Posts Tagged 'Ioan Vladuca'


Ioan Vlăducă: PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE NU A FOST ECUMENIST


PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE NU A FOST ECUMENIST
de Ioan Vlăducă

Pr. Dumitru StaniloaeÎn Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, studenții sunt învățați în mod greșit că Părintele Dumitru Stăniloae a fost ecumenist. Se folosește autoritatea dogmatică a Părintelui Stăniloae pentru a se justifica ecumenismul.
Este adevărat că Părintele Stăniloae a fost trimis de sinod la câteva întâlniri ecumeniste, dar intenția Părintelui a fost de a expune corect Învățătura Ortodoxă, pentru a-i ajuta pe heterodocși să vină la Ortodoxie. Participând la acele întâlniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.
Erezia ecumenistă se bazează pe următoarele principii false:
– există mai multe Biserici adevărate (cu har) care trebuie să se unească; (varianta papistașilor: Bisericile trebuie să se unească cu Biserica Romano-Catolică);
– comuniunea euharistică între Biserici (intercomuniunea) este mai importantă decât diferențele dogmatice;
– concilierea ecumenistă se poate face pe cale diplomatică.
Părintele Stăniloae a scris împotriva acestor principii greșite.
Împotriva primului principiu ecumenist.
„Harul mântuirii nu se poate primi decât în Biserica Ortodoxă, pentru că este lucrarea lui Hristos rămas, ieri și astăzi, Același cu ea“ .
Împotriva celui de al doilea principiu ecumenist.
„În realitate, nu din Euharistie rezultă dreapta credință, ci din dreapta credință rezultă Euharistia adevărată, sau întâlnirea cu adevăratul Hristos. Deci și comuniunea în adevărata Euharistie se bazează pe unitatea în dreapta credință. […] De aceea Liturghia nu începe cu Euharistia, ca să continue (și la ce-ar mai continua?) cu mărturisirea comună a dreptei credințe, ci înainte de a se produce în Liturghie prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului și împărtășirea de ele, comunitatea se luminează în dreapta credință (prin mărturisirea Crezului Ortodox, n. n.) și se întărește în unitatea ei, sub îndrumarea preotului, iar acesta își mărturisește aceeași credință prin rugăciunile sale“ .
PR_STANILOAE_4„Ca și la Botez, ca și la Euharistie, penitentul (cel care se spovedește, n. n.) este întrebat și el de credința sa, căci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocăința necesară în prealabil, cineva din afară de Biserică. În lumina acestui fapt se înțelege de ce Biserica Ortodoxă nu poate accepta intercomuniunea“ .
„O intenție a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii și deci de a crea între ortodocși o dispoziție de indiferentism dogmatic, se manifestă prin propuneri de realizare a unei comuniuni în Taine, cu aceeași ocolire a elucidării prealabile a deosebirilor doctrinare“ .
Împotriva celui de al treilea principiu ecumenist.
„Din cauza marii dorințe pentru unire, se creează adeseori un entuziasm conciliant care crede că prin căldura sa sentimentalistă poate «să lichefieze realitatea» și apoi să o remodeleze fără greutate. De asemenea, se creează și o mentalitate diplomatică conciliantă care crede că poate împăca, prin concesii reciproce, poziții dogmatice sau stări de fapt mai generale care țin bisericile despărțite. […] Însă aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanță vitală articolelor de credință în cauză“ .
În concluzie, Părintele Stăniloae nu a fost ecumenist!

(Articol publicat în Revista ATITUDINI, Nr. 10)



A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI, NR. 40 – ÎN MEMORIA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR


Revista  ATITUDINI nr. 40

pg. 8. NICOLAE STEINHARDT, EVREUL CONVERTIT LA ORTODOXIE –
„DEVOȚIUNEA MEA PARTICULARĂ ESTE CRUCEA“.

pg. 22. NICOLAE STEINHARDT – CUVINTE ALESE PENTRU CEI ALEȘI
„Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!“

pg. 30. SĂ NE RUGĂM LUI DUMNEZEU SĂ NU NE BÂNTUIE METEAHNA ACEASTA A BOLII SUFLETEȘTI: RENUNȚAREA LA LUPTĂ
Interviu cu Părintele Justin Pârvu

pg. 37. MERGÂND SPRE CASĂ ȘI-A DAT SEAMA CĂ SE VINDECASE DE NEPUTINȚA LUI…
Din minunile Părintelui Justin, relatate în mărturiile închinătorilor

pg. 41. „VIAȚA NOASTRĂ AR FI UN RAI DACĂ AM AVEA CONȘTIINŢA CĂ ÎN CEL DE LÂNGĂ NOI ESTE HRISTOS“
Predica P.S. Ignatie Mureșanul la m-rea Paltin Petru Vodă

pg. 47. URMA PAȘILOR FILOSOFULUI CONSTANTIN OPRIȘAN de Ciprian Voicilă

pg. 52. „NU AVEM NIMIC DE DISCUTAT“
Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

pg. 57. URMAȘI AI FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI – SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI,
PENTRU O LEGE NEDREAPTĂ

pg. 62. ACADEMIA ROMÂNĂ, PRIN INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI:
Mișcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“

pg. 65. NE-AM SĂTURAT SĂ TOT FACEM OBEDIENȚĂ! SFINȚII ÎNCHISORILOR SUNT PERSECUTAȚI ASTĂZI!
Predica P.S. Ambrozie al Giurgiului, pe muntele Ceahlău

pg. 73. BUNICUL MEU EVREU, UCIS DE COMUNIȘTI ȘI PROTEJAT DE ROMÂNII ORTODOCȘI. CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA
LEGII ANTILEGIONARE
de Monahia Ecaterina Fermo

pg. 78. SOCIETATEA CIVILĂ GREACĂ ÎMPOTRIVA NOII ÎNDOSARIERI ELECTRONICE DESPRE CARDUL DE TRANZACȚII
de Arhimandritul Sarántis Sarántos

pg. 81. ÎNTÂLNIREA ECUMENISTĂ DE LA RODOS DINTRE ORTODOCȘI ȘI LUTERANI
Ereziarhul protestantismului, Luther, va intra oare în „calendarul“ Bisericii Ortodoxe?

pg. 87. YOGA ESTE BLASFEMIE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
I.P.S. Serafim al Pireului despre yoga hinduistă și ocultistă

pg. 90. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR DESPRE DRAGOSTEA CEA DUHOVNICEASCĂ
Dragostea – calea care le întrece pe toate

pg. 93. SĂ NU CĂUTĂM SPIRITUALITATE ÎN OCCIDENT, PENTRU CĂ NU O ARE
de Pr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

pg. 99. ÎNDREPTĂȚIREA DE SINE – VIRTUȚI, PATIMI ȘI PROFESII (IV)
de Ioan Vlăducă

Comenzi sau Abonamente se pot face aici la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com sau completând formularul de mai jos.

Nume *

Email *

Telefon *

Mod de livrare * PostaCurier

Adresa de livrare *

Comanda dvs. *

Rezolvați operația de mai jos *

Prin utilizarea acestui formular sunteți de acord cu stocarea și prelucrarea datelor dvs. pe acest site web.

Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.



Noi apariții de carte la editura Fundației Justin Pârvu: Părintele Atanasie Ştefănescu: Oameni şi fapte din vatra Aiudului şi Ioan Vlăducă – Despre vindecările paranormale


Pret: 8 RON

Părintele Atanasie Ştefănescu: Oameni şi fapte din vatra Aiudului

Sunt Alexandru Ştefănescu, actualmente monahul Atanasie de la mănăstirea Petru Vodă. Numele meu de „copertă” este Sandu Lăutaru, „Corăbieru”, pentru că sunt din Corabia. Vreau să consemnăm nişte elemente despre care n-au vorbit alții. Avem cel puțin 250 de titluri de carte despre viața concentraționară, cel puțin câteva zeci de periodice în care se descriu aceste lucruri. Aproape toți fac sociologie: date, evenimente, activitate; nu descriu procese interioare. Eu vreau să spun de aceste procese interioare. N-am talent, n-am stil, n-am nimic „dar am o infor­mație bogată şi vorbesc de lucruri despre care n-au vorbit alții. Ofer acum o câtime din ceea ce am de spus. Dar aceste câtimi, legate, pot să formeze un tot, să exprime ideea despre care vorbesc.

Vedeți, obsesia este boală psihică catalogată. Şi nebunia este tot boală psihică. Dar aşa cum există nebunii sublime pentru Hristos şi pentru Cruce, există şi obsesii sublime. Eu am ase­menea obsesii: o să ziceți că sunt nebun; treaba dumnea­voastră. Trebuie să mă ascultați ca să vedeți dacă sunt sau nu nebun. Când ai de gând să scrii ceva sau să creezi ceva, o operă orice ar fi, dacă nu pleci de la ideea că ce spui tu n-a spus nimeni până la tine şi nici după tine, n-ai să creezi ceva. Eu o să fac o afirmație: că tot ce am de spus depăşeşte tot ce a spus Homer, care nu se ştie dacă a existat. Eu voi da fapte reale care depăşesc imaginația.

Pret: 5 RON

Ioan Vlăducă – Despre vindecările paranormale

După revoluția din 1989, țara noastră a fost invadată de o mulțime impresionantă de „vindecători” și „călăuzitori spirituali”, adepți ai doctrinelor extrem-orientale.

După două milenii de Ortodoxie, mulți români se întorc la practicile păgâne: acupunctura, ayurveda, homeopatia, radiestezia, clarviziunea, yoga, ezoterism ș.a.
Consecințele acestor doctrine și practici extrem-orientale sunt foarte grave: îndepărtarea de Ortodoxie, posedarea demonică, îmbolnăvirea psihică, destrămarea familiilor.
Necunoașterea învățăturii ortodoxe despre sănătate, boală și vindecare este una dintre cauzele răspândirii practicilor păgâne în teritoriile ortodoxe.

STOC EPUIZAT !



În apărarea Sfântului Iustin Popovici


Anul trecut a fost editată o carte în care este defăimat Sfântul Justin Popovici. Autorii sunt: Pr. Aurel Pavel și Ciprian Iulian Toroczkai, iar titlul este „Adevăratul și falsul ecumenism. Perspective ortodoxe asupra dialogului dintre creștini”. Cartea a fost editată de Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu și Editura Andreiana.

Autorii având pregătire academică, defăimarea este foarte subtilă, mai ales în prima parte.

La pagina 129 găsim scris: „În opinia noastră, atitudinea anti-europeană și anti-ecumenică a părintelui Iustin Popovici nu poate avea la bază renașterea neo-isihastă pe care a cunoscut-o Ortodoxia în secolul XX”.

Aici trebuie să spunem că Sfântul Justin Popovici nu a avut o atitudine anti-ecumenică, ci o atitudine ortodoxă anti-ecumenistă. El nu s-a pronunțat niciodată împotriva ecumenicității Bisericii, ci împotriva ecumenismului. Iar ecumenismul este o născocire masonică ce urmărește instalarea unei religii mondiale, ca o componentă a noii ordini mondiale.

Sfântul Justin ne îndeamnă să păstrăm dreapta credință așa cum a fost formulată la Sfintele Sinoade Ecumenice. Este lipsită de temei acuzația de „atitudine anti-ecumenică”. În plus, cunoaștem din viața Sfântului Justin faptul că iubirea sa ortodoxă, sobornicească, pentru toți ortodocşii, a fost şi a rămas pe viață una dintre caracteristicile sale principale. Întreaga sa viață s-a rugat şi pentru frații ortodocşi ruşi şi greci. Este încă o dovadă a faptului că Sfântul Justin nu era atins de boala naționalismului extremist, ci avea o înțelegere ecumenică a Ortodoxiei.

În ceea ce privește acuzația de „atitudine anti-europeană”, menționăm faptul că Sfântul Justin nu a scris nimic împotriva Europei, în sensul comunității umane. Nu a jignit niciun neam din Europa. Nu a scris nimic în favoarea distrugerii Europei. Nu a lucrat niciodată împotriva neamurilor care viețuiesc în Europa. Prin urmare, nu a avut atitudine anti-europeană. Ştim însă că, studiind în occident și pătrunzând în cultura europeană până în profunzimile ei, el „cu inima şi mintea ortodoxului răsăritean, nu a putut să o accepte fără criticile radicale şi necruțătoare la adresa antropocentrismului. A înțeles foarte bine contradicția dintre viețuirea ortodoxă şi cultura apuseană umanistă.  A criticat cultura umanistă de origine masonică ce a invadat Europa. Așadar, nu a avut atitudine anti-europeană, ci anti-masonică. Continue Reading »



O nouă carte la editura Fundației Justin Pârvu – Pagini din Istoria Neamului românesc, de Ioan Vlăducă


istoria neamuluiPagini din Istoria Neamului românesc
O carte de Ioan Vlăducă, ce prezintă istoria neamului românesc în lumina Ortodoxiei.
Pagini 214
Preț 12 lei.
Pentru comenzi accesați pagina de Comenzi.

Introducere

Ideea de Dumnezeu este o noțiune fundamentală,
fără de care știința cade în absurd
(Prof. univ. Nicolae Paulescu)

De când comuniștii au pus stăpânire pe această țară, istoria a fost prezentată în maniera materialismului istoric. Materialismul istoric este concepția ateistă care încearcă să explice evenimentele istorice prin cauze strict materiale.

În anul 1945, la Editura Partidului Comunist Român a apărut cartea lui G. V. Plehanov, intitulată „Despre concepția materialistă a istoriei”. G. V. Plehanov (1856-1918) a fost printre primii care au propagat ideile marxiste în Rusia. Astfel de cărți ateiste au influențat puternic tânăra generație care se pregătea în domeniul istoriei. În cartea menționată este scris că omul este un animal înrudit cu celelalte animale și că, prin adaptarea la mediu, au apărut rasele; se încearcă explicarea conștiinței prin factori economico-sociali. Plehanov, ateu fiind, spune că nu există adevăr absolut. Cum să acceptăm ca adevărată istoria scrisă de acești atei care susțin că nu există adevăr absolut? Dacă ei înșiși afirmă că nu există adevăr absolut, înseamnă că nici istoria scrisă de ei nu este adevărată. Ei spun că „totul este relativ”. Dar prin aceasta își condamnă propria lor istorie, care este și ea relativă. Fiindcă un „adevăr relativ” nu poate fi adevăr; fiecare om ar avea un „adevăr relativ” al său, diferit de „adevărurile relative” ale celorlalți. Şi atunci, dintre toate aceste elemente diferite, care este adevărul? Continue Reading »



Prof. Ioan Vlăducă ne explică pericolul unirii cu monofiziții


Date explicative

Monofizismul este erezia conform căreia Domnul nostru Iisus Hristos ar avea după întrupare doar o singură fire. Pentru a înțelege corect învățătura despre Domnul nostru Iisus Hristos trebuie să cunoaştem următoarele:

Natură (fire) înseamnă ceea ce este comun, de exemplu omenitatea (natura umană). Astfel, Petru este om, aşa cum este şi Pavel sau cum sunt ceilalți oameni. Toți oamenii au aceeaşi natură.

Ipostas (ipostasă) este ceea ce este luat ca parte: un anumit individ sau o anumită persoană. Astfel, Petru este un ipostas, iar Pavel un altul[1].

„Cuvântul «Dumnezeire» indică firea, iar cuvântul «Tată» indică Ipostasa, după cum şi «omenirea» (sau «omenitatea» „n. n.) indică firea, iar «Petru» indică ipostasa. Cuvântul «Dumnezeu» indică şi comunul firii, dar se dă prin derivație şi fiecăreia din Ipostase, în acelaşi fel şi cu cuvântul «om».

Dumnezeu este Cel care are fire dumnezeiască, iar om cel care are fire omenească”[2].

Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat; El este un singur Ipostas (o singură Persoană) în două firi (dumnezeiască şi omenească).

De ce este atât de important să recunoaştem două firi în Hristos? Recunoscând două firi în Hristos, mărturisim că El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. „Şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutățile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Şi Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt şi din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu”[3]. El se face mijlocitor între om şi Dumnezeu şi „se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră şi făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putință să dobândim mântuire”[4]. Continue Reading »