Posts Tagged 'pr. iustin parvu despre rugaciune'


Părintele Justin Pârvu: Cuvânt de învățătură despre Rugăciunea lui Iisus


Cuvânt de învățătură despre Rugăciunea lui Iisus

Să citiți mai mult Sf. Scriptură, pentru că ea e cea care sfințește. Căci în fapt viața sfântului nu este altceva decât Biblia trăită; în viața sfântului se reflectă cuvântul lui Dumnezeu, care umple de dulceață și cumințenie inimile noastre. În inimile bune trimite Dumnezeu Duhul Sfânt și avem atunci luminați ochii inimii noastre. Atunci când inima se depărtează de Dumnezeu, atunci ea devine osândă. Inima noastră trebuie să ardă de dorul lui Dumnezeu. Vom reuși dacă ne curățim inima de patimi. Rugăciunea inimii nu este decât urechea deschisă la Cuvântul lui Dumnezeu. Și mai este un lucru: rugăciunea inimii este ca o limbă străină, trebuie să ai profesor. Să o înveți. Și nu merge să te duci la un tipicar, ce îți spune ție doar teoria, cum să procedezi. Trebuie să fie exersată, că nimic nu poți preda, dacă nu ai trecut prin experiența ta, dacă tu însuți nu ai învățat ceea ce trebuie să predai. De aceea e foarte greu să găsești acești meșteri care să fi deprins rugăciunea. Ortodoxia este foarte atacată acum de învățături străine, de păgânism și ecumenismul acesta care este foarte periculos. Noi am luptat cu ateismul, care era vădit împotriva lui Dumnezeu, dar ecumenismul este mai periculos, că te tămâiază, te ia prin învăluire și lucrează cu armele tale. Important e să nu ne rupem de la rădăcina Ortodoxiei.

La o ședință de partid, se întreabă: „Tovarășe, care e diferența între capitalism și socialism?”. Și răspunde: „Tovarășe, capitalismul este exploatarea omului de către om și socialismul invers”. Același lucru. Acum burghezia asta, patronii ăștia, s-au molipsit și ei de la bani mulți și în duminici și sărbători dau drumul la localuri și fac toate călcările de lege, fărădelegi și au devenit, iată, mai rău decât comuniștii atei. Aceștia au doar o acoperire că sunt creștini, dar fac lucrurile mai sălbatic decât ateii. Oamenii aceștia nu mai sunt românii lui Ștefan cel Mare, nu mai sunt ai lui Petru Rareș, Alexandru cel Bun, nu mai sunt ai lui Mircea cel Bătrân, sunt nepoții antihristului și voi, sărmanii, sunteți obligați să lucrați pentru o leafă în acest anturaj. Ce poți să faci? Când vii acasă, ai închis ușa camerei tale, să ai o oră de liniște, deschizi o Psaltire, deschizi un Ceaslov, un Acatistier sau citești un paraclis al Maicii Domnului și ceri lui Dumnezeu iertare de păcate, mulțumire pentru ajutorul dat și întărire în astfel de vremuri. Și dacă vrei să ai inima păzită, să rostești neîncetat rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Neîncetat vă rugați, spune Mântuitorul, care înseamnă să zici această rugăciune oriunde, în mintea ta, și în tramvai, și în așteptarea mașinii, și la lucru, și curățând un cartof, o ceapă, dând cu mătura prin casă și așa te vei ruga neîncetat. Domnul să te binecuvinteze și să te călăuzească spre tot lucrul bun![1]

[1] Cuvânt adresat unor pelerini, în chilia sa din mănăstirea Petru Vodă, anul 2008.

(Fragment preluat din Revista Ortodoxă Atitudini Nr. 59)