Posts Tagged 'Iustin'


Părintele Justin Pârvu: “Pentru mine celula a devenit mormânt al învierii, al strălucirii harului dumnezeiesc”


Părintele Iustin ParvuŢara noastră este ţară sfântă, ţara Maicii Domnului aşa cum este şi pentru celelalte ţări ortodoxe, dar îndeosebi pentru noi în aceste vremuri, pentru că aici s-au născut, au crescut mulţime de tineri şi de oameni care stau mărturie adevărului împotriva fiarei roşii de la Răsărit: Aiud, Gherla, Piteşti, unde se pot vedea osemintele lor binecuvântate, harul Duhului Sfânt şi o mărturie a dreptăţii noastre în lumea ortodoxă.
În închisoare sufereai o strivire, o descompunere şi sufletească şi trupească pentru că cei mai mulţi din cei arestaţi cu condamnările mici, au murit, săracii. S-au dus degrabă. Pe când celălalt mereu trăia viaţa, trăia cu orice preţ ca să fie afară. Singurătatea era arma de descompunere şi cea mai grea. Însă, în această singurătate, a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în fiinţa umană.A început să coboare mai adânc în sufletul lui şi să înceapă rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colţul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărţi.
Salvarea noastră a fost tangenţa cu cei care au fost arestaţi în timpul lui Antonescu. Ştiau pagini întregi din primele volume ale Filocaliei. Nici sfinţii din pustietăţi nu erau aşa de preocupaţi.
În toate vremurile au existat oameni care au menţinut duhul de rugăciune. În închisoare am fost privaţi de drepturile creştineşti, dar am câştigat raiul lăuntric. Spovedania şi împărtăşania se făceau cu cele mai mari riscuri. De Paşti şi de Crăciun se lua împărtăşania Continue Reading »



Anecdote duhovniceşti. Din înţelepciunea şi umorul Părintelui Justin


Parintele Justin_ zambindUn catolic la Psaltire

Intră un bărbat la părintele Justin şi, după ce stau de vorbă, acesta îi arată părintelui pomelnicul său şi zice:

– Părinte, am trecut aici pentru psaltire şi un catolic…, e bine?

Părintele răspunde, zâmbind:

– E bine, doar că se tulbura oleacă Vaticanul.

 

În genunchi vii la mine, ca la Papa?

Eram cu Părintele Justin în chilie, când intră pe uşă o femeie, care foarte emoţionată se pune în genunchi şi merge aşa de la uşă până la picioarele Părintelui. Părintele se amuză şi exclamă:

– Ia uite, măi! În genunchi vii la mine, ca la Papa de la Roma? Eu sunt un păcătos, nu sunt infailibil.

Femeia se uită mirată şi zice:

– Dar de unde ştiţi, Părinte? Eu locuiesc chiar la Roma… Continue Reading »