Vizionați cum Sf. Paisie biruiește forța satanică a unor adepți ai hinduismului prin puterea Sfintei Cruci.

1. Care este prima icoană a lui Dumnezeu pe pământ?

Prima icoană vie a lui Dumnezeu pe pământ este omul, Adam. Continue Reading »

Continue Reading »

PERSONALITATEA SF. PROROC ILIE TEZVITEANUL

Iubiților, iată-ne întru această minunată zi de vară, când Biserica noastră prăznuiește pe Sf. Mare Proroc Ilie. Este sfântul mult iubit al pusnicilor, al rugătorilor, al celor ce iubesc apropierea tainică și vorbirea cu Domnul. Este prorocul care întruchipează pe toți profeții Vechiului Testament prin râvna sa, prin tăria credinței, prin înmănuncherea ca într-un buchet înmiresmat al raiului, al tuturor virtuților, al profeților care au vorbit, au prorocit despre venirea Domnului și care au sârguit Domnului cu râvnă mare. Continue Reading »

Ei, bine, aceasta este viața noastră creștină: suferința, greul și aplanarea durerilor. El pleacă, în sfârșit și se duce în lumea lui mai departe. Iată, prin urmare, ceea ce se întâmplă în viața socială, care devine o negrijă totală a celor mari, care au destinul să conducă popoarele și merg mai departe în negrija lor, fără să cunoască și nevoile celor de jos. Pentru că aceasta este viața noastră creștină: a iubi pe aproapele, a iubi pe Dumnezeu, a lucra în viața celui de alături, în nevoința lui. A simți durerea aproapelui, a simți bucuria lui, înseamnă a fi puțin creștin. Cum spune și Simeon Mehedinți că: „Atât trăiește omul, cât cunoaște Sfânta Evanghelie”. Prin urmare, viața noastră este redată în aspectul acesta de ajutorare, într-o reciprocitate, prin viața socială, precum se unesc doi tineri și vin în fața Sfântului Altar. Este vorba despre o permanentă strânsă legătură în viața noastră socială și o colaborare permanentă.

(Fragment din Revista Atitudini Nr. 79)

Părinte, când am mers odată la Ierusalim, erau și catolici care intrau în Sf. Mormânt și se rugau lângă mine. Și tot timpul mă întrebam: „Oare cum Îl percep ei pe Dumnezeu?”.

Nu putem ști ce se întâmplă în sufletele celorlalți. Am cunoscut catolici care erau oameni profunzi. Nu judecăm nimic în afara Bisericii Ortodoxe. Știm că la noi e harul și unde este Hristos. Știm că este în Biserica Ortodoxă. Din punctul acesta de vedere, nu trebuie să avem nicio îndoială, în special, când vedem alți călugări, maici catolice rugându-se. Mi-ar plăcea să cred că și lor le atinge Dumnezeu sufletul și că rugăciunile lor sunt plăcute lui Dumnezeu. Nu știu dacă v-am spus, dar înainte de a deveni ortodox până acum câțiva ani și eu am fost catolic. Continue Reading »

SMERENIA LUI DUMNEZEU DE A SE LĂSA NEVĂZUT ȘI NEÎNȚELES DE OM

Atât de mult S-a smerit Dumnezeu înaintea omului, încât i-a dăruit acestuia posibilitatea (puterea) de a-L nega. Omul astăzi se fălește în necredința sa și se simte singurul stăpân al vieții, al lumii, al trupului și al minții sale. Dar dacă omul are puterea azi de a-L renega pe Dumnezeu, este pentru că Dumnezeu i-a dat această putere, din multa smerenie și iubire a Sa de oameni.

Ce stăpân nu își dorește ca supușii săi sa îl asculte și să-l cinstească? Ce conducător al lumii nu caută să își ademenească cetățenii pentru a le câștiga simpatia, votul? Ce nu fac azi conducătorii lumii pentru a momi și manipula cetățenii spre a li se supune? Unii folosind forța, dictatura, alții vicleșugul și minciuna. Dar iată că Stăpânul cerului și al pământului nu face asta; nu face uz de forța Sa, ci ca Domn al Iubirii, îi da omului libertatea de a-L găsi sau nu, de a-L recunoaște sau nu, fără a Se impune, fără a intra nechemat, fără a-Și face reclamă.

Adam era cu Dumnezeu în rai și prin Harul Său Îl putea cunoaște, vedea, auzi și am putea spune că era ușor să creadă în El. Prin neascultarea sa însă, Adam de bunăvoie renunță la darul edenic și acceptă moartea (chiar dacă la sfatul celui rău), de care Dumnezeu i-a dat poruncă să se ferească. Adam de fapt a ieși din Harul dumnezeiesc și a pierdut puterea duhovnicească de a-L vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului, rămânând captiv trupului și minții trupești, trecătoare și muritoare. Dar totuși încă Îl auzea pe Dumnezeu, încă era în rai. Dacă Dumnezeu ar fi iubit slava Sa, oare nu ar fi putut să Îl mustre pe Adam, să-i dea o pedeapsă acolo, în Rai, spre a se învăța minte și să-i arate că El este Dumnezeul și Creatorul său, iar după aceea Adam L-ar fi slăvit și iubit ca mai înainte? Nu! Ce face Dumnezeu? O, smerenie și iubire negrăită a lui Dumnezeu! Adam s-a temut și s-a ascuns de Dumnezeu iar Dumnezeu, respectându-i alegerea, voia sa liberă, la rândul Său, Se ascunde de om, îl scoate din Rai, de unde Îl putea vedea nemijlocit și îl lasă în rațiunea și puterile sale, (limitate însă dar pe care omul le-a iubit mai mult decât pe Părintele său creator), să Îl descopere singur, de bună-voie.

Dumnezeu este Cel ce i-a dat putere omului să Îl aleagă sau nu, să creadă sau nu în El. Dumnezeu nu forțează cu nimic libertatea omului. Omul nu face așa, însă. Noi încercăm cu toată forța și prin toate mijloacele viclene să ne facem prozeliți, să îi convingem pe ceilalți de bunătatea și de slava noastră. Dumnezeu însă Se lasă umilit, batjocorit, renegat și așteaptă întoarcerea fiilor săi risipitori, care L-au batjocorit pe Creatorul lor până într-acolo, încât L-au omorât, răstignindu-L pe cruce. Continue Reading »