TAXI, PRIETENII ŞI BUNUL SIMŢ

Mi-au spus mai mulţi că a scos formaţia Taxi un cântec nou.
L-am ascultat, urmărind şi videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care îşi exprimau credinţa lor:
“Dumnezeu iubeşte lemnul şi spaţiile mici”.
Şi convingerea că asta – lemnul şi spaţiile mici – înseamnă smerenie.
Iar Catedrala Mântuirii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică şi nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activităţi culturale, parcare, cantină pentru săraci şi altele asemenea. Aşa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată.

Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă faţă de celelalte popoare şi ţări! Din punctul de vedere al Formaţiei Taxi şi prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găseşti pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple şi moschei uriaşe, din piatră, beton, marmură, bronz şi aur. Au poduri imense, mega-oraşe, zgârie-nori (nici ăştia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) şi tot felul de alte chestii gigantice.

Apoi mi-am adus aminte de spaţiul cosmic. Nu este mic, şi nici din lemn. Dar asta pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu! Ca şi pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină şi în care El, după Psalmi, şi-a făcut sălaş. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Şi nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.
De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut şi chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, şi templul lui Solomon, şi mare, şi din piatră, şi bisericuţa din lemn a lui Dragoş Vodă…
Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spaţiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal. Continue Reading »