Predică susținută în  parohia românească „Sfânta Cruce”, Washington DC, USA, cu puțin timp înainte de a trece la Domnul.

Rugăciunea de intercesiune este cea pe care cineva o face pentru altcineva. Dvs. vă gândiți de multe ori la mine și spuneți: „Părinte, roagă-te pentru mine că vreau să dau un examen și mă tem. Examenele sunt grele”. Aceasta se cheamă rugăciune de intercesiune. Eu mă rog. De asemenea, copiii se roagă pentru părinți, părinții se roagă pentru copii. În cartea de rugăciuni găsiți toate rugăciunile: a soțului pentru soție, a soției pentru soț, a tatălui pentru copii, a mamei pentru copii, a părinților și a fiilor, a fraților, rugăciunea pentru cei morți, rugăciunea de masă, de după masă. Toate acestea sunt puse în cartea de rugăciuni. Fără îndoială, cea mai importantă rugăciune de intercesiune este rugăciunea preotului, pentru că toți suntem egali în fața lui Dumnezeu, dar preotul are și un har pe care îl primește prin episcop de la Iisus Hristos, de a sluji Liturghia, Proscomidia. Rugăciunea în care Îl cheamă pe Sfântul Duh ca să prefacă pâinea în trupul Domnului și vinul în sângele Lui – această rugăciune doar preotul sau episcopul o au. Nimeni dintre ceilalți: nici diaconul, nici cântărețul nu pot să facă această rugăciune în care Dumnezeu să trimită harul sfânt prin care să prefacă pâinea și vinul în trupul și sângele Mântuitorului. Din acest motiv spunem că preotul are puterea aceasta de rugăciune de intercesiune pentru că i-a fost dată de Mântuitorul.

Dar rugăciunea aceasta nu este numai a preotului, ci este a tuturor. Fiecare poate să se roage pentru celălalt și este bine ca atunci când te rogi pentru tine, să te rogi și pentru ceilalți, pentru că dacă faci o rugăciune egoistă, ce ai câștigat? Dacă faci bine celui care îți face bine, ce ai câștigat? Și păgânii fac la fel. Dacă te rogi numai pentru tine, ce ai câștigat în fața lui Dumnezeu, pentru că nu te-ai rugat pentru aproapele tău și nu ai intervenit la Dumnezeu cu puterea rugăciunii tale pentru salvarea aproapelui tău, care este bun sau rău (aici numai Dumnezeu judecă, pentru că, repet, noi nu facem judecăți, noi numai ne rugăm)?

Iisus Hristos era în cetatea Sa, într-o casă și le vorbea oamenilor. Casa era plină cu oameni și de jur împrejurul casei erau oameni care așteptau un cuvânt de la Dânsul: de învățătură, de mângâiere. El le vorbea într-un mod cu totul nou, un mod pe care oamenii nu-l auziseră până atunci. Erau sătui de toată învățătura aceasta iudaică: de „dinte pentru dinte”, de „ochi pentru ochi”, de „vânătaie pentru vânătaie”, de „sânge pentru sânge”, voiau ceva nou. Mântuitorul le-a adus acest lucru nou: să te rogi pentru vrăjmașul tău, să faci bine celui care îți face rău, să-l binecuvântezi pe cel care te blestemă, lucruri care atunci erau imposibil de înțeles. Astăzi noi le înțelegem măcar teoretic. Mental, le înțelegem, pentru că le-am auzit de multe ori, dar pentru ei, în perioada aceea, în care Mântuitorul a venit în lume, erau lucruri foarte noi și foarte neacceptate, pentru că legea era să plătești cu aceeași monedă celui care te-a rănit pe tine. Și patru oameni au adus la Mântuitorul un slăbănog pe un fel de targă. Pentru că era multă lume acolo, în casă și în jurul casei, ei s-au suit pe acoperiș, l-au spart și au coborât targa aceasta cu cel care era bolnav în fața Mântuitorului. S-a înduioșat Mântuitorul de credința celor patru. Pentru credința lor, i-a spus bolnavului: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!».

 Păcatele părinților se răsfrâng asupra copiilor

Dragilor, vine cineva la mine și mă roagă pe mine să mă rog pentru el că este foarte bolnav și eu zic: „Iertate îți sunt păcatele tale!”. Ce ai înțeles? Ai venit să te rogi, adică să mă rog eu pentru tine și în loc să-ți spun: „Du-te, frate, că te-ai făcut sănătos”, eu spun că-ți sunt iertate păcatele tale. Aceasta pentru că toate bolile noastre vin din păcatele noastre și ale părinților noștri. Așa cum o boală organică se transmite prin ereditate sau prin viciile părinților noștri: prin beție, prin desfrânare, prin droguri, toate aceste păcate fizice se transmit copiilor noștri în forme mentale și sufletești. Așa se transmit și celelalte păcate. De aceea trebuie să fim foarte atenți cu viața noastră, cu credința noastră, cu relația noastră între soț, soție și copii, ca nu cumva să ajungem să transmitem cine știe ce suferință urmașilor noștri. Și pe urmă strigăm la Dumnezeu: „De ce ne-ai pedepsit copiii?”. Nu Dumnezeu i-a pedepsit, noi i-am pedepsit.

Deci, s-au supărat iudeii care erau acolo și au spus: „Omul acesta spune blasfemii. Cum poate să spună: «Iertate îți sunt păcatele tale», când numai Dumnezeu poate să le ierte?”. Mântuitorul, care știa ce gândesc în mintea lor, S-a întors spre ei și le-a spus: «Pentru ce gândiți cele necuvioase în mintea voastră? Căci ce este mai ușor, să spui cuiva: păcatele tale îți sunt iertate, sau să-i spui: ridică-te, ia patul tău și umblă?». Dar pentru ca să știți că Fiul lui Dumnezeu are puterea de a ierta păcatele și de a ridica bolile, S-a adresat celui bolnav și i-a spus: «Ridică-te, ia patul tău și umblă!». S-a sculat cel bolnav, și-a luat patul și a plecat. Continue Reading »