Posts Tagged 'referendum familie'


REFERENDUMUL – UN BOICOT DE LA BRUXELLES; de Monahia Fotini


EDITORIAL REVISTA ATITUDINI NR. 57

Credința nu se votează, dar se mărturisește

Cu o zi înainte de Referendum, nevoită să rezolv niște probleme prin sat, întâlnesc o bătrânică, ce cu greu se străduia să își scoată recolta din grădină. Împreună cu cei de față, ne-am gândit să-i dăm o mână de ajutor și, din vorbă-n vorbă, o întrebăm dacă merge la vot, la Referendum. Spre surprinderea noastră, bătrâna nu știa de niciun vot, cât despre Referendum – nici nu auzise, că doar nu avem democrația Elveției, care a obișnuit cetățeanul cu ideea de referendum, Elveția fiind țara în care aproape lunar se desfășoară Referendumuri. Oricum ar fi fost, bătrâna nu voia să voteze, sătulă fiind de politicianismul de azi. După ce i-am explicat că nu este un vot politic, acea bătrână, prin răspunsul ei, ne-a revelat de fapt răspunsul la absenteismul la vot, cel puțin al celor din Biserică și din mediul rural. Femeia, în simplitatea ei, ne răspunde mirată: „Da’ ce, mamă? Am ajuns să ne votăm credința? Credința nu se votează, credința o ai în suflet!”.

M-a îndurerat răspunsul ei, chiar dacă denotă multă neștiință, totuși acest răspuns ascunde totodată multă durere și adevăr: credința și politica nu au nimic în comun în România. Pentru omul cinstit, Politica de azi este întruchiparea minciunii și întinării, ce nu poate adăposti curăția credinței, neprihănirea Bisericii, conform vechiului proverb românesc: „Orice lucru amestecat cu rahat pute a rahat”. O putem acuza pe această femeie, și cu siguranță pe mulți alții aflați în situația ei, de rea credință, pentru că nu a votat? Să ne gândim de câte ori nu le-au fost amăgite așteptările acestor oameni? De câte ori nu le-a fost călcat în picioare dreptul cetățenesc de vot? Când au avut vreodată încredere românii în politicienii care, iată, au organizat acest Referendum? Oamenii știau una și bună: la vot îi cheamă Politica iar nu Biserica! Așadar, acest eșec nu este al Bisericii, conform manipulărilor mass-mediei anticreștine, nu este un eșec al credinței creștine, pe care românii și-o declară cu onoare, în marea lor majoritate. Este un eșec al Politicii, care și-a pierdut cetățenii. Ceea ce înseamnă că Politica a reușit, în ultimii ani de democrație, să scoată în afara ei credința și, implicit, Biserica.

De fapt, nu este nicio noutate. Statul a scos afară din cetate Biserica, cu câteva decenii în urmă, și în perioada comunismului. Statul a închis Biserica în temniță, prin milioanele de mărturisitori ai credinței și iubitori de neam, ce nu și-au închinat genunchii materialismului marxist ce începuse să stăpânească Europa. Cei mai buni fii ai României, apărători ai valorilor creștine și democratice, au fost uciși și izolați în pușcării, pentru că au avut curajul să creadă și să mărturisească libertatea credinței și a neamului lor. Fiii marxiștilor de ieri, neo-marxiștii de azi, sunt cei care și astăzi, într-o perioadă așa-zis democratică, asupresc și defaimă Biserica lui Hristos, nu prin metoda agresiv represivă din comunism, ci prin liberalism și consumerism, prin idolatrizarea materiei. Comunismul o fi căzut el cumva, dar materialismul dialectic trăiește și ia amploare făcând abuz de principiile democrației, până la inversarea valorilor, perturbând scara axiologică a unui Stat, în care firescul nu mai este normal, nebunia devine înțelepciune iar normalitatea o atitudine învechită, retrogradă. Iată de ce apărarea normalității devine iminentă, o prioritate. Dar omul simplu, de la țară, nu va înțelege niciodată de ce este nevoie să își apere, să își voteze firea lucrurilor. Adică de ce să spui bărbatului femei, iar mărului pară? Ar fi absurd.

Chiar dacă nu despre credință a fost vorba la acest Referendum, și mulți au căzut în această capcană a celor două confuzii și extreme: referendumul este ori politic (așadar nu votez), ori religios (iar credința nu se votează), îi răspund totuși acestei bătrâne și celor ce au crezut ca ea. Într-adevăr credința nu ar trebui să se voteze, credința se trăiește, dar se și mărturisește, iar uneori mărturisirea poate lua și forma unui vot. Să facem un recurs la memorie și să ne aducem aminte cum Domnul nostru Iisus Hristos, autoritatea duhovnicească absolută, a fost condamnat la moarte, prin răstignire, tot printr-un fel de referendum, prin exercitarea voinței poporului care striga: Răstignește-L! Glasul celor care și-au omorât propriul Dumnezeu a fost mai puternic decât al ucenicilor Lui. Poporul nu întotdeauna are dreptate, așa cum în mod ipocrit afirma unul dintre politicienii de azi. Poporul este cel care L-a răstignit și pe Hristos! Iată cum printr-un vot, adică printr-un glas, putem să-L apărăm sau să ne lepădăm de Hristos. Cu siguranță evreii care au strigat Răstignirea lui Hristos, nu erau conștienți că Îl răstignesc pe Dumnezeu, cu siguranță erau și ei, la rândul lor, manipulați, ca și cei de azi, care nu realizează că Îl răstignesc încă o dată pe Hristos prin acceptarea tacită a fărădelegilor sodomite. „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Mt. 10:32-33).

 

Din punct de vedere politic însă Biserica se poate să fi fost atrasă într-o capcană

Din punct de vedere politic însă Biserica se poate să fi fost atrasă într-o capcană. De ce? Cu trei ani în urmă, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe, Coaliția pentru Familie a reușit să strângă cele 3 milioane de semnături pentru modificarea Constituției, privind redefinirea căsătoriei, prin Referendum. În tot acest timp niciun partid politic nu a părut să fie interesat în mod concret să susțină desfășurarea referendumului. Deodată, când nimeni nu se mai aștepta și proiectul probabil fusese dat uitării, parlamentul votează în majoritate covârșitoare aprobarea Referendumului, într-un timp extrem de scurt, ce nu i-a permis Bisericii și Coaliției să facă informarea corectă a populației. Dar nici măcar în acest timp scurt de două-trei săptămâni Biserica nu a fost lăsată să își desfășoare o minimă campanie de informare. Președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat public că intră în atribuția Guvernului să informeze cetățenii, mai ales că întrebarea legală de pe buletinele de vot era una neclară, obscură pentru mulți. Această informare PSD-ul nu a mai făcut-o, dar nici altora nu le-a permis. Pentru că preoții au fost intimidați sistematic și chiar sancționați de către Poliție pentru că au îndrăznit să facă informare. Ca la noi la nimeni! Păi, cine avea, fraților, dreptul să facă informarea? Nimeni! Pentru că așa li se poruncise de către Înalta Poartă democratică de la Bruxelles.

Marți, cu câteva zile înainte de vot, de la Bruxelles se trimite o scrisoare semnată de un număr mare de europarlamentari, străini bineînțeles, că doar am fost educați să respectăm cu precădere străinii, prin care se cere Guvernului României socoteală pentru aprobarea acestui Referendum ce, chipurile, încalcă noua ordine democratică a lumii. De parcă noi eram idioții Europei care nu avem dreptul la cunoaștere, cum ar fi de pildă faptul că procesul de redefinire a căsătoriei în Europa este unul în vogă, și deja 14 țări au folosit această metodă de a specifica în Constituția lor definiția căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Alte deja 12 State au legalizat căsătoriile între persoane de același sex, în Suedia este interzis să spui că bărbații și femeile sunt diferiți biologic. Italia are menționată în Constituția ei căsătoria, ca fiind uniunea dintre mamă și tată. Dar, doar România era retrogradă și „orientată spre Rusia”, noul bau-bau în societatea românească. Dacă vrei să discreditezi un proiect, spune că el este pro-Rusia și ai reușit! Nici mai mult, nici mai puțin, această scrisoare solicita imperativ României să legalizeze căsătoriile gay, „cuplurile de același sex ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și cuplurile heterosexuale”, „familiile curcubeu nu au protecție în prezent și nu au drepturi legale în România, indiferent de naționalitatea lor”, etc. Deodată se declanșează o campanie virulentă de manipulare a cetățenilor, prin boicotarea Referendumului. Manipulatorii de serviciu au folosit metode cu totul necinstite de distragere a atenției de la subiectul esențial și mutarea ei pe un subiect fierbinte și sensibil, dar fals în această situație – nemulțumirea oamenilor, în special a tinerilor, față de ultimele măsuri totalitariste ale PSD-ului. Și au găsit și cum să facă legătura între referendum și PSD – printr-o nemaipomenit de „profundă” conspirație, care din păcate a prins teribil de ușor – cum că prin acest Referendum scapă Dragnea de închisoare. Mai mulți avocați vigilenți au cerut modificarea întrebării care isca controverse și neclaritate, se putea face aceasta prin emiterea unei Ordonanțe de Urgență, prin care se modifica legea ce stabilea întrebarea de la Referendum. Dar bineînțeles că nu a mai fost timp!

 

Materialismul neo-marxist și roadele comunismului de ieri

Faptul că această manipulare ieftină a prins așa de ușor în rândul cetățenilor cu drept de vot, arată și lipsa de interes față de valorile de bază ale acestui neam – cum este familia. Dezinteresul față de cultură poate naște monștri, iar idioții utili pot contribui, fără voia lor, la distrugerea din temelii a unui neam, prin dezrădăcinarea familiei. Cetățeanul de azi a învățat să gândească întâi la materie. Ceea ce nu a reușit comunismul prin represiune să facă, a făcut neo-marxismul democratic de azi: a reeducat gândirea spirituală, transformând-o în gândire materialistă. Azi vrem bunăstare, autostrăzi, școli, spitale, uitând că toate acestea și autostrăzile, mult invocate, au fost făcute pentru om, pentru familie, nu familia pentru autostrăzi. Am uitat că această „materie”, numită România, a fost formată cu sprijinul fără de tăgadă al Bisericii străbune. Atunci nu exacerbam materia, și țara ne era sfâșiată, Biserica ne era aproape; acum, când ne aflăm la 100 de ani de la Unirea Românilor într-un singur Stat – ne părăsim Biserica.

Unde este Petre Țuțea să le demonteze tehnicile propagandiștilor manipulatori? „La pușcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica”(Petre Țuțea). Unde este Părintele Justin Pârvu, care prin dragostea lui de păstor bun, atrăgea oamenii ca un magnet și îi mobiliza spre bine? „Atât guvernanții cât şi poporul L-au scos pe Dumnezeu din calcul, au uitat să Îi mulțumească lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne-a părăsit pentru necredința noastră. Să începem cu această zonă să reclădim neamul românesc creştin pe bazele sfintei noastre tradiţii. Aceasta nu se va putea face decât sub oblăduirea Bisericii, care ne-a format ca neam şi prin care am dăinuit până acum” (Părintele Justin Pârvu).

Suntem o țară mai mare decât Austria și cam cât Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de nord, avem resurse naturale, avem munți și aur, râuri și mare, avem agricultură mănoasă, avem tot ce ne trebuie… De ce nu putem trăi bine și independenți în țara noastră? De ce românul trebuie să copieze de la străini doar ce este rău? De ce nu putem copia demnitatea, independența economică a altor state europene, cultura și moralitatea lor? De ce trebuie să copiem trădarea, sărăcia și incultura? Lăsați televizorul deoparte și gândiți-vă o clipă singuri, cu mintea voastră și cu Dumnezeu, la aceste întrebări, pe care talk-show-rile nu vi le vor prezenta niciodată. Să privim spre copiii noștri, românii din Diaspora și să vedem că votul lor este masiv, depășind toate alegerile electorale de până acum. Oare de ce au ieșit românii din Occident la vot în număr așa de mare? Pentru că nu sunt pro-occidentali? Nu! Pentru că au înțeles și derapajele, nu doar avantajele, sistemului democratic din Europa, iar democrație înseamnă și să-ți protejezi familia și copiii.

Mai sunt însă 3.531.732 de români care nu și-au închinat genunchiul lui Baal, răzbind peste toate aceste manipulări demonice; aproape 4 milioane de suflete ce ard ca niște făclii pentru Dumnezeu și pentru România. Aceste făclii, dacă vor arde mai departe, vor lumina calea și celor orbiți ce rătăcesc pe căi lăturalnice de România și de Dumnezeu. Pentru acești drepți Dumnezeu poate va ierta România.

(Articol apărut în Revista Atitudini, Nr. 57)

 



P.S. Ignatie, Episcopul Hușilor: Biserică, referendum şi resetare


Părintele Episcop Ignatie al HușilorPunct de vedere al Părintelui Episcop Ignatie al Hușilor:

Referendumul a trecut. Din lipsă de cvorum a fost invalidat.

Unii au început să vorbească despre declanşarea unei apocalipse spirituale peste România. Că peste noapte am devenit minoritari. Că valorile creştine au fost înghiţite iremediabil de către ideologiile seculariste ale societăţii post-creştine. Că asistăm la un hiatus insurmontabil între tradiţie şi cetăţenii României.

Alţii, triumfalişti de serviciu, cred, cu tărie, că au legitimitatea morală să afirme apodictic că Biserica a suferit o înfrângere colosală, fiindu-i afectat prestigiul şi amputat dreptul la prezenţa ei în spaţiul public. Sau că suporterii ideologiei neomarxiste sunt majoritari.

Deci, în mod oficial, au dreptul să colonizeze masiv teritoriul spiritual al acestei ţări. Adică, să se aşeze la pupitre sau la butoane şi să dicteze doctrina totalitară a ideologiei progresist-liberale. Îşi arogă competenţa şi îndreptăţirea civică să ocupe centrul, iar ceilalţi, care au votat Da, sunt invitaţi să se retragă resemnaţi şi umiliţi la periferie. Se proclamă euforic că unii, în mod intrinsec, sunt occidentalocentrici şi progresişti, pe când alţii sunt medievali şi retrograzi.

Personal, consider că toate aceste tirade sunt butaforii verbale. Adevărul este întotdeauna în altă parte, ţine de esenţe.

În primul rând, referendumul a fost invalidat, pentru că maşinăria de propagandă a progresiştilor a fost mult mai abilă şi mai eficientă. Biserica nu deţine, din păcate sau din fericire, reflexul de a gestiona corect şi în timpi reali toate minciunile, distorsionările şi calomniile grosolane care au curs, în săptămânile trecute, pe albia dezbaterilor publice.

De departe, cheia „succesului” a fost asigurată de anexarea ideologică a referendumului la politică, la unul dintre partidele actuale, precum şi la frica iluzorie că prin vot vor fi modificate şi alte articole din Constituţie, fapt care s-a soldat cu formarea unui contingent de indecişi sau decişi să nu participe la vot. Cu alte cuvinte, ura faţa de un partid a fost mai intensă decât dragostea faţă de familie, de valorile tradiţionale.

Paradoxul este că în această manevră ideologică au căzut inclusiv conservatori creştini, simpli sau intelectuali. Pentru intelectuali, şi poate nu numai pentru ei, refrendumul a părut inutil şi fără efecte juridice concrete, atâta vreme cât în Codul Civil art. 259, alin. 1, se stipulează, negru pe alb, ce înseamnă cuvântul „soţi”.  Prin urmare, calomnia, ideologizarea malefică şi dezinformarea au fost mai puternice decât bunul simţ şi capacitatea de a discerne între grâul adevărului şi neghina minciunii. Manipulare profesionistă, ca la carte.

În al doilea rând, Biserica nu a suportat o înfrângere. De ce? Prin deducţie logică şi confirmată personal, mare (sau o suficientă) parte din cei care nu au votat, exceptându-i pe unii din tabăra nedemocratică #boicot sau #staucasă (pentru că s-au opus unei consultări populare), sunt ataşaţi şi cred în valorile iudeo-creştine, în familia naturală. Vă asigur că această constatare nu se înscrie în logica învinsului care vrea cu orice preţ să pară un victorios. Ce folos să mă autoamăgesc cu o victorie goală de conţinut? Aş transforma şi eu convingerile mele într-o ideologie. Din fericire, fug de ideologie ca dracul de tămâie. Orice ideologie ucide.

Biserica, prin acest referendum, a primit un semnal puternic că trebuie să se focuseze pe un tip de pastoraţie de proximitate, frontală, pe înfiinţarea a cât mai multe grădiniţe, şcoli confesionale, centre de catehizare creştină, aşa cum sunt în Occident, pentru a oferi o alternativă tăvălugului ideologiei neomarxiste a teoriilor de gen care vor să corupă, cu nesimţire şi persuasiune diabolică, mintea şi inima curată a copiilor.

Am această convingere că Biserica va restarta, inteligent şi discret, strategiile de pastoraţie faţă de proprii credincioşi, pentru că deţine resursele. Cred că niciun păstor responsabil nu va susţine de acum încolo că Biserica poate fi cuantificată după câte ziduri au fost ridicate, ci după cât de mult se regăseşte în Biserică şi ne recunoaşte poporul ca păstori. Deci, în tot răul şi-un bine.

Continuarea pe episcopia husilor



Pr. Mihai-Andrei Aldea: De ce este necesar să mergem la acest Referendum?


Pr. Mihai-Andrei Aldea: Să impunem politicienilor, prin votul nostru la Referendum, voinţa poporului!

Cei care nu sprijină căsnicia şi familia îşi trădează părinţii şi bunicii, străbunicii şi toţi strămoşii

Binecuvântați, Părinte! În curând cetăţenii României vor vota prin Referendum dacă sunt sau nu de acord cu precizarea în Constituție că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat și o femeie, iar nu pe persoane de același sex, așa cum se întâmplă în alte state unde sunt posibile căsătoriile gay. Considerați acest Referendum necesar?

Dumnezeu să fie cu noi! Este bună întrebarea: „Este acest Referendum necesar?”. Dacă vrem ca poporul să aibă puterea în această ţară, da, este absolut necesar. De prea multă vreme legile se fac ignorându-se voia poporului, valorile poporului, credinţa poporului. Acum putem să punem început bun. Să impunem politicienilor, prin votul nostru la Referendum, voinţa poporului! Şi ce poate fi mai important decât căsnicia, familia? De aici porneşte toată viaţa omului: din căsnicie, din familie. De aici începem. Şi de cum este familia, ţine foarte mult toată viaţa noastră. Deci este minunat să începem recuperarea puterii poporului de la căsnicie şi familie.

De ce este necesară modificarea Constituţiei? Sunt unele voci care spun că ea ar fi inutilă, de vreme ce este prevăzută deja în Codul Civil.

Aici este o neînţelegere ciudată. Toți am văzut de multe ori, legi date după cheful, interesul ori prostia unor politicieni. De la dementa lege antilegionară până la tot ce s-a făcut pentru impunerea cardului de sănătate ori a documentelor cu cip. Codul Penal a fost schimbat peste noapte şi de Guvernul Cioloş, şi de Guvernul Ponta, ca să dăm doar două exemple. La fel poate să fie schimbat peste noapte şi Codul Civil. De fapt, la fel a fost schimbat în Franţa, tot peste noapte. Şi milioane de francezi ieşiţi în stradă nu au putut îndrepta lucrurile. Cea mai puternică garanţie a respectării voinţei poporului o avem în îndreptarea Constituţiei. De aceea votăm pe 6-7 Octombrie! Pentru ca voinţa poporului să fie înscrisă în Constituţie, să nu fie la mâna politicienilor, să nu poată fi anulată după cheremurile lor!

Unii se tem să meargă la vot, deoarece sunt manipulați prin canalele media că acest Referendum ar fi confiscat de PSD şi că prin răspunsul la întrebarea, confuză pentru mulţi de pe buletinul de vot, ar acredita în vreun fel PSD-ul. Are această manipulare vreun temei real? Este motivată teama oamenilor de a nu veni la vot?

Referendumul este al poporului, este al milioanelor de români care au semnat pentru el, au muncit pentru el, au luptat pentru el. Referendumul este al poporului care îşi iubeşte casa părintească, al poporului care ştie ce înseamnă mamă şi tată, care nu scuipă pe tradiţie, aşa cum o fac unii politicieni modernişti. Faptul că un partid politic, aflat la putere, organizează Referendumul este o datorie legală a acestui partid. Nu este un merit, iar dacă unii fac din asta un merit, ţine doar de politicianism. Însă orice partid ar fi fost la putere, ar fi încercat să îşi scoată capital electoral din respectarea legii. Pentru că organizarea Referendumului este impusă de lege şi trebuie respectată. Mai ruşinos este că Guvernul Cioloş nu a respectat legea, amânând nejustificat Referendumul, că Guvernul Ponta – tot guvern PSD – a tot amânat Referendumul, că următoarele guverne au tot amânat, până acum, Referendumul. De multă vreme trebuia făcut, subliniez aceasta în cazul în care cineva se laudă că în sfârşit face Referendumul pe care era obligat de mult să îl facă… Este o situaţie ridicolă, care arată cât de puţin ne cunoaştem drepturile şi îndatoririle, cât de mult au preluat politicienii puterea care trebuie să fie a poporului.

În ceea ce priveşte întrebarea de pe buletinul de vot, ea nu este formulată de PSD. Ea ţine de lege. Iar legea, ca să nu se poată lăsa loc de politicianism, prevede o formă standard, în doi paşi. Primul pas este votarea în Parlament a legii de modificare a Constituţiei, în conformitate cu cererea poporului. Deci Parlamentul a votat o lege prin care se schimbă textul Constituţiei, după cum s-a cerut de cele trei milioane de oameni care au semnat pentru Referendum. Dar această lege de corectare a Constituţiei intră în vigoare doar dacă poporul votează la Referendum. Dacă şapte sau opt milioane de români votează DA pe 6 şi 7 Octombrie 2018, vor scrie istorie! Pentru că din clipa în care se validează votul lor, legea se aplică şi Constituţia primeşte forma dorită de popor!

Deci, dacă vrem ca puterea să fie a poporului, dacă vrem să înfrângem politicianismele, mergem şi votăm DA!

Alții se tem că prin acest tip de legi, considerate de ei tradiţionaliste şi demodate, riscăm să ne depărtăm de Uniunea Europeană şi să ne îndreptăm spre Rusia, aruncând România cu 50 de ani în urmă.

E de râs şi de plâns totodată! În primul rând noi trebuie să fim noi înşine! Pe noi trebuie să ne punem pe primul loc, nu pe alţii! Românii sunt pe primul loc, nu ţări sau puteri străine! Iar cei care nu ne acceptă aşa cum suntem ne sunt duşmani! Eu nu sunt nici cu Rusia, nici cu Uniunea Europeană, nici cu SUA, nici cu Marte sau Venus ori alţi străini, de oriunde ar fi! Eu sunt cu românii şi cu România! România trebuie să fie a românilor, nu a unei puteri străine, oricare ar fi ea! Iar noi ştim să ne iubim tatăl şi mama, noi ştim să ne iubim familia, noi ştim să ne iubim casa părintească, bunicii şi străbunii! Sunt valorile noastre! Şi dacă alţii vor să ne impună alte valori, să le rămână în gât! Ne-am bătut cu ruşii, ne-am bătut cu americanii, ne-am bătut cu germanii, ne-am bătut cu turcii… şi ne-am înţeles cu toţi când ne-au respectat! Noi nu vrem război, dar nici nu o să îngăduim la nesfârşit să ni se atace casele şi familiile, ceea ce se face azi, de fapt, de trei decenii încoace, pe toate planurile. Şi pentru ce? Pentru că se pretinde de către agenţi străini, din ONG-uri finanţate de grupuri anticreştine şi antiromâneşti, că „aşa este european?”. Şi dacă ar fi aşa, tot nu acceptăm! Pentru că întâi suntem români, abia apoi europeni. Întâi a fost România, şi doar apoi Uniunea Europeană. Dar! Mai mult decât atât, nici Uniunea Europeană nu este aşa cum o pretind aceşti agenţi străini!

În Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care este baza Uniunii Europene în privinţa drepturilor omului, se spune clar, alb pe negru, că familia este întemeiată de bărbat şi femeie! Citiţi Articolul 12 şi vedeţi! Deci în realitate această îndreptare a Constituţiei este şi românească şi europeană! Ne-europeni sunt cei care încearcă să schimbe prin manipulare şi forţă acest drept consemnat de atâta vreme şi care stă la baza Uniunii Europene!

De ce este o datorie a creştinului ca el să voteze la acest Referendum?

Pentru că orice creştin este dator să facă binele! Să votăm la acest Referendum este nu doar o datorie creştină, ci şi o datorie naţională simplă. Chiar şi un evoluţionist poate să înţeleagă faptul că fără înmulţire orice specie sau grup de vietăţi se distruge, se nimiceşte, dispare. Un popor care nu ocroteşte căsnicia şi familia este condamnat la extincţie. Cei care nu sprijină căsnicia şi familia sunt ori duşmani ai României, ori trădători. Zic asta cu durere şi răspundere, nu doar ca să spun ceva. Cei care nu sprijină căsnicia şi familia îşi trădează părinţii şi bunicii, străbunicii şi toţi strămoşii. Prin mii şi mii de războaie, de năvăliri, de dezastre naturale, străbunii noştri au păstrat căsnicia şi familia ca pe o floare scumpă, nepreţuită! Iar noi, fără războaie şi năvăliri, să o lăsăm să fie distrusă? De ce, ca să ne dăm moderni? Ca să acoperim lenea noastră, frica unora de a mai avea copii sau familie? Chiar dacă noi nu avem puterea sau curajul, sau poate nu avem prilejul de a avea familie şi copii, tot trebuie să ne facem datoria sfântă de a ajuta căsniciile şi familiile care există ori apar!

Ce poate fi mai creştinesc decât să îţi pui viaţa ta pentru ceilalţi? Iar acum nici măcar nu ni se cere să ne punem viaţa, trebuie doar să punem ştampila DA pe 6-7 Octombrie! Un lucru atât de uşor şi atât de bun!

Ce va însemna pentru România un răspuns favorabil la Referendum şi ce urmări vor fi pentru noi dacă acest Referendum va eșua?

Dacă românii câştigă acest Referendum, dacă înfrâng propaganda antiromânească şi anticreştină care încearcă să oprească votul, au câştigat enorm! În primul rând, ar fi pentru prima dată după Decembrie 1989 când poporul îşi impune voinţa la nivel de lege în faţa corupţiei politice şi administrative! Ar fi primul pas către o democraţie directă, în care poporul să poată să îşi hotărască viitorul, să poată rupe circuitul corupţiei şi oprimării! În al doilea rând, ar fi un pas uriaş în ocrotirea căsniciei şi familiei. În clipa în care Constituţia prevede faptul că o căsnicie este între un bărbat şi o femeie putem să cerem şi să impunem politicienilor să asigure respectarea acestei prevederi! Asta înseamnă să asigure cadrul legal, administrativ şi economic pentru ca familiile să fie împreună, astfel încât copiii să aibă şi tată şi mamă alături de ei, nu rătăcind pe aiurea, nu muncind ca robii în ţări străine. Este o pârghie prin care se deschide un nou front de luptă în apărarea poporului, în apărarea caselor românilor, în apărarea copiilor şi viitorului românilor. În al treilea rând, se deschide poarta către alte schimbări în bine ale Constituţiei şi legilor ţării. Românii care au câştigat Referendumul vor putea lupta cu mai multă încredere şi pricepere pentru viitorul nostru al tuturor. Avem doar de câştigat dacă votăm DA pe 6-7 Octombrie.

Dacă Referendumul nu trece, dacă va câştiga manipularea cu boicotul, poporul a pierdut puterea. Ar însemna că a pierdut prilejul de a-şi impune voinţa în faţa clasei politice, ar dovedi că este în puterea manipulatorilor, că nu are voinţă proprie. Ar însemna că îşi lasă căsnicia şi familia la mila clasei politice – milă care nu există – şi a activiştilor străini care deja au distrus căsnicia şi familia în foarte multe ţări. Ar însemna că şi-au abandonat strămoşii, bunicii, părinţii şi copiii. Şi ar fi deschiderea porţilor pentru persecutarea sistematică şi pe scară naţională a tuturor creştinilor, a tuturor oamenilor normali.

Desigur, adevăraţii creştini vor merge mai departe, oricare ar fi prigoanele. Dar vor merge prin suferinţe inutile, care pot fi evitate printr-un simplu DA pe 6-7 Octombrie 2018.

Consideraţi întâmplător faptul că acest Referendum se desfăşoară în anul centenar al unirii românilor?

Omeneşte vorbind, este o întâmplare. De peste trei ani de zile, poporul luptă pentru acest Referendum. Şi, dacă este să fim sinceri şi realişti, pe politicieni prea puţin îi interesează poporul, România, Referendumul sau Centenarul. Pe ei îi interesează puterea. Au acceptat acum să facă Referendumul doar pentru că nu ştiau cum îi va afecta în alegeri, dacă îl amânau până la anul. Şi, bineînţeles, încearcă să scoată din el capital electoral, fie că sunt pro sau contra. Dar dacă pentru ei „s-a întâmplat” aşa, în realitate s-a întâmplat pentru că Dumnezeu a rânduit astfel. Dumnezeu a rânduit ca la o sută de ani de la Marea Unire să putem privi către străbuni şi să le spunem că ne facem şi noi datoria, că le ducem lupta şi moştenirea mai departe. Că aşa cum au muncit şi au luptat ei pentru o viaţă şi unitate românească, pentru o Românie mai puternică, mai mare şi mai bună, la fel facem şi noi. Şi noi suntem astăzi risipiţi, căci mulţi români au fost şi sunt alungaţi departe de locurile natale, chiar peste hotare, mulţi îşi văd casele şi familiile doar de sărbători. Avem şi noi nevoie de unire, iar Referendumul este prilejul să ne unim. De aceea sunt şi atât de speriaţi unii de Referendum, pentru că poate să marcheze trezirea şi unirea Românilor.

Ar trebui să îşi dorească tăria de a-şi urma străbunii. Aceştia au avut curajul să înfrunte Imperii şi să ţină Crucea şi Steagul sus în mijlocul unor încercări cumplite. Au avut curajul să spere atunci când toţi politicienii deznădăjduiseră. Clasa politică – în afară de Regina Maria, de Ferdinand Întregitorul şi de alte câteva nume, puţine – renunţase la speranţă. Dar poporul a crezut în Dumnezeu şi în ajutorul Lui, chiar şi atunci când avea bocancul străin pe grumaz. Şi a câştigat! Dumnezeu le-a dăruit, pentru credinţa şi dăruirea lor, Marea Unire! Deci, să ne dorim să fim asemenea străbunilor! Să ne dorim să avem credinţa şi puterea lor. Să începem recuperarea României din mâinile manipulatorilor, mafioţilor, corupţilor, anti-românilor. Votând pe 6-7 Octombrie pentru căsnicie, pentru familie, facem ceea ce putem noi, Îi dăm lui Dumnezeu puţinul nostru – un vot. Iar El ne va deschide porţile pentru ridicarea României şi reîntregirea noastră.

(Articol în curs de apariție, Revista ATITUDINI, Nr 57, Interviu realizat de m.F.)

 

 



REFERENDUM: O Predică mobilizatoare! Arhim. Hrisostom Rădașanu




Doctorul Neurochirurg Ștefan Mindea: Votez Da la REFERENDUM, pentru că iubesc țara aceasta, valorile strămoșilor noștri și viitorul copiilor noștri!