Posts Tagged 'nicolae purcarea'


BĂDIA NICOLAE PURCĂREA – SCULPTORUL SUFERINȚEI ROMÂNEȘTI DIN TEMNIȚELE COMUNISTE


purcareaO, sfântă şi conştientă nebunie, care m-a costat atâtea lanţuri şi ani grei de temniţă! 

Motto: „Credința în Dumnezeu și dragostea de neam sunt cele două axe înscrise în destinul neamului nostru!”

PRELUDIUL UNEI VIEȚI RĂSTIGNITE

„M-AM DĂRUIT UNUI CREZ CARE A DETERMINAT DESTINUL MEU ÎN VIAȚĂ”

 „Credeți-mă, că dacă n-aș fi suferit atât de mult, n-aș fi putut să iubesc atât de mult, n-aș fi putut să iubesc cu atâta ușurință”, sunt confesiunile de gând ale părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa în care se oglindește și laitmotivul traiectului vieții celui care a fost „cavalerul demnității românești”, Nicolae Purcărea. Născut la 13 decembrie 1923 în Șcheii Brașovului în vremurile frământate în care „se sfârșise primul război mondial și se realizase visul cel mare al românilor de a înfăptui o Românie Mare”[1], fiul lui Nicolae (vestit birjar și crescător de cai) și al Mariei (casnică) va fi tributar, toată viață, unei firi nevolnice, mereu încercată de neputințele bolilor: „Și iată-mă: mic, slab, bolnăvicios, dând semne că trăiesc. La vârsta de doi ani, din cauza unei infecții osoase, doctorii au hotărât să îmi taie degetele. Noroc că mama și o mătușă s-au împotrivit, altfel rămâneam infirm toată viața, iar gingășiile din lemn pe care le făuresc astăzi, ar fi așteptat mult și bine, căci mâinile mele nu le-ar mai fi putut ciopli”.

Urmează școala primară în Brașov, apoi patru clase la Liceul Andrei Șaguna, răstimp în care trăiește din plin bucuriile unei copilării „simple în care nu era moda, nici măcar tentația de a fi mai altfel decât ceilalți copii”. La 13 ani, Nicolae Purcărea se află la o nouă răscruce de drum care îi va pecetlui irevocabil parcursul unei vieți de suferință și de dăruire: „În anul 1936, viața mea a luat o dublă cotitură: pe de o parte am făcut infecție la o ureche – o infecție banală, care însă m-a ținut ani de zile numai prin spitale, cu operații peste operații; iar pe de altă parte, m-am dăruit unui crez care a determinat destinul meu în viață”. O viață începută de la icoană şi cântec, cu înălţări şi căderi și încheiată la picioarele lui Hristos.

Zbaterile căutării adolescentine vor converge treptat spre înțelegerea adâncă a propriului sens ontologic identic până la contopire, cu rostul neamului pentru care va nutri o dragoste fără hotare: „Am început să înțeleg că însemni ceva, că poți deveni ceva, că reprezinți ceva în măsura în care tu, ca individ, te dăruiești, te jertfești – dacă e cazul – pentru eternizarea neamului, că a fi român înseamnă a te da țării, a fi ostaș în slujba ei”. La 17 ani, elev la Liceul Comercial din orașul natal, Purcărea se îndrăgostește incurabil de valorile neamului românesc propagate în iureșul tulbure al acelor timpuri de organizațiile Mișcării Legionare, motiv pentru tânărul Nicolae să se înscrie în anul 1940 în Frățiile de Cruce.  

nuntaÎN ZEGHEA SUFERINȚEI PENTRU CREDINȚĂ ȘI NEAM

NOI SUNTEM GENERAȚIA CARE A RENUNȚAT LA VIAȚĂ”

După un deceniu de convulsii politice interne (1930-1940), dublate de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, România îngenuncheată de marile puteri ale lumii intră în conul de umbră al dictaturii antonesciene avide de solitudinea puterii. Valul de arestări din anul 1942 se va abate și asupra tânărului Nicolae de numai 19 ani care va fi condamnat la 15 ani de temniță grea pentru apartenența sa la Frățiile de Cruce. Credincios principiului că pe calea durerii, împlinirea nu este posibilă decât cu începutul propriu și că „suferința îndurată sau cugetată cu vrednicie dovedește că jertfa lui Hristos pe cruce este roditoare”[2], Nicolae Purcărea „schimbă întâia oară dojana blândă a mamei cu sudalma gardianului”, rămânând între zidurile închisorilor Brașov și Văcărești până în decembrie 1942 când este transferat la Pitești, de unde la sfârșitul anului 1943 va fi mutat la Alba Iulia. Rezistă cu stoicism presiunii exercitate de regimul lui Antonescu asupra legionarilor cărora li se oferea eliberarea și „șansa reabilitării” prin mergerea în linia întâi a frontului, iar în luna mai a anului 1944, Nicolae Purcărea este eliberat în urma decretului de grațiere a elevilor emis de mareșalul Antonescu cu o lună înainte. Continue Reading »



Nicolae Purcărea despre Mucenicul Gheorghe Jimboiu


MARTIRI AI TEMNIȚELOR COMUNISTE:

Am intrat în închisoare suflete curate, cum spune poetul, suflete de crini, curate în gând, în fapte şi în tot ce exista în noi. A trebuit să treacă tăvălugul comunist ca să ne facă neoameni, pentru că am avut neşansa, destinul mare ca şi la Piteşti, acolo unde dacă intrai în izvoada dracului, deveneai neom. La un capăt intrai curat, la celălalt ieşeai neom. Şi, peste toate acestea am trecut pentru că mai presus de toate aveam în sufletul nostru imaginea lui Dumnezeu, imaginea lui Hristos, şi cu ea ne-am dus şi am trecut 20 de ani. Şi, care mai suntem, avem datoria să mărturisim, ca voi copiii care sunteţi, ca voi părinţi care nu vreţi să vorbiţi, sau moşi care nu vreţi să vorbiţi despre trecut să vă spunem noi ce este comunismul. Vreţi să ştiţi cine a fost comunismul? Lăsaţi-ne pe noi să vorbim şi dacă nu veţi ajunge la o saturaţie, la un dezgust, la un gust amar, amar de tot, atunci sigur că nu puteţi niciodată să înţelegeţi lupta între bine şi rău. Pentru că lupta este între bine şi rău, între satana şi Dumnezeu. Dar gândul nostru, nădejdea noastră, este puternică în a crede că până la urmă forţele binelui vor învinge.

V-aş putea purta prin poveştile acestea ore întregi dar să o iau pe felii, să vă povestesc fiecare moment important, să vă povestesc cum a murit fratele meu care a dormit lângă mine, cum s-a stins unul sau altul, cât a rezistat… Din întâmplare la Aiud eram într-o echipă de zidari, eram zidar. Eram tânăr, eram iute, eram sprinten şi lucram foarte repede. A trebuit să fac morgă la Aiud. Morga se numea: morga lui Nae. Şi, într-o dimineaţă, am trecut pe la morgă şi cine crezi că era în morgă? Prietenul meu cel mai bun: Gheorghe Jimboiu! Am încremenit puţin. Am făcut o mică rugăciune pentru el şi am zis: „Doamne, unde-i viaţa mea? Doamne, iartă-mă că am renunţat la darul Tău cel mai mare pe care mi l-ai dat. Viaţa! Am renunţat ca să Te apăr pe Tine, Doamne. La ziua judecăţii ai milă, Doamne, de noi! Şi dacă crezi că faptele noastre au fost de folosinţă neamului, societăţii, omului, iartă-ne, Doamne, pentru cele rele pe care le-am făcut”.

Multe aş vrea să vă mai spun dar timpul ne presează. Eu sunt cioplitor în lemn şi mă forţez să vorbesc. Este darul meu cel mai de preţ. Darul este dar. Şi în zarcă am cioplit toată suferinţa pe care am trăit-o. Întrebaţi la muzee şi vă va spune cine este Nicolae Purcărea.

(Fragment preluat din Revista Atitudini Nr. 6)



A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 41 dedicată Bădiei Nicolae Purcărea


Copertă Revista ATITUDINI nr. 41

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

SUMAR:

EDITORIAL: HALLOWEEN –„SĂRBĂTOAREA MORȚII”.CUI PRODEST*?
de Monahia Gavriila

Pagina 8: BĂDIA NICOLAE PURCĂREA – SCULPTORUL SUFERINȚEI ROMÂNEȘTI
DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

Pagina 20: DE VORBĂ CU PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU.
Cele trei forțe Care distrug națiunile: televizorul, globalizarea și ecumenismul

Pagina 24: MULT POT FACE RUGĂCIUNEA ȘI MIJLOCIREA PĂRINTELUI JUSTIN
Întâmplări minunate adunate de maicile de la m-rea paltin petru vodă

Pagina 28: COMEMORARE A MARTIRILOR ȘI A MĂRTURISITORILOR DIN MINA DE LA BAIA SPRIE

Pagina 34: CONSTANTIN STRĂCHINARU DESPRE PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU

Pagina 36: DA, SUNTEM ÎN RĂZBOI! DAR DACĂ ROMÂNII SE VOR TREZI, NU VOR PUTEA FI OPRIȚI DE NIMENI!
interviu Cu Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Pagina 44: PĂRINTELE PAULIN CLAPON DE LA MĂNĂSTIREA PETRU-VODĂ
– NECROLOGUL UNUI MARTIR

Pagina 50: SOMNUL RAȚIUNII A NĂSCUT LEGEA 217/2015. EFECTELE EI SCONTATE
de Ciprian Voicilă

Pagina 60: FRANCMASONERIA, MAI ESTE O ASOCIAȚIE SECRETĂ?
de Părintele Stavrofor Constantin Catană

Pagina 63: „TRĂIEȘTI ATÂT TIMP CÂT TE ROGI”
Starețul Elisei Simonopetritul – Cuvânt pentru monahi

Pagina 70: DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA
de Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Pagina 84: SĂ CEREM MIJLOCIREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, OCROTITORUL ÎN PRIGOANĂ ȘI RĂZBOAIE

Pagina 88: DIN FRUMUSEȚEA ȘI CUNUNILE MUCENICIEI
sfântul ierarh teodosie de la brazi

Pagina 92: MODESTIE, CURAJ ȘI DĂRUIRE: VASILE PÂNZARIU
de pr. Cătălin Serediuc

Pagina 96: RELAȚIILE INTERPERSONALE ÎNTRE FRICĂ ȘI IMPRUDENȚĂ
de Ioan Vlăducă

Comenzi sau Abonamente se pot face aici la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com sau completând formularul de mai jos.

    Nume *

    Email *

    Telefon *

    Mod de livrare * PostaCurier

    Adresa de livrare *

    Comanda dvs. *

    Rezolvați operația de mai jos *

    Prin utilizarea acestui formular sunteți de acord cu stocarea și prelucrarea datelor dvs. pe acest site web.

    Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.