Posts Tagged 'Iustin Parvu minuni'


Părintele Justin Pârvu, omul lui Dumnezeu, prin care lucra mari minuni


minuniAspazia Oțel Petrescu: Îşi profeţeşte sfârşitul cu 9 ani înainte

Părintele mi-a spus care va fi anul ultimei mele binecuvântări.
Aveam 80 de ani şi i-am zis Părintelui: „Daţi-mi o binecuvântare mai mare, că nu se ştie, s-ar putea să fie ultima”. Aveam atunci nişte probleme de sănătate destul de grave. Şi Părintele a stat puţin, ca şi când ar fi făcut un calcul, şi a zis: „Păi, stai, măi, că până la 89 de ani mai ai!”.
Eu am înţeles că voi trăi până la împlinirea vârstei de 89 de ani. Acum mi-am dat seama că Părintele a spus că la 89 de ani voi avea ultima sa binecuvântare. Şi aşa a fost! E cutremurător!
Părintele Justin a fost omul iubirii, şi puterea lui de iubire faţă de oameni, în special, a fost fără limite. Părintele a fost pentru noi, foştii deţinuţi politic, un fel de pater familias, pentru că familie este toată lumea asta pătimitoare pentru atitudinea pe care a luat-o faţă de ateismul comunist.
Noi am rămas orfani. Dar, în acelaşi timp, sunt convinsă că Părintele nu ne părăseşte şi că dragostea lui de oameni este atât de mare, încât nu se va împiedica de pragul care există între vremelnicie şi eternitate.
(Aspazia Oţel Petrescu, fost deţinut politic)

inainte vazatorCunoştea mai dinainte data morţii

Mă numesc Gheorghe şi sunt din Focşani. Doresc să dau o mărturie despre darurile mai presus de fire ale Părintelui Justin, pe care îl admir şi îl cinstesc ca pe un sfânt.
Părintele avea darul înainte vederii, cunoscându-şi de mai înainte data plecării sale la Domnul În luna octombrie a anului 2012, adică cu 8 luni înainte de mutarea sa la cele cereşti, am fost împreună cu familia la Părintele Justin, la mănăstirea de maici din Petru Vodă, unde vieţuia Părintele. Pe mine Dumnezeu m-a binecuvântat cu o neputinţă, ce mă ajută să mă smeresc şi să privesc mai mult la lucrurile cele nepieritoare decât la cele ale lumii acesteia. Nu am vedere, sunt orb.
Când am intrat la Părintele în chilie, am fost primiţi cu foarte multă dragoste şi ascultam cu mare drag sfaturile Părintelui Justin, care ne dădeau forţă duhovnicească. La final, înainte să plecăm, i-am mulţumit părintelui:
„Părinte, mulţumim pentru sfaturile folositoare, cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom întâlni la anul”. Părintele însă ne-a zis, spre surprinderea tuturor:
„La anul nu ne vom mai vedea. Dar ne vom vedea în ceruri, mai târziu”.
Şi, într-adevăr, aşa a fost – pe Părintele Justin nu l-am mai prins în viaţă, nădăjduiesc insă, prin rugăciunile sfinţiei sale, să îl pot vedea dincolo, în veşnicia lui Dumnezeu.
(Gheorghe, Focşani)

minuniConvertire minunată la Ortodoxie

Eram plecat „definitiv” în Germania şi nu oricum, ci fără să fiu creştin ortodox sau măcar să cunosc duhul Ortodoxiei. Eram în acea vreme în sfera ezoterismului şi făceam meditaţii transcendentale. Într-una din meditaţii, mi-a apărut un „călugăr” care s-a luptat cu duhurile mele pe care le-a învins îngenunchindu-le.
Exact un an de zile am stat plecat în Germania, după care m-am întors în România neştiind ce mi se întâmplă.
După 3 luni de la întoarcerea mea, timp în care am avut un accident frontal pe DN1, actualul meu naş de botez m-a dus la Părintele Justin.
Am intrat la Sfinţia Sa şi mi-a spus: „Măi băiete, cu tine aş putea sta de vorbă 3 zile şi 3 nopţi, nu ai înţelege NIMIC. Du-te şi stai în mănăstire câteva zile”.
După ce am stat vreo 4 zile în Mănăstirea Petru Vodă la părinţi, m-am întors la Părintele şi am cerut botezul – „că numai în urma botezului vei înţelege ce se întâmplă cu tine” – mi-a spus Părintele.
Au trecut 6 luni până să îmi vină rândul spre a fi botezat, că aşa le rânduieşte Bunul Dumnezeu, … cu RĂBDARE.
Recunosc că eu nu prea am răbdare. Am aflat şi că Părintele se ruga foarte mult ca să se întoarcă în ţară Românii.
Mărturisesc astfel că Părintele Justin avea rugăciunea inimii, pentru toţi oamenii.
Să ne rugăm Sfântului Justin să ne ajute cu rugăciunea lui către Bunul Dumnezeu să îi întoarcă în ţară pe toţi Românii, fiindcă tot el ne spune că vremuri grele vor veni pentru omenire.
Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii.
(Ioan, Germania)

facator de minuni„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni”

Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însărcinată în ultima lună şi se pregătea de naştere. Avea însă să treacă printr-o mare cumpănă. Sarcina se pare că era cu probleme. A născut un băieţel prin cezariană, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în comă, iar apoi în moarte clinică. Medicii nu îi mai dădeau şanse şi voiau să o deconecteze de la aparte. Eu însă m-am opus, pentru că nu îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu.
Era vineri când fiica mea fusese declarată de medici în moarte clinică. Am hotărât cu soţul meu să mergem la mai multe mănăstiri, cerând rugăciunile preoţilor şi călugărilor.
Duminică seară ajungem şi la Petru Vodă. După 4 ore de aşteptare, ne vine şi nouă rândul să intrăm la Părintele.
Părintele ne-a privit îndelung şi ne-a zis cu durere în ochi:
„Aţi ajuns foarte târziu”.
A scris pomelnicul, s-a rugat câteva minute, apoi, uitându-se într-o parte, ne-a spus:
„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni încet, încet”.
Şi într-adevăr aşa a fost. A doua zi, seara, fiica mea a ieşit din comă, spre uimirea medicilor care recunoşteau că este o minune. Şi, după cum spusese Părintele, fata mea şi-a revenit în timp, încet încet, cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile Părintelui Justin.
Acum sunt bucuroasă şi dau slavă lui Dumnezeu că nepotul meu, Andrei, are o mamă sănătoasă, care i-a oferit şi îi oferă o educaţie aleasă.
Mulţumim, Părinte!
(Monica, Tg. Neamţ)



Întâmplări minunate cu Părintele Justin: Câteva minuni săvârşite în timpul vieţii, dar şi după adormirea Părintelui Justin


Parintele-Iustin-binecuvinteazaCălătorie minunată

„Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!

Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…

Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!

L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.

Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.

– Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…

– Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.

Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:

-Domnul să vă binecuvinteze!

-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?

Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!

-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!

-Doamne ajută! Doamne ajută! Continue Reading »