi răspundeam: «Adevărat a înviat!». Apoi tata ne atingea cu pasca sfințită la frunte. Ca sfaturi, părinții mai mult ne învățau cu viața lor, fiind oameni simpli. Nu i-am auzit niciodată să se certe sau să înjure. Tata știa Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum și alte rugăciuni și se ruga cu glas tare că auzeam și noi. Iar mama era prietenoasă cu toată lumea și ne spunea de multe ori: «Măi băieți, să fiți cuminți, ca să nu dăm cinstea pe rușine!»”. Continue Reading »

Revista ATITUDINI nr. 43 dedicată Sf. Ioan Iacob Românul și dezbaterilor pe tema Sinodului Panortodox din Creta

 Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de

email: atitudini.pv@gmail.com

SUMAR

 6  SF. IOAN IACOB ROMÂNUL – ISIHASTUL PUSTIEI DIN ȚARA SFÂNTĂ

22 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE ILUZIA PARTIDELOR POLITICE DE AZI:

„NOȚIUNEA DE CEAUȘESCU AU TRANSFORMAT-O ÎN NOȚIUNEA DE PARTID“

Interviu realizat de Monahia Fotini

26 SĂ NE APĂRĂM CU SFINȚII PĂRINȚI DE EREZII!

de Pr. Stavrofor Constantin Catană de la Sf. Mănăstire Văratec

33 DESPRE CUM SĂ DOBÂNDIM DARUL LACRIMILOR ȘI AL UMILINȚEI DIN ÎNVĂȚĂTURILE

UNEI SFINTE NECUNOSCUTE CĂTRE FIUL EI DUHOVNICESC (II)

39 DESPRE SINOADELE TÂLHĂREȘTI

de Ioan Vlăducă

46  ASTA E DICTATURĂ, NU BISERICĂ!

Părintele Mihai Andrei Aldea despre abateri, rătăciri și erezii în Regulamentul așa-zisului Sinod Panortodox din Creta

55 P.S. LONGHIN DE BĂNCENI:

NU VOI RECUNOAȘTE ACEST SINOD VICLEAN ȘI TÂLHĂRESC!

Să devenim trădători ai sfintei noastre credințe ortodoxe ori să mărturisim adevărul sfânt?

60  CUVÂNTUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

LA SIMPOZIONUL INTERORTODOX: „SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD. MARE PREGĂTIRE, NICIO AȘTEPTARE“

66 SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA, UN SFÂNT ANATEMIZAT DE „BISERICA“ ROMANO-CATOLICĂ. UN SFÂNT ANTIPAPIST ȘI DELIRUL FILOPAPIST AL ECUMENIȘTILOR

de protopresbiter Anghelos Anghelacopulos, parohia Agia Paraschevi, Mitropolia  Pireu

70 GENERAȚIA MUTILATĂ GENETIC SAU GENERAȚIA MANIPULABILĂ

Interviu cu D-na Galina Răduleanu, medic psihiatru și fost deținut politic Interviu realizat de Părintele Ioan  Șișmanian

82 DACĂ NU ÎNCERCĂM SĂ DOVEDIM CĂ SUNTEM ROMÂNI, ACEASTĂ ŢARĂ SE VA INTEGRA ÎN EUROPA DOAR PÂNĂ LA CARPAŢI

De Lt. Comandor(r) Aurelian Chirica

87 HORIA BERNEA – REZISTENȚĂ PRIN CULTURĂ

Muzeograful mărturisitor

de Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român

93 CUM AFECTEAZĂ FACEBOOK-UL MODUL DE DEZVOLTARE ȘI FUNCȚIONARE A CREIERULUI ÎN PERIOADA ADOLESCENȚEI

de Monahia Alexandra

98  DRUMUL SPRE OSCAR

de Danion Vasile

Comenzi sau Abonamente se pot face aici, la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

sau completând formularul de mai jos.

Trecerea în noul an nu ne foloseşte, din păcate, cu nimic. N-avem niciun spor, nu trezeşte în noi ceea ce trebuie să trezească, adică înfricoşata Judecată şi veşnicia. Că-i 2013, că-i 2028, că-i 3000, asta nu spune nimic despre noi. Este anul acesta pe care l-am trăit, cu cât ne-am apropiat, cu cât am simţit mai mult trăirea noastră faţă de Dumnezeu, asta înseamnă An Nou: apropierea noastră de Sfânta Treime, că de acolo curge toată energia şi spiritualitatea neamurilor noastre. Uitaţi-vă acuma sunt atâtea noutăţi asupra noastră şi-s legate numai şi numai de viaţa spirituală, nu-i interesează de nimic altceva, decât numai de viaţa duhovnicească a fiecărei naţii, a fiecărui individ în parte pentru că ei au fost şi continuă până astăzi şi vor fi în veac împotriva lui Hristos. Acum boala lor, a stăpânilor acestei lumi, este să detroneze, să desfiinţeze din orice suflet curat şi sănătos pe Hristos. Ruga noastră aici este. Făptuirile şi îngrijirile de toate celelalte, şi astea-s bune, dar să nu depăşească o limită. Limita aceasta să fie cum am spus: ca Sfânta Cruce la trecerea linei ferate, crucea Sf. Andrei. La fiecare pas, atenţiune.
După cum în orice gând al nostru, în orice faptă şi cuvânt, trebuie să ne gândim dacă-i bun gândul meu, dacă-i bună fapta mea, dacă-i bună vorba mea. Trebuie redusă foarte mult obişnuinţa asta a lumii de a pierde timpul în televizor, în calculator, în internet, în toată tehnica asta a noastră. Eu nu pot să fiu împotriva lucrurilor acestea, pot să fie şi utile, dar numai dacă există şi o lupă formată, serioasă ca să poată lepăda mereu tot ce există, pentru a alege ce este bun.
Albina pleacă din stup şi se duce, aleargă, se duce şi se aşează pe floricica cea care are nectar. De unde ştie care-i floarea aceea? Parcurge 2-3000 de flori pentru un gram de miere. Cam aşa ar trebui să fim şi noi: matca bună şi apoi Dumnezeu ne va ajuta pe parcurs. Să ne izbăvească de mânia Lui, să nu înnădească neamurile străine şi de forţa răului care năpusteşte asupra Ortodoxiei, în special. Căci a fost şi rămâne un nod greu pentru ei, mai ales popoarele din Răsărit care mai au ceva sănătos în lumea noastră ortodoxă, faţă de Occidentul ăsta care s-a transformat. Ce era cultura şi civilizaţia în Franţa, Germania, Spania, Italia? Iată ce a ajuns astăzi Occidentul şi ce a ajuns Rusia. În sărăcia ei a ajuns astfel, dar ei au menţinut şi cunoscut adevărul şi lumina adusă pe pământ. Împreună cu îngerii care luminează şi aprindem şi noi lumânări de la ei, şi ei de la noi, mucenicii şi mărturisitorii şi martirii, cu toţii, împreună formăm buchetul acesta de flori ca să ne desăvârșească Dumnezeu…

(preluat din Cartea: Ne vorbește Părintele Justin, vol. III)

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

SUMAR:

EDITORIAL: HALLOWEEN –„SĂRBĂTOAREA MORȚII”.CUI PRODEST*?
de Monahia Gavriila

Pagina 8: BĂDIA NICOLAE PURCĂREA – SCULPTORUL SUFERINȚEI ROMÂNEȘTI
DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

Pagina 20: DE VORbĂ CU PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU.
Cele trei forțe Care distrug națiunile: televizorul, globalizarea și eCumenismul

Pagina 24: MULT POT FACE RUGĂCIUNEA ȘI MIJLOCIREA PĂRINTELUI JUSTIN
Întâmplări minunate adunate de maicile de la m-rea paltin petru vodă

Pagina 28: COMEMORARE A MARTIRILOR ȘI A MĂRTURISITORILOR DIN MINA DE LA BAIA SPRIE

Pagina 34: CONSTANTIN STRĂCHINARU DESPRE PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU

Pagina 36: DA, SUNTEM ÎN RĂZBOI! DAR DACĂ ROMÂNII SE VOR TREZI, NU VOR PUTEA FI OPRIȚI DE NIMENI!
interviu Cu Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Pagina 44: PĂRINTELE PAULIN CLAPON DE LA MĂNĂSTIREA PETRU-VODĂ
– NECROLOGUL UNUI MARTIR

Pagina 50: SOMNUL RAȚIUNII A NĂSCUT LEGEA 217/2015. EfECTELE EI SCONTATE
de Ciprian Voicilă

Pagina 60: FRANCMASONERIA, MAI ESTE O ASOCIAȚIE SECRETĂ?
de Părintele Stavrofor Constantin Catană

Pagina 63: „TRĂIEȘTI ATÂT TIMP CÂT TE ROGI”
Starețul Elisei Simonopetritul – Cuvânt pentru monahi

Pagina 70: DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA
de Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Pagina 84: SĂ CEREM MIJLOCIREA SfÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, OCROTITORUL ÎN PRIGOANĂ ȘI RĂZbOAIE

Pagina 88: DIN FRUMUSEȚEA ȘI CUNUNILE MUCENICIEI
sfântul ierarh teodosie de la brazi

Pagina 92: MODESTIE, CURAJ ȘI DĂRUIRE: VASILE PÂNZARIU
de pr. Cătălin Serediuc

Pagina 96: RELAȚIILE INTERPERSONALE ÎNTRE fRICĂ ȘI IMPRUDENȚĂ
de Ioan Vlăducă

Comenzi sau Abonamente se pot face aici la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com sau completând formularul de mai jos.

PĂRINTELE JUSTIN LA PĂRINTELE PAISIE OLARU: „VII DE DEPARTE, NU? VII DE DEPARTE!^[1]”

Părinte, ne puteţi povesti ce aţi făcut imediat după ce aţi ieşit din închisoare?

Cum vă mai spuneam, aveam o dorinţă foarte mare încă de când eram în pușcărie să ajung şi să-mi spovedesc sufletul la Părintele Paisie Olaru. Am simţit o afinitate sufletească între mine şi Părintele Paisie. Aşa că prima dată m-am dus direct la Sihăstria, la Părintele Paisie, aşa murdar cum am ieşit din temniţă, nici acasă nu ajunsesem. Am vrut să-mi odihnesc sufletul duhovniceşte înainte de a mă întâlni cu familia şi cu ceilalţi. Am ajuns într-o sâmbătă seara la Sihăstria, în timpul unei privegheri foarte frumoase, ce mi se părea îngerească. Şi eram tuns chilug. A doua zi m-au îmbrăcat şi pe mine acolo, am ieşit la Vohod, şi atunci m-am împărtăşit prima dată, după ce am ieşit din temniţă.

După cât timp?

În puşcărie ne împărtăşeam la Mină. Ne împărtăşeam mai des.

La Periprava v-aţi împărtăşit vreodată?

Da, cum să nu! Doar am stat mult acolo la Periprava.

Dar unde făceaţi Liturghiile?

Două Liturghii le-am făcut pe trupul lui Şerban Ienculescu, la Constanţa. Era umflat tot, măi, era muribund. Arunca plămânii afară, zilnic câte o gamelă de sânge şi acolo am făcut Liturghie pe trupul lui de două ori.

Cât a mai trăit după ce aţi făcut Liturghiile?

Vreo 7-8 zile. Dar ce fel de Liturghie era aceea… Când vorbeşti în puşcărie de Liturghie, trebuie să te gândeşti aşa la ceva foarte sumar, pentru că aveai nişte paznici acolo care se uitau mereu pe vizetă, veneau din 5 în 5 minute să vadă fiecare pat, dacă e individul sau nu. Nu aveam cărţi, totul se făcea pe de rost. Şi erau trei patru preoţi care spuneau tot ce ştiau acolo, Liturghia se ştia, unul zicea în taină, ne ajutam să terminăm repede.

Harul pe care l-am primit în acele Liturghii, nu l-am mai simţit niciodată în libertate. Sunt unele lucruri care nu se pot spune…

E adevărat că părintele Cleopa nu v-a înţeles aşa de bine precum Părintele Paisie şi v-a canonisit pentru faptul că aţi făcut Liturghie în închisoare? Continue Reading »

Lumea arde. Pricepeți asta?

Cei mai mari mucenici au fost proorocii. Mucenici mai mari decât toți mucenicii, cu toate că n-au murit toți cu moarte mucenicească. Pentru ca mucenicii sufereau pentru puțin, în timp ce proorocii vedeau o situație şi sufereau mereu. Au strigat, au strigat, şi ceilalţi erau indiferenți. Iar când a venit vremea şi i-a ajuns mânia lui Dumnezeu din pricina nepăsării lor, erau chinuiți şi aceia (proorocii) împreună cu ei. …N-am conștientizat ca diavolul a hotărât să distrugă făpturile lui Dumnezeu. Este hotărât sa lucreze astfel ca să distrugă lumea. A turbat, pentru că a început să intre în lume neliniştea cea bună. Este foarte sălbăticit, pentru că ştie că timpul lui e scurt (Apoc. 12,12). Acum face ca un criminal, care atunci când îl înconjoară, spune: „Nu mai am izbăvire ! Mă vor prinde!” – şi sparge tot. …Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească[1]. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci când se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiți să se întoarcă la Dumnezeu şi să-L roage să trimită o ploaie puternică, ca să se stingă.[2]

Despre începutul celui de al treilea Război Mondial, la vremea spanacului

Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc miracolul epocii, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. Continue Reading »