Posts Tagged 'pr. prof Mihai Valica'


Pr. prof. dr. Mihai Valică: Insistența guvernării electronice până la obsesie. Dileme bioetice și morale


finger print iris scan

(articol publicat în avanpremieră din nr 27 al revistei ATITUDINI)

Armonia şi complementaritatea între revelaţie, ştiinţă şi tehnologie – un deziderat și ideal creștin

Fără îndoială, știința și tehnologia folositoare omului sunt o „străduință spre Creație”, în vreme ce religia creștină este o „străduință spre Creator”, spune părintele telegrafiei fără fir, fizicianul Edouard Branley[1]. Ele trebuie să lucreze sinergic pentru om.

Cei ce contestă rațiunea, știința și tehnica în slujba omului, găsindu-și refuzul doar în revelație, știu foarte bine că cele două sunt complementare, nu se exclud.

Eșecurile științei sau folosirea tehnologiei împotriva omului de către unii, nu pot discredita sau încrimina știința sau tehnologia însăși. Însă acțiunea de introducere a documentelor biometrice, această nouă provocare a tehnologiei recente este evident împotriva omului, întrucât biometria presupune conectarea la un sistem central de supraveghere a omului, care merge mult prea departe.

Se știe că introducerea lor în actele de identitate este o etapă înaintea implantării acestor date în corpul nostru. Aceasta se practică deja în multe țări din lume[2].

Acum se impune imperios şi responsabil a conştientiza şi influenţa ştiinţa şi lumea politică să recunoască faptul că ea este în mod din­amic neterminată, deci nu este definitivă, este perfectibilă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă şi destinul hristic al omu­lui.

Știinţa şi interesele politice, economice sau de orice altă natură, trebuie să se oprească acolo unde încalcă conştiinţa religioasă şi transcendenţa firească a omului spre veşnicie şi să ţină cont de valoarea şi demnitatea fiinţei umane.

A permite „clonarea electronică” a chipului uman şi înregimentarea sa în cipuri şi apoi manipularea lui, după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic. Or, omul ca „slavă a lui Dumnezeu”, cum spune Sf. Irineu, este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă, adică un nume şi o viaţă trăită cu demnitate cu scopul îndumnezeirii[3].

Cred că aici trebuie pusă o limită morală, ca tehnica biometrică să nu devină parte componentă din fiinţa şi persoana umană, iar vieţuirea omului în societate cu toate drepturile depline, nu trebuie să fie condiţionată în niciun fel, aşa cum se întâmplă cu înregimentarea electronică, întrucât cel care nu este înscris într-o bază de date informaţională, nu există din punct de vedere social şi astfel nu poate beneficia de drepturile sociale cuvenite.

Îm­potriva acestei tendinţe suspecte, Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. Continue Reading »



Catedrala Mantuirii Neamului intre implinire, dileme morale si deziluzie


un articol de Pr. prof. dr. Mihai Valica

1. Solutia hristica – atitudine duhovniceasca impotriva crizei

Comunicatul de presa al Patriarhiei Romane, referitor la multumirile aduse credinciosilor pentru sustinerea financiara a Bisericilor in constructie[1] arata clar ca principalii contribuabili sunt credinciosii, iar Statul sustine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contributia filantropica proprie a BOR[2] pentru cetatenii acestei tari, precum si prin parteneriatul social-diaconal incheiat cu Statul, conform art. 29 din Constitutie si a Legii nr. 489/2006.

Potrivit legilor in vigoare Biserica Ortodoxa Romana nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea si pacea sociala, la identificarea de solutii concrete si realiste spre a depasi grava criza economica si finaciara. In acest context Patriarhia Romana propune ca solutie anticriza, urmatoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depasi orice fel de criza[3]:

1. predicarea permanenta a Evangheliei pacii si a iubirii fata de aproapele;

2. indreptarea morala a celor ce ne conduc[4];

3. o credinta tare si cooperare cu scop sfant prin contructia de Biserici[5];

4. prin sporirea credintei, a rugaciunii si cooperarii pentru a finaliza un lacas de cult care aduna oameni, care sunt invatati sa se respecte si sa se ajute reciproc”, etc[6].

Aceste indemnuri si sfaturi parintesti de profunda spiritualitate si duhovnicie au adus in sufletul multor preoti si credinciosi speranta, o motivatie de unitate si impreuna lucrare ecclesiala deosebita si o sansa reala pentru a intari solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca criza, fara sa se autodemoleze, sau sa ajunga la deznadejde sau la dezumanizare.[7]

Cred ca Bisericile vor salva sufletul romanului prin harul peste har, care va prisosi in inima lui prin dumnezeiestile Liturghii si Sf. Taine savarsite in ele. Continue Reading »