Posts Tagged 'mănăstirea Paltin Petru-Vodă'


Parastasul Părintelui Justin Pârvu de 9 ani


Pomenirea de 9 ani a Părintelui nostru duhovnicesc, Justin Pârvu, va avea loc anul acesta în data de 11 iunie, sâmbătă, la mănăstirea Petru Vodă, sub oblăduirea caldă a Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei. Sfânta Liturghie va începe în jurul orei 9, urmată de parastasul ce se va săvârși la mormântul Părintelui Justin, de unde veghează ca un voievod asupra României suferinde de azi.

La mormântul său își găsesc alinarea zilnic zeci și sute de români care își plâng necazul și durerea celui ce le-a fost duhovnic, sfătuitor, ajutător încă din timpul vieții sale pământești.

Faptul că Părintele nu a murit decât cu trupul și că a câștigat îndrăzneală înaintea Tronului ceresc ne-o arată mulțimea de oameni de pretutindeni care vin încă și îi cer ajutorul, găsind rezolvarea problemelor lor.

Totodată pe 16 iunie, ziua adormirii sale, mănăstirea de maici Paltin Petru-Vodă, acolo unde a și adormit în Domnul și unde a petrecut ultimii ani din viață, va săvârși de asemenea pomenirea de 9 ani a marelui Duhovnic, Arhimandritul Justin Pârvu.

Vă așteptăm pe toți cu dragoste și inimi curate să înălțam o rugăciune pentru marele Duhovnic și totodată pentru suflete nostre!

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!



Sf. Evmenie Saridakis despre credința și necredința lui Toma. Cine crede în Dumnezeu?


sf. Evmenie SaridakisPărinte, Evmenie, L-ați văzut pe Dumnezeu?

Pe Dumnezeu? Oare trebuie să-L vedem pe Dumnezeu? Din moment ce simțim că suntem ai lui Dumnezeu, ce putem dori mai mult? Nu este neapărată nevoie să-L vezi pe Dumnezeu. Însă, este necesar să-L iubim pe Dumnezeu.
Atunci când nu-L iubim pe Dumnezeu, chiar dacă le-am vedea pe toate, nimic nu avem, nimic nu suntem. Să-L iubim pe Dumnezeu este cel mai important. Vedem atât cât îngăduie Dumnezeu să vedem, dar dacă Îl iubim pe Dumnezeu, nu există nimic mai măreț și mai înalt. „Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut”. Nu a spus așa Domnul către Apostolul Toma? Trebuie să vedem neapărat?
Dacă harul lui Dumnezeu este în noi, ce altceva poate să-și mai dorească sufletul? Când ne aflăm în sfințenie, întreg harul lui Dumnezeu este în noi și simțim
ca și cum dumnezeirea ar fi înlăuntrul nostru. Cu alte cuvinte, ce să-ți dorești să vezi?

(Preluat din cartea „Părintele Evmenie, bunul păstor și de minuni făcător”, scrisă de Monahul Simon, tradusă de maicile de la mănăstirea Paltin, în curs de apariție)



Cum a aprins Părintele Justin dorul de Maica Domnului în sufletul unei maici


cu Maica DomnuluiEram soră începătoare în mănăstirea Paltin și mă spovedeam la Părintele Justin. Mă confruntam însă cu o problemă. Aveam evlavie la toți sfinții, dar totuși aveam o neputință în a mă ruga lor, nici măcar Maicii Domnului nu reușeam, nu mă puteam ruga decât către Mântuitorul, pe care Îl iubeam cu tot sufletul meu. Nu știam dacă este păcat sau nu, de aceea m-am dus să îi mărturisesc această neputință Părintelui Justin. Știam că Părintele Justin avea o mare evlavie la Maica Domnului și îi acorda o cinste aparte. Apoi citeam și cât de mult o iubeau monahii cuvioși din Sfântul Munte pe Maica Domnului, dar eu nu simțeam nicio bucurie să mă rog ei.

L-am întrebat așadar pe Părintele dacă e greșit cum procedez eu. Când a auzit Părintele, foarte mirat, se uită la mine și îmi spune: „Cum să nu te rogi, măi, Maicii Domnului? Păi tu te duci la Judecată fără avocat? Maica Domnului și sfinții sunt avocații noștri înaintea Judecătorului cel drept. De aceea trebuie să ne rugăm lor cu toată osârdia, ca să pledeze pentru cauza noastră la Judecată și să-L milostivească pe Domnul pentru noi. Pentru că dacă ar fi după dreptate, greu ne-am mai mântui noi, fără ajutorul lor”.

Acestea spunându-mi Părintele, m-am înfricoșat și mi-a părut rău de lipsa mea de evlavie. Atunci Părintele mi-a dat canon să mă rog în fiecare zi Maicii Domnului și să nu o mai trec niciodată cu vederea. Probabil, Părintele el însuși s-a rugat pentru mine, și a milostivit-o pe Maica Domnului să caute și spre mine, ticăloasa. Pentru că imediat cum am ajuns la chilie, mi s-a aprins așa un dor față de Măicuța Domnului cum nu mai avusesem vreodată. Mă rugam cu lacrimi să mă ierte și simțeam mângâierea ei caldă, ca și cum mă purta în brațe, ca pe copilul ei.

Sunt sigură că pentru rugăciunile Părintelui Justin, Maica Domnului mi-a dăruit dragostea ei.

(Monahia S.)

(Fragment preluat din cartea Ne vorbește Părintele Justin, vol. IV)