Posts Tagged 'Mihail și Gavriil'


Cuvânt al Părintelui Justin Pârvu la sfințirea Mănăstirii Petru Vodă, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și tuturor puterilor cerești


ÎNALT PREA SFINŢIA VOASTRĂ (Notă: Mitropolit era atunci actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Daniel)

PREA CUVIOŞI ŞI PREA CUCERNICI PĂRINŢI,

IUBIŢI FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU, DOMNUL

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei cu sprijinul şi munca multor binecredincioşi creştini s-a înălţat această sfântă mănăstire cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihai şi Gavril, spre slava Iui Dumnezeu celui în Treime slăvit şi spre mântuirea şi sporirea duhovnicească a tuturor iubitorilor de Hristos.

Motivele ridicării acestei mănăstiri pe aceste meleaguri sunt următoarele:

  1. În copilărie colindând pe aceste meleaguri natale visam şi doream ridicarea aici a unui sălaş sihăstresc. După 1964 după decretul de amnistie al deţinuţilor politici am revenit pe aceste meleaguri natale şi din nou a reînviat în sufletul meu visul copilăriei şi al tinereţii mele. În 1977 am făcut un pelerinaj la Sfântul Munte Athos şi mi-am dorit ca rânduielile atonite să se pună în lucrare şi într-o mănăstire de la noi. După 1990 realizarea unei asemenea dorinţe se arată la orizont.
  2. Un al doilea motiv pentru ridicarea acestei mănăstiri a fost acela de a menţine şi întări pe valea Bistriţei duhul evlaviei şi al trăirii ortodoxe aşa cum merită locuitorii din această zonă ca unii ce au venit din Ardeal în urma prigoanei lui Bucov de după anul 1861, având ca singură dorinţă păstrarea credinţei celei drepte.
  3. În al treilea rând am dorit ca această mănăstire să fie înălţată pentru comemorarea tuturor celor ce s-au jertfit în temniţele comuniste, ştiuţi şi neştiuţi, pentru păstrarea fiinţei naţionale româneşti şi a credinţei stră­moşeşti nealterate, precum şi pentru pomenirea tuturor eroilor neamului căzuţi în toate timpurile şi locurile.

Astfel, cu Binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel pe 14 Mai 1991 s-a pus piatra de temelie a bisericii din incintă şi astfel cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfinţilor Arhangheli, a Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor am purces la ridicarea Bisericii şi a câtorva chilii în jur. Tot cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel pe 8 Noiem­brie 1994 am început să slujim în noua biserică. Au continuat lucrările de pictură, de construire a câtorva corpuri de chilii, de amenajare a curţii, a drumului de acces, etc.

Între timp numărul vieţuitorilor din obşte s-a ridicat la 80 de părinţi şi de fraţi şi împreună ne-am străduit să ţinem rânduielile de slujbă asemenea celor de la Sfântul Munte, dar în acelaşi timp să fim o mănăstire misionară, deschisă pentru toate nevoile, necazurile şi suferinţele oamenilor.

În acest context s-a impus necesitatea înfiinţării unui azil pentru bătrâni, bolnavi şi oameni însinguraţi precum şi a unui orfelinat pentru co­piii nimănui. Un grup de maici venite din alte mănăstiri sau închinoviate la noi, majoritatea cu studii superioare s-au oferit spre slujirea aproapelui în cadrul acestor două aşezăminte, aşezate la 2 km mai jos de aici unde tot cu binecuvântarea înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel s-a ridicat o bi­se­ri­cuţă deoarece era greu şi pentru maici şi pentru bătrâni şi pentru copil să se deplaseze la slujbe ia biserica din dea! mai ales în timpul iernii şi al nopţii.

Mai sunt multe alte lucruri de făcut sau de terminat, însă nădăjduim să se ducă toate la bun sfârşit.

Sfinţirea mănăstirii Petru Vodă constituie o încununare a strădaniilor obştii şi a fiilor noştri duhovniceşti şi în ceea ce mă priveşte mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate cele rânduite de El în viaţa mea, pentru ca mi-am văzut un vis împlinit; şi pot spune şi eu ca Sf. Apostol Pavel care zice: „ Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit…” (II Timotei, 4, 7), iar „cununa dreptăţii” să o rânduiască Dumnezeu tuturor acelora ce-L iubesc pe El.

Înalt Prea Sfinţia Voastră,

Ca într-un tablou votiv închinăm această mănăstire lui Dumnezeu prin Înalt Prea Sfinţia Voastră care reprezentaţi „Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”. (I Timotei 3,15), mulţumindu-vă din adâncul sufletului pentru înalta Binecuvântare prin care aţi consacrat mănăstirea noastră ca spaţiu al slujirii sfinte a lui Dumnezeu.

Mulţumesc de asemenea tuturor acelora care ne-au ajutat să realizăm multiplele lucrări de la această Sfântă Mănăstire şi Bunul Dumnezeu să-i numere între ctitorii de locaşuri sfinte ca pe un neam de voievozi şi numele lor sa fie înscrise în Cartea Vieţii.

Ca un testament sfânt doresc ca în mănăstirea noastră pentru totdeauna rânduiala slujbelor şi a vieţii de obşte să fie după acrivia cu care deja ne-am obişnuit şi în al doilea rând vă asigurăm că am fost, suntem şi dorim să fim sub ascultarea arhipăstorului nostru.

(Părintele Justin Pârvu, 8 noiembrie 2005)

(Preluat din revista Glasul Monahilor, Nr.10)

Inregistrare video din 8 nov 2005: https://doxologia.ro/video/slujbe/sfintiri-biserici/sfintirea-manastirii-petru-voda