Posts Tagged 'Părintele Ilarion Felea'


Părintele Ilarion V. Felea despre realitatea iadului în pilda bogatului sărac şi săracului bogat


Judecata Domnului

«Era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi vison, veselindu-se în toate zilele strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea la poarta lui, plin de bube, şi dorea să se sature (măcar) din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului. Dar şi câinii venind lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; a murit apoi şi bogatul şi s-a îngropat. Şi fiind el în muncile iadului, ridicându-şi ochii săi, a văzut pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci strigând el, a zis: Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului său în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în văpaia aceasta. Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr, asemenea, cele rele; acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a săpat, ca cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu treacă la noi. Şi a zis (bogatul): Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi la casa tatălui meu, că am cinci fraţi, să le mărturisească, să nu vie şi ei la acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci, să-i asculte pe ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame; ci de va merge la dânşii cineva dintre morţi, se vor pocăi. Atunci i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nici de ar învia cineva din morţi nu vor crede» (Lc. 16:19-31).

Pilda bogatului nemilostiv este o lecţie de măsură şi cumpătare. Ea ne arată zgârcenia şi destrăbălarea în toată urâţenia lor.

Nimeni nu este împotriva bogăţiei când vine în ajutorul sărăciei, când aduce oamenilor hrana cea de toate zilele, îmbrăcămintea şi adăpostul, când serveşte ca mijloc de cultură şi civilizaţie. Însă toată lumea se ridică împotriva bogăţiei când ea este unealtă de stăpânire şi asuprire, izvor de mândrie şi nedreptate, prilej de lux, lenevie şi desfrâu.

Bogatul din pildă este osândit pentru că inima lui a fost împietrită faţă de mizeriile săracului Lazăr. De o parte era zgârcit, faţă de omul nefericit, iar pe de altă parte era risipitor, ca să-şi sature plăcerile pântecului. Continue Reading »



VIDEO+FOTO: Părintele Justin Pârvu a primit titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE al orașului Aiud


Parintele Justin - diploma cetatean de onoare AiudParintele Justin - placheta cetatean de onoare Aiud

Gazeta de Maramureș: Cetăţeni de onoare ai Aiudului!

Din Râpa Robilor în galeria cetăţenilor de onoare. „Recursul la demnitate şi memorie” iniţiat de GAZETA de Maramureş a reuşit şi la Aiud. Săptămâna trecută, într-o manifestare solemnă, s-au decernat post-mortem titlurile de cetăţean de onoare arhimandritului Justin Pârvu, preotului Ilarion Felea şi savantului Mircea Vulcănescu. Un gest simbolic, prin care ne înălţăm noi, cei care aderăm astăzi la valorile şi crezurile pentru care ei au trăit şi au murit. Un gest de recunoştinţă pentru toţi cei care au suferit în temniţele comuniste.

Nicolae Steinhardt spunea că, până la urmă, poate există o singură virtute: curajul. Fără el, nicio altă virtute nu e posibilă. Şi, poate nu întâmplător, în greaca veche se foloseşte acelaşi termen pentru eroi şi sfinţi: heros.

Pentru că şi unii şi alţii se înalţă prin curaj: eroii pe „orizontală” deasupra celorlalţi oameni, iar sfinţii „pe verticală”, înspre Dumnezeu. Se spune că: „Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.

Arhimandritul Justin Pârvu, preotul Ilarion Felea şi savantul Mircea Vulcănescu şi împreună cu ei, toţi cei care au suferit în temniţele comuniste, au iubit din tot sufletul lor pe Dumnezeu şi Neamul Românesc şi au depus cea mai de preţ jertfă pe altarul acestei iubiri: viaţa lor. De aceea, credem că s-au înălţat, prin jertfa lor, la statutul de eroi şi mărturisitori deopotrivă, fiind exemple şi modele demne. Continue Reading »



Iisus Hristos in istoria si in viata omenirii, de pr. Ilarion Felea


Iisus Hristos ieri si azi si in veci este acelasi (Evr. 13:8)

S-a spus, s-a scris si asa se invata cu destula staruinta ca Iisus Hristos nici nu a existat ca om, ca persoana istorica; ca Iisus Hristos este intemeietorul legendar al religiei crestine , un nume scos din povesti, ca Mos Craciun, Fat-Frumos, Gerila, Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne sau alte nume care preinchipuie o idee oarecare, ca darnicia, bunatatea, vitejia, frigul, puterea si altele. Usor a spune, dar greu a dovedi.

Este Iisus Hristos un nume de legenda, sau o persoana istorica?

Pentru ca sa poti dovedi ca Iisus Hristos este un nume de legenda, trebuie mai intai sa distrugi marturiile care striga si ne arata ca Iisus Hristos este o persoana istorica. Intai de toate trebuie sa distrugi Vechiul Testament si un popor intreg, care doua mii de ani inainte de era noastra a trait in asteptarea Mesiei. Impreuna cu acest popor si cu istoria lui, marturie a existentei lui, trebuie sa distrugi si profetii lui, oamenii cei mai de seama pe care i-a dat acest popor inainte de Hristos. Ca sa arati ca Iisus Hristos nu este o persoana istorica trebuie sa distrugi o tara intreaga, Palestina, cu intreaga istoria si geografia ei (precum si o parte din Talmud): sa distrugi Nazaretul, unde a trait Maica Domnului, sa distrugi Vifleemul unde S-a nascut Mantuitorul, sa distrugi Iordanul in care S-a botezat, sa distrugi lacul Ghenizaret, cu localitatile din jurul lui, pe unde a predicat Iisus Evanghelia; sa distrugi Ierusalimul, unde a murit si a inviat; sa distrugi Muntele Taborului si Muntele Maslinilor pe care S-a urcat cu ucenicii Sai, care toate sunt marturii istorice si geografice despre existenta Lui, pana in ziua de astazi. Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana legendara, trebuie sa distrugi numele si opera celor 12 apostoli, pe Petru, pe Andrei, pe Ioan si Iacob din Betsaida de pe malul Ghenizaretului; sa distrugi numele si opera Apostolului Pavel care a predicat Evanghelia din Ierusalim pana in Spania, in capitale si in sfaturi de-ale inteleptilor, ca Atena, Corintul, Efesul si Roma; sa distrugi numele de persoana si marturia istorica a tuturor apostolilor care, atunci cand erau prigoniti si batuti pentru Hristos, raspundeau: Noi nu putem sa nu graim cele ce am vazut si am auzit (FA 4 :20); fata si faptele Lui pe care le-am vazut cu ochii nostri; cuvintele Evangheliei Lui pe care le-am auzit cu urechile noastre. Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana de legenda, trebuie sa distrugi Evanghelia, cartea despre viata si lucrarea Lui istorica, pana astazi neintrerupta; cartea cu cele doua insirari ale generatiilor dinainte de Iisus Hristos, una coboratoare de la Avraam pana la Iisus Hristos (Mt. 1:1-17) si a doua suitoare de la Iisus Hristos pana la Adam (Lc. 3 :23 -38 ); care tocmai aceasta vor sa ne arate ca: Iisus Hristos a fost si om, om adevarat si Dumnezeu adevarat; cartea din care, spre deosebire de toate celelalte carti de temelie ale religiilor, legenda este cu grija si cu totul inlaturata inca de la inceput. Fereste-te de basmele cele lumesti si babesti scrie Pavel lui Timotei (1 Tim. 4 :7), iar lui Tit ii scrie acelasi Apostol sa spuna cretanilor sa nu ia aminte la basmele jidovesti si la poruncile unor oameni care se abat de la adevar (Tit 1:14). Caci va veni o vreme, se vede ca a si venit cand (oamenii) nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci dornici sa-si gadile auzul isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor, si-si vor intoarce urechile de la adevar si se vor abate spre basme (2 Tim. 4:3-4). Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana de legenda, trebuie sa distrugi pe toti mucenicii crestinatatii, intreg calendarul crestin si sa arati ca nu au existat acei oameni care veacuri intregi au primit martiriul ca dovada a dragostei si a credintei lor in Iisus Hristos. Ca sa arati ca Iisus Hristos este un nume de poveste, trebuie sa distrugi istoria Bisericii cu o parte din istoria celor mai culturale popoare care au existat in vechime: istoria iudeilor, care ne-au dat Apostolii si istoria grecilor si a romanilor, care ne-au dat Sfintii Parinti ai Bisericii precum si o buna parte din istoria popoarelor europene, intre care ne numaram si noi, care si-au inceput cultura lor cu slujitorii lui Hristos si cu cartile Bisericii Lui…Sa distrugi istoria si istoriografii lor; sa distrugi geografia si arheologia lor; sa distrugi o buna parte din cultura lor. In sfarsit, trebuie sa distrugi toate sufletele crestine si sarbatorile crestine, care an de an dau marturie, lumii intregi, de numele, de viata, si lucrarea Mantuitorului nu in timpuri mitologice sau preistorice, nici in locuri necunoscute, ci in plina desfasurare a istoriei si a culturii omenirii celei mai civilizate. Iata ce opera de distrugere trebuie sa faci, omule, ca sa scoti pe Iisus Hristos din istorie, sa distrugi toate marturiile istoriei Lui, sa distrugi catedralele, sa distrugi bisericile, sa distrugi Biblia, sa distrugi muzeele, sa distrugi bibliotecile, sa distrugi toate sufletele si sarbatorile crestinilor de pe toata fata pamantului lucru cu neputinta de implinit. A scoate pe Iisus Hristos din istoria si din viata omenirii, cand e plina istoria de martirii si de credinciosii Lui, de Evangheliile si bisericile Lui, de cultul Lui, si de o cultura nascuta din religia Lui, nu inseamna numai a goli bisericile de credinciosi, casele si muzeele de opere de arta, bibliotecile de carti, lumea de scolile intemeiate de Biserica lui Hristos, sufletele de mangaierea si de lumina Evangheliei lui Hristos, ci mai inseamna a saraci sufletul omului de cele mai alese valori morale si spirituale; inseamna a intoarce istoria inapoi cu doua mii de ani, inseamna a lipsi omul de religia desavarsirii depline, a bunatatii si a iubirii, a pacii si a iertarii, a fratiei si a omeniei, a libertatii si a culturii, a mantuirii si a fericirii.

Daca n-a existat Iisus Hristos, de la Care se numara anii, era noastra care este era crestina, atunci cine a mai existat? Sau, cine s-a gandit vreodata sa numere anii istoriei de la data nasterii unui nume de legenda?!… Daca tagaduim pe Iisus Hristos, care, ca nimeni altul ocupa in istorie un loc central, nu marginal, atunci trebuie sa tagaduim Biblia si Biserica, proorocii si apostolii; atunci trebuie sa tagaduim Ierusalimul si Roma; pe Irod, pe Nero si pe Diocletian, care L-au prigonit; pe Constantin cel Mare si pe Iustinian, pe Stefan cel Mare si pe Constantin Brancoveanu, care L-au ascultat, L-au iubit si L-au urmat pana la moarte; atunci putem inchide ochii si in fata soarelui, sa-l tagaduim si pe el si sa z icem cu ochii inchisi: nu exista soarele, ca nimeni nu s-a dus la el acasa sa-l vada. Incercarea de a scoate pe Iisus Hristos din istoria si din viata omenirii incepe a se invechi, si a imbatrani, ca si atatea alte incercari potrivnice lui Hristos si Evangheliei, si tot ce imbatraneste moare. Au slabit echipele, s-au sfarmat ciocanele de atatea lovituri si s-au inlocuit cu altele, numai adevarul Domnului ramane, in veac. Nu este usor sa intri cu inima, cu fata si cu mainile curate, in viata oamenilor si in istoria lumii, adica sa faci istorie, dar si mai greu este sa scoti din istorie pe cine a umplut douazeci de veacuri de istorie. Iisus Hristos a intrat in istoria si in viata omenirii ca un aluat care dospeste toate sufletele, cele peste opt sute de milioane de ucenici ai Sai, ca sa faca din ele suflete bune ca painea calda. Iisus Hristos, cu apostolii Sai, a facut si continua sa faca istorie ca nimeni altul. El ieri si azi si in veci este acelasi (Evr. 13:8). Ca sa-L poti scoate din istorie, trebuie sa- L inlocuiesti cu ceva mai bun. Sau cel putin sa te ridici pana la inaltimea Lui cu bunatatea, cu iubirea, cu sfintenia, cu adevarul Pana atunci noi, crestinii, ramanem cu El, cu istoria Lui, cu Biserica Lui, cu Evanghelia Lui, cu sarbatorile Lui, cu viata Lui, cu religia Lui mantuitoare.

Articol aparut in Revista Atitudini Nr. 10, extras din opera Spre Tabor, vol. IV, Fundatia Justin Parvu