Posts Tagged 'Poezie'


Omagiu Părintelui Arsenie Boca, poezie scrisă de Monahia Teodosia (Zorica Lațcu)


arsenie boca icoana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noi, cei ce l-am cunoscut,

Şi Părinte drag l-am avut,

Simţim astăzi adâncă durere,

Dar şi mare mângâiere.

Căci noi ştim că şi acum,

Nu va înceta nici cum,

Viu să fie-n amintiri,

Chipul sfintei lui iubiri.

Şi cu toţi nădăjduim,

Cu Părintele să fim,

De vom împlini curat,

Sfaturile ce ne-a dat.

Iar acum la despărţire,

Cu smerenie şi iubire,

De la cel plecat în zare,

Cerem binecuvântare…

Cu nemărginită recunoştinţă,

Teodosia – Zorica Laţcu,

împreună cu toţi credincioşii,

copii ai Părintelui.

(Din volumul Poemele Iubirii)



Moș Gheorghe Lazăr: Candelă de veghe la Văratec


gheorghe lazarPoezie compusă de  Pr. Stavr. Constantin Catană

            Moș Gheorghe cel smerit,

            La Văratec a venit.

            Ca să șadă pe vecie

            Și la toți pildă să fie.

            În viață cât a trăit

            Nimic n-a agonisit

            Ceaslovul și Psaltirea

          Asta i-a fost bogăția.

            De-acasă când a plecat,

            El nimic nu a luat.

            Și-a lăsat tot ce-a avut

            Casa, plugul și dor mult.

            Casa, pentru copii și soție

            Plugul de arat în vie,

            Dorul pentru Dumnezeu

            Ca să nu le fie greu.

           Pe deal, văi și pe coline

            A umblat cu rugăciune,

            Și nu și-a întinat viața

            Nici seara, nici dimineața.

            Chiar și-atunci când bătea vântul,

            El își îndulcea Cuvântul

            Cu rugă la Dumnezeu

            Și cu gând curat mereu. Continue Reading »



Poezie minunată despre Doamna Aspazia, de Ramona Fărăian


În memoriam Aspazia Oțel Petrescu

Tunetul lui Dumnezeu

de Ramona Fărăian

Caut, Stăpâne, un demon rătăcit în mine
Și-i sorb privirea când mă spovedesc,
Mă-nghesuie în era care vine
Cu moartea lui să ma pecetluiesc.

Doi Îngeri, la Vecernie, de strajă,
Măsoară timpul dintre mine și-omul vechi,
Părintele Iustin strigă din Slava
Și-mi slobozește aspru sfințenia-n urechi!

 

Trei Steaguri se ridică-n depărtare
Pe câte-o Cruce: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
Si Trei culori euharistic prin chemare
Dezleagă veșnicia de mormânt.

Lumina Lină! Aspazia Otel Petrescu saltă
Golgota pe Pământul României
Și ceartă gropile comune să dospească
Toți Sfinții să dezbrace haina de pe glie.

Un înger de Femeie dar si Mamă
Cu Floarea Biruinței cădește omenirea.
Își coase Omoforul peste întreaga Tara
Cu toții i se-închina și-i gusta, lin, iubirea!