Posts Tagged 'revista crestina'


GALINA RĂDULEANU: „După mine, a fi în condiții limită și a-ți păstra calitatea de om, de altruism, de caracter și sacrificiu pentru altul, este ceva extraordinar”


„După mine, a fi în condiții limită și a-ți păstra calitatea de om, de altruism, de caracter și sacrificiu pentru altul, este ceva extraordinar”

De vorbă cu Doamna Galina Răduleanu

 Demnitatea românului de altădată

Doamna Galina, vă rugăm să ne spuneți câte ceva despre viața dumneavoastră dinaintea arestării și cum ati primit momentul arestării.

În câteva cuvinte aș vrea să vă fac așa o frescă a locului de unde am fost arestată. Am terminat Facultatea la Cluj, aproape într-o formă miraculoasă și am vrut să fac o muncă de pionierat și în același timp de apostolat într-un sat de munte de lângă Brașov, un sat care avea un specific cu totul și cu totul deosebit. Oamenii de acolo aveau un preot care fusese închis pentru legionarism și care în sat era și duhovnic și apostol și prietenul oamenilor. Tot satul se învârtea în jurul a ceea ce spunea părintele Beleuță. Și în satul acela, deși era voie pe vremea aceea să se facă avorturi, nimeni nu făcea întrerupere de sarcină pentru că părintele a explicat – și e regretabil că acum nu ajungem la aceeași explicație – că cea mai mare crimă este această ucidere de suflet de prunc. Atunci oamenii aveau până la 9 copii. Erau săraci, n-aveau uneori cu ce să-i încalțe și când trebuiau să vină la mine la dispensar, veneau pe rând pentru că își împrumutau ghetele de la unul la altul. Dar erau foarte credincioși și chiar dacă o fată greșea și rămânea însărcinată, părintele o convingea că mai mare este păcatul uciderii pruncului decât acela de a avea o legătură în afara Bisericii. Și femeia lăsa copilul, familia accepta, fata se căsătorea cu copil cu tot și avea în continuare copii. Ce să vă spun? Era un sat extraordinar și oameni extraordinari datorită faptului că preotul era extraordinar.

Am avut șansa să am o colaboratoare deosebită – eu nu eram un om smerit, eram foarte orgolioasă, foarte plină de „facă-se voia mea”, decât de „facă-se voia Ta” – eram la început de carieră și am dat de un om pe care nu l-am apreciat atunci. A trebuit să treacă foarte mult timp ca să-l apreciez. Moașa, cu care am lucrat eu, era o femeie de 40 și ceva de ani care era tipul omului smerit și era foarte credincioasă. Mergea la biserică – era pe vremea comuniștilor, dar acolo tot satul mergea la biserică – și avea tot timpul tendința să spună: „Nu suntem vrednici să mulțumim lui Dumnezeu”. Era o frază pe care nu numai că nu o înțelegeam, dar mă întrebam în sinea mea: „Ce vorbă mai e și asta?”. Au trecut foarte mulți ani și îmi dau seama abia acum ce înseamnă cuvintele acestea: „Nu suntem vrednici să-I mulțumim”. Și chiar așa este pentru că noi trăim într-o lume de minuni pe lângă care trecem nepăsători și nu realizăm că este o minune că dintr-o creangă uscată iese un mugur, că din pământul acesta negru iese firul de iarbă, că noi existăm, că trupul nostru este perfect! Nu suntem vrednici să mulțumim și nici nu mulțumim, ba din contra. Continue Reading »



A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 51


Revista Ortodoxă ATITUDINI nr. 51

Revista Creștin Ortodoxă ATITUDINI nr. 51

A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 51

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici , la adresa de

email: atitudini.pv@gmail.com sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

SUMAR

Editorial: ÎN MIJLOCUL VÂLTORILOR
de Mihai-Andrei Aldea

8 SF. IGNATIE BRIANCIANINOV,
DASCĂL AL RUGĂCIUNII ÎN VREMURILE DE PE URMĂ

19 DESPRE PĂZIREA DE CĂRȚILE CARE CUPRIND ÎNVĂȚĂTURI MINCINOASE

23 SCRISOAREA ADRESATĂ DE SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV
UNEI FEMEI, CARE NU ACCEPTA CĂ SUNT „MULȚI CHEMAȚI ȘI PUȚINI ALEȘI“ ȘI CĂ ALEȘII SUNT TOCMAI ADEVĂRAȚII ORTODOCȘI

31 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: DESPRE SMINTEALĂ ȘI DECĂDEREA SLUJITORILOR BISERICII

36 DIN DARURILE PĂRINTELUI JUSTIN Mărturii ale închinătorilor

40 DUPĂ MINE, A FI ÎN CONDIȚII LIMITĂ ȘI A-ȚI PĂSTRA CALITATEA DE OM, DE ALTRUISM, DE CARACTER ȘI SACRIFICIU PENTRU ALTUL, ESTE CEVA EXTRAORDINAR”
De vorbă cu Doamna Galina Răduleanu

54 PĂRINTELE CHESARIE GHEORGHESCU (1929-2017), ICOANA JERTFELNICIEI
de Constantin Mihai

58 INTERVIU CU PĂRINTELE PROCLU DESPRE HARISMELE RUGĂCIUNII

65 PĂRINTELE SERAFIM BĂDILĂ: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, MEDICAMENTUL MÂNTUIRII MULTOR SUFLETE

72 TOATE ÎNCERCĂRILE DIN VIAȚA NOASTRĂ SUNT TEME PE CARE TREBUIE SĂ LE REZOLVĂM PÂNĂ LA JUDECATĂ
Interviu cu Doamna Aspazia Oțel Petrescu

80 CUVÂNTARE LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
de Pr. Ilarion V. Felea

84 RAVAGIILE VACCINĂRII OBLIGATORII A COPIILOR ÎN ROMÂNIA de Monahia Gavriila

91 TATĂL MEU, PREOTUL ILIE POPA
de ing. Demostene Popa

96 NOI NU PUTEM SĂ NU VORBIM DESPRE CE VEDEM ȘI AUZIM
de Pr. Stavr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

101 ȘCOALA ANASTASIA ȘI ÎNVĂŢĂTURA SFINŢILOR PĂRINŢI
de Ioan Vlăducă

Comenzi sau Abonamente se pot face aici , la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com,

completând formularul de mai jos sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

Nume *

Email *

Telefon *

Mod de livrare * PostaCurier

Adresa de livrare *

Comanda dvs. *

Introduceți în căsuță textul din imagine
captcha
(Daca textul nu apare vă rugam să reîmprospătați pagina.)

Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.

 



A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 50, dedicată Părintelui Justin Pârvu


 Revista Crestin-ortodoxa ATITUDINI nr. 50 coperta fata

-ortodoxa ATITUDINI nr. 50 coperta spate

A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 50, dedicată Părintelui Justin Pârvu

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici , la adresa de

email: atitudini.pv@gmail.com sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

SUMAR

 

Editorial: SCRISOARE CĂTRE NEAMUL MEU „SĂ VĂ FEREASCĂ DUMNEZEU SĂ MĂ FAC ȘI EU ANTISEMIT!“
de Monahia Ecaterina Fermo

8 DIN RELATĂRILE MAICII STAREȚE JUSTINA BUJOR DESPRE VIEȚUIREA MINUNATĂ A PĂRINTELUI JUSTIN

16 PĂRINTELE JUSTIN, AȘA CUM L-AM CUNOSCUT EU
de Monahia Fotini

26 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE PRIMEJDIA
CREŞTINISMULUI DEZBRĂCAT DE DUH
De vorbă cu maicile de la mănăstirea Paltin

31 POVEŢE DUHOVNICEŞTI ALE PĂRINTELUI JUSTIN CĂTRE
MAICILE DE LA MĂNĂSTIREA PALTIN

35 PĂRINTELE JUSTIN TE FĂCEA SĂ TE SIMŢI LIBER ŞI UNIC
de Monahia Gavriila

38 PĂRINTELE JUSTIN, CONTINUATOR Al PĂRINŢILOR FILOCALICI
„FĂRĂ ÎNDOIALĂ CĂ NUMAI UN OM ÎNDUMNEZEIT PUTEA TRĂI ASTFEL
de Monahia Serafima

42 PĂRINTELE JUSTIN ŞI MOARTEA DE VIAŢĂ DĂTĂTOARE
de Monahia Dometiana

46 „PĂRINTELE JUSTIN AVEA O DRAGOSTE NESFÂRSITĂ DE OAMENI.
CRED CĂ A PLECAT DINCOLO CA MARTIR, NU CA MĂRTURISITOR“
Interviu cu doamna Aspazia Oţel Petrescu

56 PĂRINTELE JUSTIN – LEGĂTURĂ A DRAGOSTEI
Din minunile Părintelui Justin

58 MIŞCAREA „RUGUL APRINS Al MAICII DOMNULUI“ (II)
de Monahia Dometiana

65 VIAŢA SF. JUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL
de Pr. Ilarion V. Felea

70 TRAGEDIA UNEI FAMILII DESTRĂMATE: CAZUL CAMELIEI SMICALĂ
de Monahia Gavriila

76 SĂ DĂM MEREU LUMII DUH UL ADEVĂRULUI!
de Pr. Stavr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

80 SFÂNTUL ILARION TROIŢKI „NUMAI ÎN VIAŢA
BISERICII OM Ul POATE TRAI ŞI SPORI“
Câteva referiri despre autorul cărţii „Creştinismul sau Biserica?“

85 PREOTUL DUMITRU C. POPESCU – UN MODEL DE SLUJIRE ŞI
DE APĂRARE A CREDINŢEI STRĂMOŞEŞTI ŞI A NEAMULUI
de Pr. Drd. Mladin Constantin

93 OCHIUL LUI DUMNEZEU

97 UN VOIEVOD
de Pr. Mihai-Andrei Aldea

Comenzi sau Abonamente se pot face aici , la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com,

completând formularul de mai jos sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

Nume *

Email *

Telefon *

Mod de livrare * PostaCurier

Adresa de livrare *

Comanda dvs. *

Introduceți în căsuță textul din imagine
captcha
(Daca textul nu apare vă rugam să reîmprospătați pagina.)

Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.



Părintele Justin Pârvu despre ciuma maghiară. România, între pericolul rusesc şi cel unguresc


România, între pericolul rusesc şi cel unguresc
În contextul istoriei universale şi în contextul istoriei naţionale ţara noastră, România, a avut, are şi va avea un mare rol în tot jocul acesta de conflicte în care ne găsim astăzi. Şi dacă astăzi suntem în starea aceasta de descompunere este pentru că suntem luptaţi în răbdarea, în sărăcia şi în jertfa noastră, de cei care luptă împotriva lui Hristos. Un rabin scria acum câţiva ani într-un ziar: „Sunt de 42 de ani cetăţean american, dar de 7000 de ani sunt cetăţean israelitean”. Cam aşa ar trebui să gândim şi noi.
Suntem aici o naţiune care în toate confruntările pe care le-am avut în istorie, cu toate naţiile şi barbarii, toţi hunii, toţi longobarzii, toţi gepizii, am fost sabia de apărare a Occidentului aici, în Carpaţii Răsăriteni. Ei spun despre români că sunt înapoiaţi şi săraci, dar sărăcia noastră e bogăţia lor.
În 1944 veneau ruşii din Răsărit şi intrau în gospodăriile noastre, că ăştia erau rupţi de foame, aveau o pâine neagră de nu puteai să o pui în gură. Şi au golit pe ostaşii noştri de hrana lor de război pe vreo 4-5 zile. Îşi umpleau sacul cu pâinea noastră care era albă şi sănătoasă. După ce s-au săturat de pâine şi şi-au umplut burţile de mâncare, se uitau la cizmele noastre şi: „Davai, davai” şi după ce ne-au luat lucrurile, au început să caute ce mai au românii bun. Au văzut la noi mănuşi şi că una era pe mână iar pe cealaltă că era ţinută în mână şi intrau în magazin şi: „davai, davai mănuşi, trei mănuşi”. „Păi nu se poate trei mănuşi, numai două”. „Dar voi cum purtaţi trei?”. „Păi nu e aşa. Sunt două. Că una o ţii aşa provizoriu în mâna cealaltă”. Te întrebau cât e ceasul. Aveam nişte ceasuri Atlantic, bune, nemţeşti. Dar ei au luat ceasurile cu tot cu fabrică în 1944 şi le-au dus în Siberia. Acolo le-au pus la dispoziţie nemţilor tot ce le trebuie ca să le facă ceasuri. Nenorocirea mare era că nu prea ştiau să citească ceasurile. Dacă îi întrebai cât e ceasul, îţi spuneau: „Cea lungă la trei, cea scurtă la două”.
Când au intrat în curţile românilor au crezut că toţi sunt chiaburi. Cereau: „vin, vin” şi după ce le dădeai un pahar, veneau după tine în beci şi nu mai aveau răbdare să bea cu paharul, trăgeau cu pistolul în butoi şi bea de acolo. Deh, civilizaţie răsăriteană!… Şi ei erau informaţi că aici sunt oameni sălbatici, că în Balcani sunt ţigani. Când vrei să-ţi imaginezi o năvălire de barbari găseşti expresia cea mai potrivită în invazia ruşilor din 1944. Ceva de neînchipuit!… Te îngrozeai numai când vedeai un veston sovietic. După ce au mâncat bine, după ce au băut bine: „ehe, haraşo, la voi în România”, au început să vadă ce obiceiuri avem, ce muzică şi cântece. Şi se adunau pe la serbări să asculte, dar românul ca întotdeauna s-a apucat să cânte cântece sovietice: „Măi, dar voi n-aveţi cântece de ale voastre?”. Şi au început românii noştri să le cânte cântece de ale noastre. Erau doi artişti de ai noştri: Stroe şi Vasilache. Pe una din scenele Bucureştiului apare Stroe de sus şi până jos numai ceasuri. Şi n-a spus decât atât: „Greu a fost cu der, die, das, dar mai greu cu davai ceas”. Şi l-au luat de pe scenă şi l-au executat.

Noi n-avem niciun prieten în jur pentru că suntem ţară latină în insula asta slavă. De aceea nu ne putem asimila şi nici contopi cu uşurinţă. Uitaţi-vă la unguri şi la pornirea lor nebună împotriva românilor. Vor să vină la noi să ne ia cu totul, să se ducă până la Bacău dacă se poate. România aceasta a noastră este vizată mereu şi expusă pericolelor de împărţire între ruşi şi unguri. În 1944 au apărut manualele de istorie ale lui Roller care deformau istoria. Ele au dispărut pentru că erau prea banale în faţa Europei.
În Ardeal dacă întrebi un ungur unde este o prăvălie, zice: „Nem tudom a roman”. El urăşte cu toată fiinţa lui această limbă. A crescut aici şi nu vrea să vorbească limba noastră. Noi, în bunătatea noastră, ca să fim în pace cu toţi, mereu i-am lăsat de capul lor. Dar şi smerenia şi bunătatea îşi au limitele lor. Mântuitorul i-a răbdat pe toţi, dar când a văzut că depăşesc limita bunătăţii, a pus mâna pe bici. „Cu cel ales, ales vei fi, cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici”.
Conform situaţiei actuale ungurii nu au cum să dobândească autonomia, dar în viitorul apropiat posibil; depinde de noi. Ei acum fac doar nişte teste, să vadă cam care este tem-peratura românilor, ca astfel să se pregătească şi să ştie cum să acţioneze. Ei nu își doresc o autonomie în sine, ci doar un pretext pentru a ne putea sta în coastă, să genereze dezbinare, la ordinele marilor puteri. Pentru că tot acest „dans” maghiar este şi în interesul occidentalilor, de aceea își permit o aşa îndrăzneală, însoţită de gesturi sălbatice. Iar românii, la ora actuală, sunt stăpâniţi de duhuri străine, nu mai este duhul de altădată, sentimentul jertfei de neam, şi nici nu mai există o astfel de educaţie, ba dimpotrivă. Tinerii noştri sunt încurajaţi să plece din ţară în lumea întreagă, şi în special cei care au capacităţi mai înalte, astfel încât ţara aceasta să rămână a nimănui.
Şi ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să nu existe o rezistenţă în zona asta balcanică. Apoi, de unde să mai fie vlagă de român, dacă bieţii sunt crescuţi la televizor şi calculator, sleiţi de puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiinţă puternică? De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului senti¬mente nobile, sentimente patriotice. Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce. Ce respect să mai aibă românii faţă de înaintaşii lor, dacă ei nu au respect nici măcar faţă de părinţii lor, acceptând să fie scoase din buletinele de identitate numele părinţilor. De altfel s-a ajuns la un punct foarte înaintat al globalizării. La ora actuală putem spune că Europa este o moscovie peste tot, comunism.
(Text preluat din cartea Ne vorbeste Părintele Justin)



16 iunie – Adormirea Cuviosului Părinte Justin Pârvu