Posts Tagged 'erezii'


SĂ NE APĂRĂM CU SFINȚII PĂRINȚI DE EREZII! de Pr. Stavrofor Constantin Catană de la Sf. Mănăstire Văratic



Am mai spus și mai spunem că Biserica Ortodoxă este ecumenică (universală), nu ecumenistă, fapt pentru care, atunci când vine vorba să ne definim viața noastră în sânul Bisericii Ortodoxe, să nu fim în confuzie, ci să reflectăm puțin câte puțin la ceea ce suntem și la ceea ce nu trebuie să fim. Așadar, să nu fim indiferenți la furiile dezlănțuite ale răului ce vin în valuri distrugătoare și zdrobitoare peste credința noastră ortodoxă și peste valorile tradiționale ale poporului român.

În vremea asta sunt mulți apostoli mincinoși care, prin cuvinte ademenitoare, pângăresc sufletul ortodocșilor din sânul Preacuratei Maici – Biserica. Și pentru credința înaintașilor noștri care s-au închinat unui singur Dumnezeu și și-au „păzit unirea Duhului întru legătura păcii”, după cum spune Sf. Ap. Pavel efesenilor (4:3), nici noi să nu ne pierdem curajul, ci cu învățătura Sfinților Părinți, să-i întâmpinăm pe cei care se învrăjbesc împotriva Adevărului și a credinței ortodoxe, arătându-le că, prin harul și puterea lui Hristos Mântuitorul, Ortodoxia nu va fi înghițită niciodată de egoismul lumii degradate și că, în ciuda tuturor tensiunilor și a încercărilor de pe acest pământ, vom fi mereu în lupta cea bună pentru Adevărul Ortodoxiei și al credinței creștine, pecete pusă adânc pe sufletul și ființa noastră. Știm că, lupta împotriva Ortodoxiei se dezlănțuie ca un foc mistuitor și erorile sunt aplaudate cu sărutare frățească.

Părintele Justin Pârvu, spunea că ignoranța e cuceritoare, dar „luptați până la capăt! Nu vă temeți!”. Iar, Ieremia, Mitropolitul Gortinei (prof. emerit al Universității Kapodistriene din Atena), spunea: „Iubitule, nu uita că ești botezat în sfânta cristelniță și ești creștin ortodox. Ești parte a Bisericii Ortodoxe, cea care păstrează credința adevărată. Întreabă, citește și vei înțelege singur că numai dreapta credință este adevărată. Există o mișcare care se cheamă ecumenism. Ai grijă să nu te amăgească această mișcare vicleană! Este o mare erezie, este erezia tuturor ereziilor. Erezia aceasta vrea să unească Adevărul credinței noastre cu minciunile celorlalte religii, chipurile și pentru unitate…”. Așa că, pe învățătura și îndemnul Sfinților Părinți strigăm la poarta inimilor celor înfierbântate de erezie și-i chemăm la trezvie, prin lucrarea neobosită a harului iubirii dumnezeiești, arătându-le ca și altădată că arma cea mai de temut a Ortodoxiei, imbatabilă, este „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17).

sf. ioanȘi, ca să arătăm că suntem creștini ai mileniului trei, ne ridicăm împotriva celor care fac compromisuri dogmatice și gesturi liturgice condamnate de Canoanele Bisericii și totodată arătăm, conform Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (Pidalion, pag. 85), că atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea acelui episcop. Drept aceea, limbile cele mai cuvioase nu trebuie să tacă pentru ca Adevărul, credința cea dreaptă și tradiția cea sfântă să nu fie umbrite sub ideea de dialog frățesc.

O întrebare actuală: „Este lumea ortodoxă pregătită să reziste unei crize spirituale, cel puțin în prima fază după ținerea Marelui Sinod Panortodox, care va avea loc în Insula Creta în iunie 2016? Acum se tace, însă cei care vor pierde credința cea strămoșească, tradiția și adevărurile scripturistice sunt tinerii de astăzi și de mâine care sunt indiferenți la întâlnirile sincretiste interreligioase și intercreștine, la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii, dar vina aceasta este de partea noastră, care slujim Biserica lui Hristos și care suntem responsabili de educația și formarea acestui popor.  De suntem creștini cu adevărat și mărturisitori ai Adevărului n-are rost să ne plângem, pentru că avem învățătura Sfinților Părinți, care ne arată valorile spirituale cât și stricăciunile neortodoxe care generează neliniște și miros urât. Dar să nu ne lăsăm pradă haosului, ci să respingem public orice abatere de la dreapta credință și de la Sfintele Canoane.

Și chiar dacă Patriarhul ecumenic s-a rugat împreună cu Papa Francisc I la Sfântul Mormânt, călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli, noi să nu rătăcim în credința noastră și nici în înșelare duhovnicească pentru că Sfinții Părinți ne ajută să nu rătăcim de la Adevăr.

Mărturisirea dreptei credințe și lupta neîncetată împotriva ereziilor nu trebuie să înceteze, căci așa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: „nimănui nu-i este de folos viața dreaptă întru credință greșită”. Slujitorii Ortodoxiei trebuie să fie pe deplin conștienți de răspunderea pe care o au față de poporul credincios al Bisericii și să vegheze neîncetat și să urmărească cu real interes devierile dogmatice ce se vor face în încercarea de apropiere față de eterodocși. Am spus și mai spun, ecumenismul zilelor noastre, este „un absolut antropomorfic, antropocentric, neduhovnicesc și neteologhisit”, după cum ni-l descrie arhimandritul Gheorghe Kapsanis[1]. Continue Reading »



Asta e dictatură, nu Biserică! Părintele Mihai Andrei Aldea despre abateri, rătăciri și erezii în Regulamentul așa-zisului Sinod Panortodox din Creta


Pilda samarineanului milostiv. Sinoadele ecumenice I si IICe spune Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox?

Observăm mai întâi o denumire total neclară. Această neclaritate nu este acceptată de către Biserică decât atunci când vorbim despre Dumnezeire, pentru că fiinţa Dumnezeirii ne rămâne necunoscută şi în această privinţă nu putem să fim clari. Dar în viaţa şi în lucrarea Bisericii, lucrurile trebuie să fie foarte limpezi. În grecește, „pan” înseamnă „atot”, iar „ortodox” – „dreptslăvitor”. Sinodul panortodox înseamnă sinodul atotslăvitorilor, adică al tuturor celor care sunt dreptslăvitori. Această denumire de „panortodox” este antiortodoxă, o denumire care batjocorește Biserica lui Hristos și nu are nicio justificare canonică. În clipa în care termenul de „panortodox” este definit altfel decât cel de „ecumenic”, avem de-a face cu o lepădare de Ortodoxie pentru că se susține că Biserica lui Hristos cuprinde și altceva înafară de Ortodoxie. În plus nu există în istoria Bisericii: „Sfântul și Marele Sinod” și atât. Există Sfântul și Marele Sinod de la Ierusalim, pentru că este al Bisericii de la Ierusalim, poate să fie de la Niceea, dar spui care sinod, de unde și de ce fel?

Ecumenic și ecumenist

Documentele acestui așa-zis sinod sunt ecumeniste și vă rog să faceți distincția între ecumenic și ecumenist. Mișcarea zisă ecumenică, nu este ecumenică, este ecumenistă. Ecumenic este al Bisericii, nu al celor care sunt înafara Bisericii. Sinoadele sunt ecumenice, dar adunarea aceasta din Creta este ecumenistă. Ei, asta vor să ne facă să confundăm termenii. Termenul ortodox de ecumenic să ajungă să fie, ori respins, ori transformat într-un termen defect, neortodox. Altă rătăcire este că în Regulament se precizează că nu ai voie să discuți decât despre problemele de pe ordinea de zi. Aceasta este neorânduială pentru că nu este după rânduiala ortodoxă.

Articolul 1 al acestui Regulament are şi un nume: Introducere şi sună aşa: „Prin harul Sfintei Treimi, Sfântul şi Marele Sinod este o expresie autentică a tradiţiei canonice şi a practicii bisericeşti dintotdeauna, pentru funcţionarea sistemului sinodal în Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. În clipa în care spui că Sfântul şi Marele Sinod este „o expresie autentică a tradiţiei canonice şi a practicii bisericeşti”, trebuie să explici alături de care tradiţie canonică şi practică bisericească se situează. Se situează alături de practica de a tămâia? Ştiţi că există în Biserică practica de a tămâia, care este o practică autentică, este o parte a tradiţiei canonice şi a practicii bisericeşti dintotdeauna. Sfântul şi Marele Sinod face parte cumva din acest gen de tradiţii? Este legat de poziţia în care stai la rugăciune? De care parte a tradiţiei se leagă? Este „o expresie” alături de care altele? Care alte expresii autentice ale tradiţiei canonice şi practicii bisericeşti sunt alături de această „o expresie” care este Sfântul şi Marele Sinod? Nu se spune, iar exprimarea este tipic ecumenistă, adică incompletă, amăgitoare, prin faptul că lasă nişte goluri exact în punctele esenţiale.

Dictatura, Sinod, Marele SindodSintagma „Sinod Panortodox” este neortodoxă

La ce se referă sintagma „o expresie autentică a tradiţiei”? Este vorba despre o expresie a tradiţiei sinodale, cumva? Acest tip de sinod, numit Sfântul şi Marele Sinod nu apare niciodată în istoria Bisericii, astfel că este foarte interesant cum poate să fie el „o expresie autentică a tradiţiei canonice şi a practicii bisericeşti dintotdeauna”. În istoria Bisericii există două tipuri de sinoade. Primul tip de sinoade sunt cele locale, care pot fi întruniri ale unor episcopi dintr-o zonă. Dacă, de exemplu, doi-trei episcopi dintr-un loc se întâlnesc ca să hotărască asupra unei probleme din eparhiile lor, această întâlnire se numeşte sinod local. Sinodul poate să fie cu un singur episcop şi mulţi preoţi. Sinod este şi dacă se întâlnesc toţi clericii dintr-o zonă împreună cu episcopul lor. Sinodul local poate să fie al unei mitropolii, al unei arhiepiscopii sau al unei patriarhii.

Se poate ca Biserica Ortodoxă a Bulgariei, Biserica Ortodoxă a Serbiei, Biserica Ortodoxă a Muntenegrului şi Biserica Ortodoxă Română să hotărască nişte măsuri privitoare la credincioşii din această zonă: să se adune toţi, să discute şi să ajungă la nişte concluzii. Acesta este un sinod local. Au existat şi asemenea sinoade, care pot fi mai mici sau mai mari, în istoria Bisericii.

Al doilea tip de sinod îl reprezintă sinoadele ecumenice, care sunt ale întregii Biserici a lui Dumnezeu, atât prin participare, cât şi prin recunoaştere. Ce înseamnă că sunt ale întregii Biserici prin participare? Acesta este un punct extraordinar de important. Înseamnă că la ele poate să ia parte oricine. Orice episcop şi chiar orice cleric acceptat de către episcopul lui poate să ia parte la un sinod ecumenic, la fel ca şi la un sinod local. La Sinodul I ecumenic de la Niceea au fost mai mult de 200 de episcopi şi 80 de preoţi şi diaconi care au luat cuvântul, dacă au avut ceva de spus, şi au votat. Ei toţi sunt păstraţi în tradiţia canonică şi practica bisericească dintotdeauna sub numele de cei 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I ecumenic de la Niceea.

Una dintre condiţiile fundamentale ale unui sinod ecumenic şi, de fapt, ale oricărui sinod ortodox este libertatea de a participa la el. Sunt cazuri în care nu toţi episcopii pot să ajungă din felurite motive, dar au dreptul, au voie să ia parte la sinod. Continue Reading »



Prof. Ioan Vlăducă – Despre ereziile papistăşeşti


I. Despre supremația și infailibilitatea papală

Definiții

Supremația papală și infailibilitatea papală sunt două erezii strâns legate una de alta. Supremația papală este pretenția papei de a fi împărat și dumnezeu, adică stăpân suprem peste cele materiale și spirituale. Este evident că, dacă se consideră dumnezeu, consideră că este și infailibil. De aici rezultă a doua erezie, cea a infailibilității papale, conform căreia papa nu poate greși.

Forme de exprimare

Papa a luat locul lui Dumnezeu pe pământ

De-a lungul timpului, aceste erezii s-au exprimat în mai multe forme:

„Papa ține locul lui Dumnezeu pe pământ”;

„Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”;

„Papa este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului”;

„Papa este Dumnezeu pe pământ”;

„Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”;

„Sfânta Scriptură primește puterea și autoritatea de la Papa”;!!!

„Toată puterea Bisericii emană de la Papa”;

„Papa e izvorul preoției”;

„Cel mai important lucru din religia creștină este infailibilitatea Papei”;

„Papa și ca învățător privat este infailibil”.

La prima vedere, aceste afirmații exprimă lucruri diferite. Însă la o cercetare teologică atentă se poate constata că ele sunt echivalente. Toate exprimă aceeași idee: „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”. Continue Reading »



Parintele profesor Mihai Valica protesteaza fata de ereziile promovate de ziarul "Lumina"


Dupa scandalul cu lingurita de impartasanie care ar putea infecta pe credincios, provocat de un preot din Pitesti, urmeaza o alta aberatie si blasfemie pusa ca dilema duhovniceasca in inima cititorilor ziarului Lumina.

Articolul Un alcoolic imi spunea ca alcoolismul este mai grav decat cancerul din ziarul Lumina din 20 aprilie 2010, reprezinta dupa parerea mea o grava eroare teologica intrucat pune semnul egal intre vinul din pahar al alcoolicului si putinul vin transformat prin puterea Sf. Duh in insasi sangele lui Iisus Hristos din sf. lingurita a preotului, care a impartasit un fost alcoolic…!

Iata textul:

Specialistii au aratat ca, la cei dependenti, pe creier apare o concrescenta, care nu dispare, chiar daca intra in remisie. La o persoana care n-a mai consumat alcool de 30 de ani, de exemplu, acea concrescenta poate fi reactivata printr-o cantitate foarte mica de alcool. Zilele trecute am primit un telefon de la un preot din Pascani, care reusise sa ajute un alcoolic sa nu consume timp de un an. A considerat ca trebuie sa-i dea impartasanie si a recidivat de la acel putin vin. Asadar, este foarte dificil.

Nu credeti D-lor jurnalisti si preoti ca problema pusa in aceasta maniera este o blasfemie? Cum poate Sf. Impartasanie sa mijloceasca recidiva alcoolismului si nicidecum vindecarea sau pe Iisus Hristos?

Sf. Ioan Gura de Aur spune ca prin vinul de la Sf. Impartasanie ni se mijloceste insusi Iisus Hristos spre viata vesnica. Nu credeti ca pacatul a revenit pentru ca penitentul s-a impartasit cu nevrednicie si fara pocainta sincera si hotararea puternica ca nu va mai bea si nicidecum putinul vin, care nu mai este vin, ci insusi Sangele lui Hristos?

Daca mai luam in discutie si articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale: istorie si prezent unde se pune semnul egal intre monofizitii eretici si Ortodoxie, atunci eu refuz sa mai platesc acest ziar si-l voi returna la biroul de presa al Patriarhiei Romane cu mentiunea: nu mai promovati erezia prin aceasta publicatie platita de credinciosi!

Pr. Mihai Valica