Posts Tagged 'Ioan Vladuca'


A apărut ATITUDINI, nr. 17


DIN SUMAR:

04 Radu Gyr „Apostolul poet al închisorilor româneşti
Portret
20 Procesul lui Radu Gyr
Arhive
06 Poezii inedite din manuscrisele lui Radu Gyr
Inedit
20 Inedit
Din corespondența lui Radu Gyr
28 Radu Gyr – mucenicia întru cuvânt
de Prof. Marc Mihaela Emilia
34 România „rezistența ortodoxă din Balcani
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
42 Sfinții închisorilor „ajutători în naşterea de prunci
Minune relatată de Monica N, Călăraşi
44 Introducere elementară a dogmelor, din cuvântul smeritului Ioan monahul către Ioan,
preacuviosul episcop al Laodiceei
Dogmatică
52 Despre eretici şi anateme
de Ioan Vlăducă
56 Declinul Patriarhiei Constantinopolului
de Sfântul Ioan Maximovici
62 Sfinții Părinți despre Antihrist şi lucrările lui
de Arhimandrit Spiridonos Logothetis
68 VIZITELE PAPEI SI ADEVĂRATELE SCOPURI ALE ACESTORA
de Ioan Vlăducă
72 BIOMET RIE
De vorbă cu Părintele Isaac şi Părintele Gavriil, ucenicii Cuviosului Paisie Aghioritul
76 Va fi sau nu numărul fiarei vizibil cu ochiul liber?
Interviu cu Părintele Mitropolit Serafim de Pireu
80 Protest față de legea cardului de sănătate
Legislativ
84 ROMÂNI, SECUI ŞI UNGURI ÎN TRANSILVANIA
de Pr. Mihai-Andrei Aldea
92 Creştinism şi francmasonerie
de Ioan Gh. Savin
96 Icoana Praznicului Cincizecimii
de Michel Ouenot

Pentru comenzi folosiți formularul de aici.



Prof. Ioan Vlăducă – Despre ereziile papistăşeşti


I. Despre supremația și infailibilitatea papală

Definiții

Supremația papală și infailibilitatea papală sunt două erezii strâns legate una de alta. Supremația papală este pretenția papei de a fi împărat și dumnezeu, adică stăpân suprem peste cele materiale și spirituale. Este evident că, dacă se consideră dumnezeu, consideră că este și infailibil. De aici rezultă a doua erezie, cea a infailibilității papale, conform căreia papa nu poate greși.

Forme de exprimare

Papa a luat locul lui Dumnezeu pe pământ

De-a lungul timpului, aceste erezii s-au exprimat în mai multe forme:

„Papa ține locul lui Dumnezeu pe pământ”;

„Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”;

„Papa este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului”;

„Papa este Dumnezeu pe pământ”;

„Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”;

„Sfânta Scriptură primește puterea și autoritatea de la Papa”;!!!

„Toată puterea Bisericii emană de la Papa”;

„Papa e izvorul preoției”;

„Cel mai important lucru din religia creștină este infailibilitatea Papei”;

„Papa și ca învățător privat este infailibil”.

La prima vedere, aceste afirmații exprimă lucruri diferite. Însă la o cercetare teologică atentă se poate constata că ele sunt echivalente. Toate exprimă aceeași idee: „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”. Continue Reading »



Adevarata cugetare dogmatica a parintelui Ilie Cleopa si rastalmacirile ecumenistilor


Interviu cu Parintele Iachint,
ucenicul de chilie al Parintelui Cleopa

Blagosloviti, Parinte!

Domnul si Maicuta Domnului! Bine ai venit in Sfantul Munte!

Bine v-am gasit! Cum sunteti?

Multumim Maicii Domnului ca suntem ortodocsi! Si sa ne ajute Preasfanta sa ramanem ortodocsi pana la capat! In rest, scriu, adun invataturi de la Sfintii Parinti, pentru pastrarea dreptei Credinte. E o indeletnicire de mare mangaiere pentru sufletul meu.

Ce teme aveti in vedere?

Acum, cu ajutorul Maicii Domnului, tocmai am terminat o lucrare despre Unitatea Bisericii. Fiindca ecumenismul acesta a denaturat rau de tot invatatura despre Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mereu ii auzi vorbind despre unirea Bisericilor si despre refacerea unitatii Bisericii, ca si cum Biserica si-ar fi pierdut unitatea, si vin ei acum, prin intalniri ecumeniste, sa refaca unitatea Bisericii. Aceasta ratacire este o blasfemie adresata direct Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindca Biserica este Trupul lui Hristos, iar a spune ca exista mai multe Biserici dezbinate, este tot una cu a spune ca s-a impartit Trupul lui Hristos in parti dezbinate.

De mult timp am dorit sa vorbesc cu Sfintia Voastra, fiindca in mediul teologic universitar am auzit multe zvonuri despre inclinatia ecumenista a Parintelui Cleopa. Stiu ca ati fost ucenic apropiat al Parintelui si ca ati avut ocazia de a cunoaste direct invatatura sa, mai bine zis invatatura ortodoxa propovaduita de Parintele. De exemplu, am auzit ca Parintele Cleopa ar fi fost de acord cu dialogurile ecumeniste

Stii cuma aparut acest zvon? Veneau unii din cei mari si ii spuneau Parintelui ca fac eforturi deosebite pentru a-i ajuta pe romano-catolici sa cunoasca Ortodoxia. Si ca de aceea sunt importante dialogurile ecumenice, de fapt, ecumeniste. Dar nu ii spuneau nimic despre compromisurile pe care le fac ei acolo. Nu ii spuneau ca se pregatesc sa accepte Tainele papistasilor, fiindca Parintele nu ar fi fost de acord. Stii ca un om bun la inima, cu multa dragoste de oameni, se induioseaza si crede de multe ori tot ce ii spui, nu banuieste viclenia.

Parintele Cleopa pastra neabatut invatatura ortodoxa despre unicitatea si unitatea Bisericii. Biserica este Una, adica este unica si unitara. Iata, am aici cartea Parintelui, Calauza in Credinta Ortodoxa, editia a patra, ingrijita de Parintele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Parintele Cleopa in aceasta lucrare, la pagina 111: Biserica lui Hristos este una, deoarece Mantuitorul a intemeiat o singura Biserica (Matei 16: 18), nu mai multe, pentru ca Biserica are un singur cap, pe Iisus Hristos, ea fiind infatisata ca o singura Mireasa a lui Hristos (Efeseni 5: 27 ). Aceasta despre unicitatea Bisericii.

In ceea ce priveste unitatea Bisericii, Parintele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta unitate nu se poate rupe, fiindca Biserica este Trupul lui Hristos. Ereticii se desprind de Biserica, se despart, dar Biserica ramane unitara. Iata aici, la pagina 118, cum zice Parintele: Despartirea n-a atins unitatea Bisericii; pentru ca aceasta unitate nu se poate destrama niciodata, oricare ar fi numarul si calitatea ereticilor care se smulg de la sanul Bisericii. Ereziile si schismele, oricat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Biserica cea Una, pentru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire si ea nu poate fi zdruncinata de nimeni.

Iar despre incercarile de unire cu papistasii, Parintele spunea asa: Toate incercarile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sortite esecului, cata vreme nu se va reveni in Apus la Traditia Sfintilor Parinti (la pagina 27). Parintele Cleopa nu dorea o unire de tip ecumenist, ci dorea revenirea la Ortodoxie a celor care s-au rupt de Biserica. Continue Reading »



despre MONOFIZISM – Raspunsuri la 100 de intrebari


Zilele acestea a iesit de sub tipare o noua carte semnata de teologul Ioan Vladuca si editata de editura Fundatiei Justin Parvu. Aceasta lucrare vine sa lamureasca faptul ca monofizismul este o erezie, condamnata clar de catre Sfintii Parinti, iar cei care o imbratiseaza se fac partasi acestei erezii si cad sub anatema Sfintilor Parinti de la al 4-lea Sfant Sinod Ecumenic – Calcedon, 451. Mai departe va impartasim cuvantul de inceput al Parintelui Justin Parvu, la al carui indemn a fost scrisa aceasta carte.

„In veacul acesta, cu atatea framantari politice, economice, materiale, nu este lipsita nici Biserica de aceste grele incercari si intrebari fara raspunsuri, incercari concretizate in erezii si fel si fel de rataciri. Erezia monofizismului este una din ereziile aspru combatute si condamnate de Sfinti mari ai Bisericii noastre, incepand de la Sfanta Eufimia, Sfantul Eftimie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Theodosie Chinoviarhul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Maxim Marturisitorul si multi alti Sfinti Parinti si teologi de renume. A spune ca monofizismul nu este erezie si ca armenii, coptii, iacobitii, care sustin in continuare erezia monofizita, impartasesc adevarul Bisericii Ortodoxe, inseamna a-i anula pe toti acesti Sfinti Parinti si a te impotrivi Duhului Sfant care a lucrat si a grait prin acestia. Intrebari nu se pun si raspunsuri nu se dau, iar lumea ia de bun tot ce se scrie, la nivel oficial. Dar prin nerezolvarea acestor probleme de ordin dogmatic se sedimenteaza incet, incet neadevarul in Biserica noastra crestin ortodoxa. Continue Reading »



Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti


Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?

Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat: Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].

Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o neintelegere de termeni. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi[2].

Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?

Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita o fire[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].

Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy: In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei []. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. []. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6]. Este gresit sa vorbim despre unirea cu coptii. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox. Continue Reading »



Aparitie editoriala – DIALOGURI despre Stiinta si Credinta, de Ioan Vladuca


Despre folosul duhovnicesc al stiintelor

 

 

Alexandru: Am primit cu mare bucurie invitatia ta la dialog. Imi doream sa vorbesc cu cineva despre stiinta si credinta. Precum stii, imi plac foarte mult stiintele exacte, insa nu am discutat niciodata despre folosul duhovnicesc al lor.

Ioan: Sfintii Parinti, cunoscand folosul stiintelor, ingaduiau tinerilor sa se ocupe cu acestea. Sfantul Grigorie Palama spune ca este bine sa te ocupi putin cu studiul limbilor, cu retorica, cu istoria, cu tainele naturii, cu stiinta logicii si cu figurile geometrice. Si aceasta, nu numai pentru a le putea intrebuinta la ceva, ci si pentru ca antreneaza ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a ramane atasat lor tot timpul e rau.[1] Prin aceste cuvinte, Sfantul Grigorie arata atat folosul stiintelor cat si limitele lor. Este folositor sa studiem stiintele, fiindca antreneaza ochiul sufletului pentru a discerne bine lucrurile. Studiul stiintelor este un antrenament intelectual care constituie o buna pregatire pentru studiul duhovnicesc. Dar a ramane atasat stiintelor tot timpul e rau, fiindca stiintele sunt limitate la lumea aceasta. Prin stiinte putem ajunge doar la concluzia ca exista un foarte intelept Creator al acestei lumi. Stiintele nu ne dau posibilitatea sa inaintam mai mult in cunoasterea lui Dumnezeu. De aceea spune ca este rau a ramane atasat lor tot timpul. Aceste cuvinte nu indeamna la parasirea stiintelor, ci la inceperea vietii duhovnicesti. Intre ideea existentei lui Dumnezeu si stiintele cele adevarate nu exista nicio contradictie.

Alexandru: Daca nu este nicio contradictie intre ele, cum se explica faptul ca cei mai mari oameni de stiinta au fost atei?

Ioan: Asa ne spuneau si noua comunistii ca marii savanti au fost atei. Este o minciuna. In realitate, marii savanti au crezut in Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toti acestia credeau cu tarie in Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre intemeietorii Astronomiei moderne, spunea: Cred numai si numai in slujirea lui Hristos. Intentionam sa devin teolog, dar vad acum ca prin stradaniile mele Dumnezeu este slavit si in astronomie, intrucat cerurile spun slava lui Dumnezeu.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitatiei universale, minunandu-se de armonia sistemelor ceresti, spunea: Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor si cometelor poate sa apara doar din lucrarea unei Fiinte inteligente si atotputernice.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre intemeietorii Termodinamicii, marturisea: Dupa cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu, urmatorul meu tel este sa cunosc cat pot de mult despre atributele Sale intelepciunea Sa, puterea si bunatatea Sa, asa cum sunt ele aratate de lucrarea mainilor Sale.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis: Pretutindeni in jurul nostru se afla dovezi coplesitoare ale unui proiect divin. Conceptia ateista mi se pare atat de lipsita de sens, incat nici nu o pot exprima in cuvinte.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combatand teoria ateista a evolutiei speciilor, a zis: Generalizari nejustificate, rationamente defectuoase iata firul cu care este cusuta doctrina transformarii speciilor. In urma cercetarilor biologice, el a ajuns la urmatoarea concluzie: Viata este efectul a doua cauze imateriale: una, cauza secundara sau sufletul – unica pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primara, sau Dumnezeu – unica pentru totalitatea fiintelor vietuitoare.

Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri. De aceea Sfantul Grigorie Palama zice: Deci care ar trebui sa fie lucrarea si telul celor ce cauta intelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobandirea adevarului si slavirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Insa cunoasterea filosofilor pagani este departe de amandoua aceste teluri.[2] Adica filosofii pagani nu au fost in stare sa faca trecerea mintala de la zidire la Ziditor. Sa laudam si noi si sa ne minunam contempland aceasta mareata lucrare a lui Dumnezeu: toata zidirea cea vazuta. Inca si inteleptii elinilor o lauda si o admira, cercetand-o. Insa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei impotriva slavei Lui. Caci ei slujesc in chip nefericit fapturii, in loc sa-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o.[3]

Alexandru: Acum am inteles. Studiul stiintific sincer si aprofundat al lumii create te conduce la ideea existentei Creatorului.

Ioan: Multi oameni de stiinta au fost atei fiindca nu au cautat cu sinceritate Adevarul. Asa au fost, in tara noastra, profesorii universitari indoctrinati cu pseudo-stiinta sovietica. Ei se considerau oameni de stiinta, insa aveau o atitudine antistiintifica. Nu porneau de la observatie si experiment pentru a ajunge la concluzii, ci porneau de la conceptia materialista, marxist-leninista, si interpretau datele stiintifice in raport cu aceasta conceptie. De exemplu, nu cercetau cu sinceritate organismele vii, pentru a vedea daca exista legatura filogenetica intre ele, ci interpretau aspectele reale prin ipoteza evolutiei. De aceea, ajungeau la concluzii aberante, cum ar fi: La inceput, animalele nu aveau nici ochi nici gura. Din necesitatea de a vedea si de a primi hrana, la cap au aparut ochii si tot aici s-a dezvoltat si gura.

Pentru noi, ca oameni de stiinta, este foarte important ca se poate dovedi stiintific existenta lui Dumnezeu, precum ne spune Sfantul Grigorie Palama, in Epistola intai catre Akindin: Nimeni nu poate infatisa, sau cerceta, sau cugeta ceea ce Dumnezeu este, dar e cu putinta a cerceta si a dovedi ca Dumnezeu exista. Desi Dumnezeu este mai presus de lume, totusi, prin cercetare stiintifica se poate arata ca exista un Creator al universului. Stiinta nu poate sa dea amanunte despre Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este mai presus de lume; El nu poate fi obiect de studiu pentru stiinta. Dar prin cercetare stiintifica riguroasa se poate dovedi existenta Creatorului.

Ioan Vladuca


[1] Cf. Dumitru Staniloae, Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 30.
[2] Sfantul Grigorie Palama, Intaia Triada, Cartea Intai, in Viata si nevointele celui intre Sfinti Parintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Egumenita, p. 63.
[3] Sfantul Ierarh Grigorie Palama, Omilia despre lumina necreata, in Omilii, vol. II, Ed. Anastasia, 2004, p. 179.

CUPRINS
DIALOG I – Despre folosul duhovnicesc al stiintelor
DIALOG II – Logica, Matematica si Fizica
Despre rigurozitate, Despre materie, Despre falsul principiu al tertului inclus, Despre proprietatile fizice ale apei, Despre atmosfera
DIALOG III – Chimia
Despre legile chimiei, Despre reactiile catalitice, Despre starea coloidala, Despre coroziune, Despre grupele principale din sistemul periodic, Despre grupele secundare din sistemul periodic, Despre apa, Despre chimia organica, Despre savantii din domeniul chimiei
DIALOG IV – Biologia
Despre evolutionism si creationism, Despre erorile evolutionismului, Despre minunile lui Dumnezeu din lumea vegetala
DIALOG V – Anatomia si fiziologia omului
Despre respiratie, Despre inima, Despre analizatorul vizual
DIALOG VI – Psihologia
Despre psihologia ateista
DIALOG VII – Istoria

Despre folosul duhovnicesc al Istoriei, Despre originea apostolica a crestinismului romanesc, Despre continuitatea crestinismului romanesc de la intemeiere pana in secolul al IV-lea, Despre imparatul Iustinian, Despre prigonirea ortodocsilor din Transilvania de catre calvini, Despre Uniatie, Despre secularizarea averilor manastiresti, Despre concordat, Despre prigoana impotriva Bisericii Serbiei (1991-1995)

Puteti comanda cartea prin formularul de aici. Pret: 7 RON, plus taxele postale.