Posts Tagged 'monahism'


Părintele Justin Pârvu despre primejdia creștinismului dezbrăcat de duh De vorbă cu maicile de la mănăstirea Paltin


De vorbă cu maicile de la mănăstirea Paltin[1]

Despre osteneala călugărească

Dacă ai adevărul, nu-ți mai trebuie nimic altceva decât să începi cu osteneala de dimineața până seara. Ați citit cum se ducea călugărul acela într-o fundătură de peșteră noaptea? „Și nu ți-a fost frig acolo?”. „Nu, că am întâlnit un leu și m-am așezat la spatele lui și am stat cu el acolo și dimineața el a plecat, iar eu am mai rămas puțin”. Și a mai rămas acolo încă două zile și s-a ostenit și rămăsese la un moment dat cu dulama roasă de metaniile și de nevoințele de pe bolovanii din peșteră. Și de acolo a ieșit nemâncat de trei zile și s-a întâlnit cu un pădurar care îi dă din geantă: „Părinte, uite, am șase copii acasă și am ceva să vă dau sfinției voastre”. „Măi, băiete, uite că mai am eu o bucată de colăcel uscat. Du-l la copilul cel mai mic al tău. De acela mai mic ai să te mai bucuri mai mult în viață, chiar dacă nu l-ai vrut. Dar Dumnezeu îl vrea pe el”. Și într-adevăr copilul acela a rămas singur de i-a crescut pe ceilalți, că el a murit după doi ani. A murit și mamă’sa, copiii au rămas singuri și copilul cel mai mic i-a întreținut pe toți ceilalți.

Aceasta este într-adevăr viața cea călugărească intensă și activă, care se resimte în viața creștinului ca o scânteie de Ortodoxie. Asta e viața monahală. Călugărul trebuie să aibă o nevoință mai mare decât a mireanului. Ce știm noi însă? Noi ne facem o ascultare pripită, gălăgioasă și neastâmpărată și ne închidem în casă la noi să facem mare pravilă. În comparație cu un creștin de-al nostru care are și gospodărie, are și grijile societății, are și grijile unei meserii și ale unei familii: du copilul la spital, pregătește pe celălalt care nu prea învață, pe celălalt care nu prea ascultă. Tot ăsta aduce și la mănăstire câte puțin, ăsta aduce și la ctitoria mănăstirii, cu ăsta faci și biserica, cu ăsta faci și paraclisul și casa și stăreția și toate lucrurile astea pe care ni le permitem noi. El este adevăratul mucenic care duce povara și Golgota răstignirii[2]. Astfel de creștini umplu și bisericile în nopțile de Înviere, ăștia vin și la Bobotează, cu ăștia te prezinți și la Cuvioasa Parascheva, la 14 octombrie, cu ăștia și la Sf. Ioan cel Nou de la Suceava și la Ștefan cel Mare și Sfânt, la Putna și la Nicula. Ăștia sunt ostenitorii care merită într-adevăr toată cinstea. Ei au dus și jertfele și martirajul poporului nostru, ei și-au lăsat osemintele la Mărășești, Oituz, Călugăreni. Noi cu ce ne manifestăm? Ce avem de dat?

 

Lipsa povățuitorilor în viața spirituală

Cine vrea să fie călugăr adevărat să ia viața marilor întemeietori de obște, să ia Sf. Teodor Studitul să vadă ce le recomanda călugărilor, și la începători, și la școliți, și la cei mai înaintați, să vadă cum s-au nevoit obștile acestea mari ale mănăstirilor și să se identifice și să vadă cum se formează călugărul. El (călugărul) stă ca ostașul într-o cazarmă, unde stă sub o comandă, stă sub o virtute, stă sub o formare. Cum să pui un ostaș să fie comandant de companie și pe timp de război să-l pui să comande atac împotriva inamicului? Ce știe el să facă? Că nu știe să facă o instrucție individuală, nu știe să facă o mișcare cu arma de la picior pe umăr și de la umăr la picior sau să facă în sfârșit o tragere, să lovească o țintă. Ce știe el cum să dea o comandă la 150 de oameni? Cam așa încearcă și începătorii (care se grăbesc spre viața pustnicească și fug de greutatea obștii), că nu-i mai trage obștea, vor liniște, vor aparte să trăiască. Nu vedeți cum oameni tineri s-au pierdut așa și au ajuns fără niciun rost, fără un povățuitor, fără o experiență de obște? Este așa o frământare în tineret, dar n-au un sfătuitor, n-au un duhovnic cu experiență de rugăciune, de liniște, de asceză. Pentru că până și când te apuci să înveți o limbă străină, engleza sau greaca, oricât te-ai munci să înveți singur, nu se poate. Ai nevoie de un om care cunoaște ca să te ajute. Și în cântare, oricât te-ai munci singur, nu faci mare lucru și nu-ți iese până ce nu ai un om care să te dirijeze, care să-ți dea anumite noțiuni de execuție. Cu atât mai mult în viața duhovnicească unde ai de-a face cu diavolul, cu cel viclean. Și marii duhovnici au fost ispitiți de diavol și înșelați, d’apăi începătorii, de unde să iasă ei la o desăvârșire, așa cum bați din palme? Altădată un nou venit stătea două, trei zile la poarta mănăstirii și acolo bătea în fiecare zi să-l audă starețul. „Ei, mai stai și astăzi, mai stai și mâine și să vedem poimâine dacă-i bun de mănăstire”. Ei, ăsta era într-adevăr convins că stă și că de la început o ia cu răbdarea care e la temelia tuturor începuturilor. Ăsta făcea deodată școala umilinței și a răbdării. Apăi, acum dacă vine la mănăstire trebuie să îl invit eu să se facă călugăr, să îi dau explicații, să îi pun în față avantajele monahismului. Și mai vine și la anul încă o dată: „Părinte, am mai vorbit și anul trecut despre mănăstire că aș vrea să vin să mă fac călugăr”. „Păi, da, vezi poate te convingi”. Da’ ce să faci cu el când îl pui la proba numărul unu și el te-a lăsat deodată că n-are chef de călugărie? Sfinții Părinți puneau la grele încercări pe monahi, pentru sporirea lor duhovnicească. Continue Reading »



Părintele Ioanichie Bălan „exemplu de demnitate sub regimul comunist


de Ieromonahul Cosma – mănăstirea Sihăstria,
articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 9

Sf. Apostol Pavel îndemna pe credincioşii din timpul său: ,,Aduceți-vă aminte de mai marii voştri şi privind cu luare aminte cum şi-au încheiat viața şi urmați-le credința”.

Părintele Ioanichie Bălan s-a născut în ziua de 10 februarie 1930 într-o familie cu mai mulți copii din localitatea Stănița, Județul Neamț. A urmat cursurile şcolii primare şi generale din localitate, apoi şi-a continuat studiile la un liceu comercial.

La finalizarea studiilor, atras de faima starețului Sihăstriei, intră în obştea acestei mănăstiri, în toamna anului 1949, la puțin timp după ce Părintele Cleopa Ilie, înconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis stareț la Mănăstirea Slatina. Părintele Ioanichie (fratele Ioan) intră aşadar în obştea acestei mănăstiri într-un moment delicat din istoria acestei mănăstiri.

Pe de o parte obştea acestei mănăstiri se înjumătățise, fiind oarecum slăbită din punct de vedere numeric dar şi duhovnicesc, prin plecarea starețului şi a celor mai importanți călugări la Mănăstirea Slatina. Pe de altă parte, în România se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere şi discreditare sau chiar desființarea a monahismului şi a BOR. Fratele Ioan Bălan, fiind un om ,,şcolit” pentru vremea respectivă[1], a fost de un real folos Mănăstirii Sihăstria, care, aşa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost rânduit, la puțin timp după intrarea în mănăstire, să se ocupe de cancelaria şi aprovizionarea mănăstirii. Continue Reading »



Parintele Justin Parvu: Solutia este intoarcerea la traditie


Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?

Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!

Amin, Parinte! Se pare insa ca idealurile vietii noastre crestine nu se aseamana nici pe departe cu idealurile stapanitorilor acestei lumi, care ne impresoara din ce in ce mai mult, din toate partile, fie prin boli incurabile, fie prin alimentatie otravitoare ati vazut ca au introdus acest codex alimentarius si prin multe alte mijloace care ne pun in pericol vietuirea noastra in aceasta lume de azi.

Forta aceasta demonica, ce stapaneste lumea la ora actuala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se concentreaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decat metode de distrugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omului sunt asa de puternice si inradacinate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masinatie a acestei mari mafii ce conduce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organismul omului. Au aparut apoi toate sistemele acestea de alimentatie, care sunt puse la dispozitia omului de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l distruge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cercetator din America, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoaca boli care ataca organismul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15-20 de ani, deci ele nu au neaparat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex iti interzice sa iti mai poti cultiva tu pamantul tau, dupa cum au cultivat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agricultura, ca sa nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivam: fasolea, cartoful, usturoiul sau alte bunuri prin care romanul nostru a crescut, s-a dezvoltat si a gandit in ele. Ei bine, acum vin si i?i rastoarna toate aceste valori in care tu ai crescut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agricola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nostru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani 80 de ani, cum poate veni omul acesta modern cu atata ignoranta sa schimbe valorile unui om care a reusit sa traiasca cu atata vitalitate in atata munca pana acum? E suficient sa iei o singura zi din vara unui taran de-al nostru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efortul, bea apa asta de izvor si mananca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt realitatea lucrurilor. Dar vine omul modern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nostru firav, copilul pricajit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o saptamana, dar in mai tot restul timpului este supus la cenzura asta alimentara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al societatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii prelungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posibile din lumea aceasta. Pe langa faptul ca viata bietului roman ii este atacata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile acestea grele de munca pe care le suporta sarmanul, i s-a mai adaugat si aceasta subnutritie, iar in timpul liber pe care il mai are, casca gura la televizor, o alta odrasla a modernismului, la calculator, de unde isi culege toate informatiile mincinoase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nostru de altadata sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sarbatoreau sanatosi si fericiti zilele de duminici, sarbatorile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza in toata aceasta vreme colabora crestinul cu harul lui Dumnezeu pe pamant, care il facea pe om sa traiasca in toata energia si spiritualitatea lui, intr-o dimensiune reala a existentei. Este greu sa pornesti acum de la o cercetare mai amanuntita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o multumire sufleteasca in ceea ce face. Pentru ca toate tendintele care vin asupra noastra nu au alt scop decat distrugerea si pierzarea noastra ca speta umana. Nu se multumesc numai sa ne perverteasca sufletul prin patimi, ci vor sa distruga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100-200 de mii de oameni morti in urma cutremurului din Haiti, pentru ca ei intentioneaza sa provoace o incaierare intre state, astfel incat, sa izbucneasca, fereasca Dumnezeu, un razboi mondial, prin care sa distruga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este ca toti cei care participa la masina aceasta de distrugere, nu isi pun si ei intrebari: cat vor mai trai in fond, daca distrug tot ce este in jur ca sa traiasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intotdeauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi singur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greutati omenirii, intregii creatii a lui Dumnezeu, pentru ca aici este tinta. Continue Reading »