de Monahia Gavriila

SURPRIZELE VIITORULUI SUB IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII 

 „Dar vine omul modern cu tehnica lui și întoarce lumea. Vine cu tehnica asta, care chipurile îi prelungește viața, dar de fapt i-o scurtează, fă­cându-l rudă cu toate bolile posibile din lumea aceasta” (Arhim. Justin Pârvu).

Din ce în ce mai des, auzim vorbindu-se în ultimii ani despre așa-numitul homo connecticus care este legat și atașat de tot ceea ce înseamnă mass-media și tehnologie digitală: televizor, PC, tabletă, laptop, telefon, smartphone, etc., de unde și noile forme de dependență sau de adicție, cyber-adicția sau cyber-dependența, ori adicțiile asistate de tehnologie.

La summitul IQ DIGITAL, desfășurat acum un an, la Iași, olandezul Richard van Hoojdank, futurolog și observator al noilor tendințe din tech, a prezentat răstimp de 63 de minute, o înfricoșătoare lecție (din punct de vedere creștin-ortodox) despre anticipare și gândirea inovativă, având ca deviză propria convingere că „pentru a experimenta cu adevărat viitorul e necesar să trăiești cât se poate de fizic în el” și că „oamenii de știință pot să imite astăzi felul în care ne depozităm informația din creiere în format digital”[1]. Continue Reading »

ADORMIREA PĂRINTELUI JUSTIN. CUM ADORM SFINȚII LUI DUMNEZEU

Oare este vreo despărțire mai dureroasă decât cea de povățuitorul tău întru Hristos? Dacă despărțirile de rudele trupești sunt atât de grele, cu cât mai mult despărțirea de părinții duhovnicești, care te-au născut în Duhul, spre Viața cea veșnică, acolo unde, cu mila lui Dumnezeu, ne vom găsi cu toții, fiecare după măsura credinței lui?

Cu darul lui Dumnezeu, am fost martoră momentului adormirii Părintelui Justin și am văzut cum mor, cum adorm, de fapt, sfinții lui Dumnezeu.

Nu se poate descrie în cuvinte durerea ce cuprinsese sufletele noastre, ale ucenicilor, în acele momente. Toți munții și văile din Petru Vodă răsunau de tânguirile părinților și maicilor, care neîncetat, fără oprire, stăruiam în rugăciune, post, metanii, privegheri de toată noaptea, doar-doar L-om milostivi pe Domnul să îl mai lase încă puțină vreme pe părintele nostru printre noi. Până și natura încremenise iar animalele scoteau sunete de jale, încât și cele neînsuflețite deveneau simțitoare și pătimeau parcă împreună cu noi. Continue Reading »

„CUVÂNTUL PĂRINTELUI JUSTIN ÎN TIMPURILE NOASTRE A FOST UN CUVÂNT ASEMENEA ARHANGHELULUI”

A fost om care a căutat alinarea celorlalți și creșterea celorlalți, după o perioadă lungă de durere, suferind pe nedrept în închisorile comuniste. Nu a ales să-și plângă de milă, să se odihnească într-un loc, căutându-și doar pacea sa lăuntrică, ci cu mult zbucium a făcut ceea ce a făcut: ascultând pe oameni, arătându-ne calea adevărului, lucrând la cele două mănăstiri: mănăstirea de părinți, mănăstirea de maici, ducând cu durere uneori împotrivirea oamenilor, a tinerilor primiți în mănăstire, înțelegând că Domnului Însuși, lucrarea ce-i este pusă înainte Îi este dragă și că lucrează El însuși în această lucrare. Și vi-l aduceți aminte la slujbele de noapte, pe scaunul său, ascultând pe cei care voiau să-și încredințeze tainele sufletului, necruțându-și ostenelile trupului pentru a fi alături de mulți și a mângâia pe mulți. De aceea, ziua de astăzi este o zi în care mulți îl simțiți aproape și chiar în aceste locuri înviază în fiecare din dumneavoastră amintiri dragi, cu un zâmbet bun, cu un cuvânt care unora le-a schimbat viața, cu un cuvânt care a întărit oameni în deznădejde, de multe ori și cu un ban celor care aveau nevoie, împărțind cele pe care cu dărnicie le primea de la cei ce voiau să împlinească, ei înșiși, voia lui Dumnezeu. Continue Reading »

Nu întâmplător, Părintele nostru a ales ca sălaş de veşnicie Sfânta Mănăstire Petru-Vodă… Acolo unde cerul întâlnește pământul şi se contopesc misterios în ochii albaștri ai Părintelui Justin, care demult nu-şi mai măsoară timpul în ani, ci în iubire. În camera mică, sfinţenia pătrunde până şi-n cozonacul ce ne aşteaptă pe masă. Parcă ştia că venim de departe şi îl împarte cu noi… Ne vorbeşte blând şi ne binecuvintează. Lângă sfinţia sa, ţi se încălzeşte inima şi uiţi de toate zădărniciile lumii; şi cu câte întrebări venisem!… Continue Reading »

Părintele Justin și Troița din Poiana Largului – un ideal împlinit

Astăzi, 10 iunie, de Ziua Eroilor, înveșmântată în haina sărbătorii Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, comuna Poiana Teiului, împreună cu mănăstirile Petru Vodă și Paltin, precum și mai mulți preoți de pe valea Bistriței, au comemorat într-un eveniment festiv pe martirii și eroii Neamului Românesc, căzuți la datorie pe câmpul de luptă al celor două războaie mondiale, dar și în lagărele comuniste de pe întreg cuprinsul țării. Valea Bistriței, din care excelează satul Petru Vodă, a închinat țării și Bisericii mulți martiri și eroi, al căror sânge a adăpat pământul țării, dându-i tărie și roadă, unul dintre aceștia fiind și vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu.

Comemorarea a avut loc la Troița înălțată anul trecut, la îndemnul Părintelui Justin Pârvu și prin osteneala domnului consilier superior, Cătălin Bogdan Ancuța, care aduce un plus de valoare comunei Poiana Teiului, prin cinstea acordată înaintașilor noștri, promovând astfel patriotismul, jertfa și frumusețile tradiției românești.

Evenimentul a debutat cu slujba de aghiasmă și parastasul de pomenire a eroilor, oficiată de Părintele Protopop Ionel Cuțuhan, alături de un sobor de preoți de la mănăstirea Petru Vodă și parohiile din zonă. Răspunsurile la strană și cântările psaltice au fost susținute de către maicile de la mănăstirea Paltin Petru Vodă.

Momentul cel mai solemn a fost oferit de către invitații cu totul speciali, Dl. General de brigadă Gheorghe Dascălul, originar din comuna Poiana Teiului și Dl. General Maior Gheorghe Moțoc, din comuna Borca, ce ne-au împărtășit bucuria demnității adevărate a Armatei Române, prin luptele și ostenelile închinate cu noblețe țării și lui Dumnezeu.

Cu acest prilej Doamna primar Ana Ancuța a înmânat celor doi generali în rezervă diploma de excelență din partea primăriei comunei Poiana Teiului, mulțumind pentru jertfa și cinstea pe care cei doi mari generali au adus-o comunei și muntenilor de pe Valea Bistriței.

La eveniment au fost prezenți și agentul şef principal de poliţie Ciobanu Mihai, împreună cu domnii polițiști de la Postul de poliţie Poiana Teiului, care au asigurat bunul curs al evenimentului, la care au participat numeroși săteni dar și pelerini de pe întreg cuprinsul țării, prieteni ai mănăstirii Petru Vodă.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi minunată, în care am putut să ne rugăm pentru martirii și eroii neamului nostru, aducându-le cinstea cuvenită, într-o atmosferă înălțătoare de bucurie și liniște sufletească. Pentru acești eroi căzuți la datorie Părintele Justin a închinat, de-a lungul timpului mai multe rugăciuni și troițe, pentru veșnica lor pomenire.

Referitor la ridicarea unei troițe în Poiana Largului, Părintele Justin ne spunea pe vremea când încă troița nu era înălțată: „Da şi mi-as dori să mai înalţ o troiţă şi la Poiana Lar­gului. Pentru că datorită retragerilor din Moldova înspre Ardeal, Valea Bistriţei a fost punct cardinal între cele trei zone: Basarabia, Moldova şi Ardealul. Aici unde vrem să înălţăm crucea aceasta s-au petrecut evenimente foarte sălbatice din partea nemţilor în 1944. Aici nemţii observau din partea viaductului, de la înălţimile munţilor, cu aparatele lor de observare, tot ce mişcă în spatele frontului lor. Când au ajuns trupele sovietice pe aici, românii ca de obicei au sărit cu mâncare, cu băutură pe care să le dea ostaşilor. Pe român nu-l interesează dacă este inamic sau amic. El tre­buia să-şi aplice omenia lui. Şi au dat de mâncare ostaşilor ruşi care se simţeau ca la casa lor. Nemţii, văzând, au dat un atac, i-au respins pe ruşi până departe în Moldova, iar în cele din urmă, într-o mânie extraordinară, au adunat tot ce se găsea pe şosea, prin case, vreo 30-40 de familii pe care le-au băgat în beci cu tot cu copii şi au aruncat vreo trei-patru grenade, omorându-i pe toţi. A scăpat o femeie cu un copilaş în braţe, care a rămas dedesubt, pentru că celelalte trupuri au căzut grămadă peste ea şi ea însăşi, din familia Tărâţă, povesteşte de aceste evenimente”.

Acum, cu siguranță Părintele Justin se bucură din ceruri văzând pe fiii săi duhovnicești ducând mai departe idealurile și misiunea sa de reînviere și înălțare a neamului românesc.

Hristos S-a înălțat și așa să ne înălțăm și noi sufletele de creștini și inimile de români!

(a consemnat Monahia Fotini)

Eu chiar am să plec de la această problemă că foarte mulți îl disprețuiau pe Părintele Justin Pârvu și încă îl disprețuiesc. Asta pentru faptul că el, de multe ori, se exprima simplu, nu putea să dea neapărat explicații savante. Vă mărturisesc că Părintele Justin, cel puțin din punctul meu de vedere, este singura conștiință politică a neamului românesc din secolul XXI. Și a putut să realizeze acest lucru mai ales datorită educației pe care a avut-o înainte. Mulți l-au luat ca pe un bătrân simplu care, eventual a dobândit ceea ce a dobândit doar prin harul rugăciunii. Părintele Justin era foarte educat. Noi am rămas șocați când la un moment dat a spus „Măi, băieți, credeți că nu-mi mai aduc aminte ce v-am prezentat?”. De pildă, declinări în germană, știa rusă, franceză, engleză, învățase parțial mai ales rusa și engleza în pușcărie. La un moment dat întreabă unul din grup: „Părinte, da’ unde ați făcut școala?”. „La Universitatea din Aiud!”. Pentru că a stat cu mari profesori universitari în temnițe și acolo, practic, a avut cursuri reale, cursuri vii, mult mai importante decât ceea ce se preda în universitățile vremii, înainte să vină comuniștii la timpul respectiv. Cred că o temere foarte mare a Părintelui Justin era și îl vedeam foarte supărat când veneau oameni la el, tot timpul să-l întrebe: „Vai, Părinte, ce să fac? Ce să facem?”. Și Părintele dădea o soluție. Unul din puținele momente în care l-am văzut supărat pe Părintele Justin a fost când a venit un om foarte amărât și insistent îi spunea: „Vai, Părinte, a fugit vaca în curtea vecinului. Ce să fac? Spuneți o rugăciune!”. „Măi, omule, du-te și ia-o!”. „Dar pot să mă duc să o iau?”. Adică, omul de rând de astăzi ajunge în punctul în care tot timpul caută ca altcineva să facă pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși.

Discutam la un moment dat cu Părintele despre cum putem explica celor care nu sunt creștini sau care nu înțeleg sau care nu cred în Cartea Apocalipsei, ce înseamnă antihrist sau ce înseamnă sfârșitul lumii? Ce înseamnă acest Stat antihristic? Și am convenit cu Părintele Justin următoarele: acest Stat, acest model de orânduire globală este statul existențialist în care omul înlocuiește pe Dumnezeu cu Statul, omul se închină Statului. Nu mai fac eu milostenie, lasă să-mi ia impozit Statul că face Statul binefacere, după aceea tot omul politic decontează. Dar asta nu este milostenie, milostenie este când îi pui omului în mână și spui: „De sufletul cutăruia, al adormiților robilor tăi sau de sănătatea cutăruia”. Nu suntem creștini atunci când apar mari încercări și noi în loc să ieșim să scoatem să dăm zăpada din drum, să-i ajutăm pe cei năpăstuiți, stăm cu mâna în sân, ne uităm la TV și așteptăm să vină Statul să facă. Măria sa „sfântul Stat” care la un moment dat, noi dându-i și cedându-i din putere, a spus: „Dacă voi m-ați investit cu atâta putere și voi nu vă mai închinați Dumnezeului vostru, să vă închinați mie că eu vă dau de mâncare, eu vă dau casă”, că așa ziceau unii că „era bine pe vremea comunismului că aveai casă, serviciu, de toate. Trebuia doar să spui că nu există Dumnezeu și să nu mergi la biserică. Eh, un fleac”. Dar, atenție pentru că acceptând astăzi să se facă un abuz și plecând capul, mâine nu vom mai fi liberi.

Continue Reading »

Ați auzit de vitejia Sf. Gheorghe! Odinioară îl întreba Sf. Gheorghe pe Dioclețian: „Cât mai durează această pedeapsă a noastră? Şi atunci a răspuns Diocleţian: „azvârlă-l în temniţă, cu picioarele în butuc, cu o lespede mare pe piept.” Şi a doua zi e scos de acolo nevătămat. Apoi, cât este de mult de la Sfântul mare mucenic Gheorghe şi până în zilele noastre! Sigur că au trecut secole, ani, zile, săptămâni până în zilele noastre. Oare şi noi nu suntem la aceeaşi măsură de a striga? Oare cât va putea răbda creştinătatea noastră  toate abuzurile care se fac asupra noastră, toate greutăţile care vin? Dar dacă până acum au căutat să vâneze trupurile noastre, de data aceasta ne vânează şi sufletele noastre. Şi nu este de ajuns să ia un suflet, două, trei sau cincizeci, o sută, ci tânjesc să ia popoarele în întregime; nu numai un popor sau două, ci toată lumea. Să fie în acelaşi consens satanic care măreşte aria iadului.

De aceea şi noi, creştinii de astăzi, trebuie să avem grijă de sufletele noastre, să fim foarte atenţi ca să nu le pierdem. Căci un suflet avem şi acela trebuie să-l dăm aşa cum l-am primit de la Dumnezeu.

Sfinţii nu au încetat nici până în zilele noastre, şi cât va fi lumea. Începând de la cele mai fragede vârste ale creştinătăţii şi până astăzi, sângele creştinilor este peste tot. În zilele noastre Aiudul, Gherla, Piteşti şi toate închisorile comuniste au zdruncinat generaţie după generaţie din 1948 şi până în 1964 şi au bucurat un tineret care astăzi formează buchet de rugăciune pentru noi.

Ca şi cei din trecut să cerem forţa, puterea, energia şi curajul Sfântului Mare mucenic Gheorghe şi ale tuturor sfinţilor care ne călăuzesc în Înviere. Să fim tari, să avem curaj să înfruntam cu sufletul şi cu preţul vieţii noastre toate primejdiile vieții!

(Fragment din predica Pr. Justin la hramul bisericii din satul Petru Vodă, Sf. M.Mc. Gheorghe, 2009)