Posts Tagged 'Pr. Mihai Andrei Aldea'


Pr. Mihai Andrei Aldea despre conferința în care au izvorât mir icoana Părintelui Justin și oseminte ale sfinților din închisori


Cumva lucrurile s-au aşezat.
O dată rotundă, atât ca formă – 19.03.19 –, cât şi ca timp de la prima conferinţă de la Iaşi despre Sfinţii Închisorilor.
O pleiadă a mărturisitorilor de astăzi a luat cuvântul, având înaintea lor moaştele şi icoanele unora dintre Sfinţii Închisorilor, dar şi ale unor sfinţi mai dinainte, precum Sfânta Ecaterina şi Sfinţii Apostoli.
Au cuvântat, din suflet şi cu duh, ieromonahi, preoţi, mireni. Ucenici ai Părinţilor Iustin Pârvu, Sofian Boghiu, Adrian Făgeţeanu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa etc. S-au citit din versurile adânci şi pline de har ale lui Radu Gyr, Demostene Andronescu şi ale altor martiri din Prigoanele Comuniste. S-au văzut filmele scurte, minunat alcătuite de Andrei Negoiţă, închinate Părinţilor Gheorghe Calciu-Dumitreasa şi Iustin Pârvu.
Dar cel mai tare au cuvântat SFINŢII!
Atât cei de ieri, cât şi cei de demult.
Din moaştele Sfinţilor de la Aiud, din moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina, din icoana Părintelui Iustin Pârvu, din moaştele Sfinţilor Apostoli – de fapt din toate moaştele aflate de faţă – a izvorât mir, iar încăperea atât de mare s-a umplut pur şi simplu de aroma sfinţeniei.

Sfinţii de demult şi sfinţii de ieri, împreună, au mărturisit pe Dumnezeu, Cel care dă har celor care Îl iubesc şi se aşează în lumina Sa.
Sfinţii de demult şi sfinţii de ieri, împreună, au mărturisit că vie este Biserica lui Dumnezeu, că dincolo de căderile unora, invidia şi ura altora, bârfele multora, Dumnezeu este cu poporul Său.
Sfinţii de demult au mărturisit că Sfinţii Prigoanelor Comuniste şi ei sunt una: prietenii lui Dumnezeu, cei care şi-au pus viaţa pentru Cel Care ne-a dat totul şi Care este totul.

Unimea Bisericii, unitatea sfinţilor – în acea diversitate copleşitoare şi chiar smintitoare pentru puţinătatea iubirii – şi veşnicia Evangheliei, iată ceva din foarte multa mărturisire făcută de Sfinţii lui Dumnezeu în seara zilei de 19 Martie 2019, la Iaşi.

I-am mulţumit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu cu lacrimi pentru că am primit darul de a fi şi eu la Iaşi, la această conferinţă dedicată Părintelui Iustin Pârvu şi Sfinţilor Închisorilor. Alături de cca. 200 de oameni, am putut să ascult mărturiile celor de astăzi şi să văd, să simt, mărturia Sfinţilor de ieri şi a celor de demult. Totul într-o unime care a aşezat particularităţile într-o armonie a Duhului Sfânt.

Canonizarea Sfinţilor Prigoanelor Comuniste s-ar putea să mai întârzie. Se prea poate să trăim ruşinea de a vedea alte Biserici locale recunoscându-i deschis pe aceşti Sfinţi, înaintea Bisericii din România. Dar fericiţi sunt şi suntem cei care îi cinstim acum. Dispreţuiţii martiri ai primelor veacuri creştine, aruncaţi de prigonitori în gropi comune, în gropi de gunoi, în râuri, lacuri sau mări, stau iarăşi mărturie a repetării istoriei. Şi ei au fost iubiţi, preţuiţi şi cinstiţi pentru dragostea lor de Dumnezeu, mult înaintea oricărei recunoaşteri oficiale.
La Iaşi, pe 19.03.19, din nou, Sfinţii şi-au arătat unimea, au mărturisit harul lui Dumnezeu, nesfârşita iubire a Acestuia pentru noi. Şi ne-au arătat Calea, Adevărul şi Viaţa: ascultarea şi trăirea Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, viaţa deplină în Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlp şi temelie a Adevărului.
Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi Neamul său nu va fi învins niciodată, chiar de va muri. S-a revăzut, în seara de la Iaşi, adevărul veşnic al acestui cuvânt.

Pentru rugăciunile iubiţilor Săi prieteni, Sfinţii Prigoanelor Comuniste,
şi ale tuturor Sfinţilor,
Dumnezeu să ne miluiască şi să ne mântuiască!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Unii rătăciţi au răutatea fie de a vorbi despre ce nu ştiu, fie de a lupta conştient împotriva lui Dumnezeu; şi unii, şi alţii, înşelând lumea, vorbind cum că este greşit, ba chiar interzis, să cinsteşti Sfinţii „înainte de canonizare”. Această învăţătură eretică, născocită de unii protestanţi (încă în secolul al XVII-lea) ca parte a campaniilor împotriva Bisericii lui Dumnezeu, este cu totul străină Ortodoxiei. Dimpotrivă, evlavia populară – în care intră şi facerea de icoane şi rugăciuni dedicate Sfinţilor – este unul dintre criteriile fundamentale ale canonizării Sfinţilor în Ortodoxie. Prin oprirea cinstirii sfinţilor „necanonizaţi” s-a încercat şi se încearcă doar strangularea vieţii duhovniceşti în Biserică, oprirea de la vederea, cunoaşterea, recunoaşterea şi cinstirea noilor sfinţi pe care Dumnezeu îi ridică. Astfel încât duşmanii Bisericii să poată zice că Biserica a devenit stearpă şi nu mai dă sfinţi! Să dea Dumnezeu întoarcere la adevăr şi pocăinţă sinceră celor care au răspândit sau răspândesc asemenea înşelăciuni!

sursa: aici



PREOT DR. MIHAI ANDREI ALDEA: SINODUL DIN CRETA. PRETENȚII, REALITĂȚI, CONSECINȚE (partea II)



SINODUL DIN CRETA. PRETENȚII, REALITĂȚI, CONSECINȚE (II)Regulament absurd și încălcat

  1. Sinodul din Creta a fost scena unor abuzuri directe, total neortodoxe, chiar și asupra participanților. Vom începe cu cele care pot să pară mai mici, pentru a trece la fapte a căror gravitate extremă este… extrem de evidentă.

B.1. Concret, timpul de desfășurare al sinodului cretan a fost din start limitat la o săptămână (18-26 iunie 2016), practică ce contrazice total „tradiția canonică și practica bisericească dintotdeauna pentru funcționarea sistemului sinodal”. Este arhicunoscut faptul că sinoadele s-au desfășurat cât a fost nevoie pentru lămurirea problemelor, nu pe o durată strict limitată și niciodată în câteva zile. Uneori au durat ani. Timp necesar, absolut necesar, pentru aprofundarea problemelor teologice. Probleme adeseori aflate mult mai sus de hotarele înțelegerii intelectuale, și pentru care dezbaterile au constituit declanșatorul rugăciunilor stăruitoare ce au dus la primirea harului luminător. Limitarea timpului de desfășurare a întrunirii cretane trebuie înțeleasă în perspectiva dezbaterii teologice a nu mai puțin de opt documente teologice de către, teoretic, 163 episcopi.

Conform ROF, Art. 10, pct. 2, fiecare episcop avea dreptul la 10 minute spre a-și prezenta părerea pentru fiecare temă. Nu discutăm cât de aberantă este această limită într-un context teologic. Nu mai luăm în calcul nici dreptul la replică, limitat, la fel de abuziv, la cinci minute, nici timpul dublu acordat treptei I de „episcopat cretan”. Facem un calcul simplu, privitor la asigurarea dreptului de a vorbi în conformitate cu propriul regulament: 163 episcopi x 10 minute x 8 teme = 13.040 minute[1]. Aceste 13.040 minute înseamnă cel puţin 217,(3) ore (fără pauze, fără trecerea cuvântului de la un vorbitor la altul, fără participarea la slujbe etc.). Admițând 10 ore de lucru pe zi înseamnă 22 de zile de lucru. Incluzând zilele de duminică necesare, plus zilele ceremoniale inițială și finală, avem ca timp obligatoriu pentru desfășurarea regulamentară a Sinodului din Creta o perioadă minimă de 27 (douăzecișișapte) de zile!

În realitate, din 18 în 26 iunie avem, scăzând cele două zile ceremoniale, inițială și finală, doar… șapte zile. Scăzând slujbele și mesele ceremoniale din aceste zile reiese un timp real de lucru de maximum 50 de ore la documente, adică echivalentul a cinci zile din minimum de 27 necesare! Cu două zile în plus ori în minus, cu 20 de ore de lucru în plus ori în minus, nu se ajunge nici măcar la jumătate din timpul necesar pentru ca episcopii să aibă posibilitatea regulamentară de a-și exprima părerile!

Desigur, există și în această privință replici ridicole, de tipul „dar nu toți episcopii au/au avut ceva de spus pe fiecare temă”. O asemenea scuză ieftină este lipsită de orice valoare, deoarece dreptul la vorbire prevăzut regulamentar trebuia respectat. Punct! Prezumția lipsei de inițiativă a majorității episcopilor este una vinovată pentru cei care și-o asumă. Ea este nu doar o încălcare a ROF, dar şi atât o încălcare generală a dreptului la exprimare în sinod. Şi arată dispreț față de capacitatea teologică a episcopilor participanți.

Suspiciunea de scurtare intenționată a duratei sinodului, pentru a limita exprimarea liberă a episcopilor participanți, chiar lipsiți de dreptul la un vot real, este susținută de o serie de fapte foarte grave. Astfel:

Continue Reading »



Pr. Mihai Andrei Aldea: Catolicizarea Ortodoxiei. Noi lămuriri asupra Sinodului Panortodox. Predică la m-rea Paltin