Posts Tagged 'înainte-văzător'


Părintele Justin Pârvu, omul lui Dumnezeu, prin care lucra mari minuni


minuniAspazia Oțel Petrescu: Îşi profeţeşte sfârşitul cu 9 ani înainte

Părintele mi-a spus care va fi anul ultimei mele binecuvântări.
Aveam 80 de ani şi i-am zis Părintelui: „Daţi-mi o binecuvântare mai mare, că nu se ştie, s-ar putea să fie ultima”. Aveam atunci nişte probleme de sănătate destul de grave. Şi Părintele a stat puţin, ca şi când ar fi făcut un calcul, şi a zis: „Păi, stai, măi, că până la 89 de ani mai ai!”.
Eu am înţeles că voi trăi până la împlinirea vârstei de 89 de ani. Acum mi-am dat seama că Părintele a spus că la 89 de ani voi avea ultima sa binecuvântare. Şi aşa a fost! E cutremurător!
Părintele Justin a fost omul iubirii, şi puterea lui de iubire faţă de oameni, în special, a fost fără limite. Părintele a fost pentru noi, foştii deţinuţi politic, un fel de pater familias, pentru că familie este toată lumea asta pătimitoare pentru atitudinea pe care a luat-o faţă de ateismul comunist.
Noi am rămas orfani. Dar, în acelaşi timp, sunt convinsă că Părintele nu ne părăseşte şi că dragostea lui de oameni este atât de mare, încât nu se va împiedica de pragul care există între vremelnicie şi eternitate.
(Aspazia Oţel Petrescu, fost deţinut politic)

inainte vazatorCunoştea mai dinainte data morţii

Mă numesc Gheorghe şi sunt din Focşani. Doresc să dau o mărturie despre darurile mai presus de fire ale Părintelui Justin, pe care îl admir şi îl cinstesc ca pe un sfânt.
Părintele avea darul înainte vederii, cunoscându-şi de mai înainte data plecării sale la Domnul În luna octombrie a anului 2012, adică cu 8 luni înainte de mutarea sa la cele cereşti, am fost împreună cu familia la Părintele Justin, la mănăstirea de maici din Petru Vodă, unde vieţuia Părintele. Pe mine Dumnezeu m-a binecuvântat cu o neputinţă, ce mă ajută să mă smeresc şi să privesc mai mult la lucrurile cele nepieritoare decât la cele ale lumii acesteia. Nu am vedere, sunt orb.
Când am intrat la Părintele în chilie, am fost primiţi cu foarte multă dragoste şi ascultam cu mare drag sfaturile Părintelui Justin, care ne dădeau forţă duhovnicească. La final, înainte să plecăm, i-am mulţumit părintelui:
„Părinte, mulţumim pentru sfaturile folositoare, cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom întâlni la anul”. Părintele însă ne-a zis, spre surprinderea tuturor:
„La anul nu ne vom mai vedea. Dar ne vom vedea în ceruri, mai târziu”.
Şi, într-adevăr, aşa a fost – pe Părintele Justin nu l-am mai prins în viaţă, nădăjduiesc insă, prin rugăciunile sfinţiei sale, să îl pot vedea dincolo, în veşnicia lui Dumnezeu.
(Gheorghe, Focşani)

minuniConvertire minunată la Ortodoxie

Eram plecat „definitiv” în Germania şi nu oricum, ci fără să fiu creştin ortodox sau măcar să cunosc duhul Ortodoxiei. Eram în acea vreme în sfera ezoterismului şi făceam meditaţii transcendentale. Într-una din meditaţii, mi-a apărut un „călugăr” care s-a luptat cu duhurile mele pe care le-a învins îngenunchindu-le.
Exact un an de zile am stat plecat în Germania, după care m-am întors în România neştiind ce mi se întâmplă.
După 3 luni de la întoarcerea mea, timp în care am avut un accident frontal pe DN1, actualul meu naş de botez m-a dus la Părintele Justin.
Am intrat la Sfinţia Sa şi mi-a spus: „Măi băiete, cu tine aş putea sta de vorbă 3 zile şi 3 nopţi, nu ai înţelege NIMIC. Du-te şi stai în mănăstire câteva zile”.
După ce am stat vreo 4 zile în Mănăstirea Petru Vodă la părinţi, m-am întors la Părintele şi am cerut botezul – „că numai în urma botezului vei înţelege ce se întâmplă cu tine” – mi-a spus Părintele.
Au trecut 6 luni până să îmi vină rândul spre a fi botezat, că aşa le rânduieşte Bunul Dumnezeu, … cu RĂBDARE.
Recunosc că eu nu prea am răbdare. Am aflat şi că Părintele se ruga foarte mult ca să se întoarcă în ţară Românii.
Mărturisesc astfel că Părintele Justin avea rugăciunea inimii, pentru toţi oamenii.
Să ne rugăm Sfântului Justin să ne ajute cu rugăciunea lui către Bunul Dumnezeu să îi întoarcă în ţară pe toţi Românii, fiindcă tot el ne spune că vremuri grele vor veni pentru omenire.
Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii.
(Ioan, Germania)

facator de minuni„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni”

Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însărcinată în ultima lună şi se pregătea de naştere. Avea însă să treacă printr-o mare cumpănă. Sarcina se pare că era cu probleme. A născut un băieţel prin cezariană, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în comă, iar apoi în moarte clinică. Medicii nu îi mai dădeau şanse şi voiau să o deconecteze de la aparte. Eu însă m-am opus, pentru că nu îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu.
Era vineri când fiica mea fusese declarată de medici în moarte clinică. Am hotărât cu soţul meu să mergem la mai multe mănăstiri, cerând rugăciunile preoţilor şi călugărilor.
Duminică seară ajungem şi la Petru Vodă. După 4 ore de aşteptare, ne vine şi nouă rândul să intrăm la Părintele.
Părintele ne-a privit îndelung şi ne-a zis cu durere în ochi:
„Aţi ajuns foarte târziu”.
A scris pomelnicul, s-a rugat câteva minute, apoi, uitându-se într-o parte, ne-a spus:
„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni încet, încet”.
Şi într-adevăr aşa a fost. A doua zi, seara, fiica mea a ieşit din comă, spre uimirea medicilor care recunoşteau că este o minune. Şi, după cum spusese Părintele, fata mea şi-a revenit în timp, încet încet, cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile Părintelui Justin.
Acum sunt bucuroasă şi dau slavă lui Dumnezeu că nepotul meu, Andrei, are o mamă sănătoasă, care i-a oferit şi îi oferă o educaţie aleasă.
Mulţumim, Părinte!
(Monica, Tg. Neamţ)



Părintele Justin Pârvu, un înțelept povățuitor și înainte-văzător. Minuni, adunate din mărturiile pelerinilor


Părintele știa gândurile oamenilor
Eram împreună cu două fetparintele justine și așteptam la rând la părintele Justin să intrăm. În același timp era privegherea de sâmbătă seara și noi începusem să vorbim, așteptând pe hol, despre următorul lucru: tare ne doream să intrăm la părintele, dar ne doream foarte mult să fim și la slujbă, și în special să luăm litie . Când intrăm la părintele, ce credeți? Ne oferă litie la toate trei, deși niciodată nu mai făcuse acest lucru, și mergeam de mult timp la el, întâmplare ce arată că părintele știa gândurile oamenilor și era un mare sfânt încă din viață.
Ca să nu fim mâhnite și să ne împlinească și dorința, Părintele ne-a dat nouă litia lui. Slavă Domnului pentru sfinții Lui! Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi păcătoșii. Amin!
(Cristina – Iași)

„Vreau să merg la Părintele!”
O familie din Timișoara venise cu o fetiță de 6 anișori să se închine la chilia părintelui. Mama povestește că fetița este rodul rugăciunilor părintelui Justin.

Parintele Justin si copiii

P Justin si copiii

Neputând să aibă copii mai mulți ani, deși încercaseră tot ce se putea, părintele îi sfătuiește să adopte un copil. Își depun actele pentru adopție, dar tot nu se găsește nici un copil pentru ei. Atunci femeia vine din nou la părintele, cerându-i disperată ajutorul. Părintele foarte simplu le spune: „Mergeți acolo, veți întâlni o doamnă care vă va ajuta”.
Mergând din nou la centru cu adevărat, o doamnă aflând de căutarea lor le recomandă o fetiță de vreo doi anișori, pe care nu o lua nimeni din cauză că era cam bolnavă. Doamna îi ajută să facă și actele. Cei doi soți acceptă să o înfieze și vin cu fetița la părintele. Atunci părintele începe să le facă rugăciuni pentru înfiere, pentru sănătatea copilului, iar fetița se face bine.
Când părintele se îmbolnăvise, și era deja la spital, părinții nu știau de starea lui, dar fetița îi fiecare zi le spunea: „Vreau să merg la părintele!” „Vreau să merg la părintele!” (fetița avea acum 6 anișori, și între timp mai fusese de câteva ori la părintele, îl iubea foarte mult și era foarte atașată de părintele). Părinții spuneau: „Lasă, că mergem”… și au mai amânat. Apoi au aflat că părintele a murit, dar nu i-au spus nimic fetiței ca să nu o sperie.
Au venit la părintele și au reușit să-i mai sărute o dată mâna înainte de a fi îngropat. Când l-a văzut în sicriu, fetița a fugit direct la mâna părintelui, i-a sărutat-o și mare le-a fost surpriza că nu s-a speriat deloc de trupul neînsuflețit al părintelui, ci se adresa lui ca unui viu: „Părintele, părintele!” – bucuroasă să îl mai vadă o dată. Continue Reading »