Posts Tagged 'domnitori români'


Părintele Justin Pârvu despre unitatea românilor și a Neamului Românesc


Ce doresc eu neamului nostru? Îi doresc un singur lucru. Și mai important decât orice. Îi doresc să fie un popor mai legat unul de altul. Pentru că unitatea aceasta a noastră ne-a menținut din primele începuturi ale existenței noastre. Începând de la Bogdan, întemeietorul Moldovei noastre, prin toți domnitorii, familiile Mușatinilor, familiile strămoșilor noștri, un Matei Basarab, un Vasile Lupu, un Ștefan cel Sfânt și Mare – toți au propovăduit această unitate în Iisus Hristos. Și numai așa au biruit. Ei bine, în veacul aceasta a venit satana cu foarte multă sămânță și a aruncat-o în grâul acesta al nostru ortodox. A semănat neghină zi și noapte, încât a ajuns până la ultima suflare a românului nostru, să nu se mai înțeleagă unul cu altul, să nu se mai asculte, să nu se mai unească. Și de aceea noi, ca neam, vom mai exista doar prin această revenire a unității noastre.
Măi, orice creștin trebuie să facă politica neamului său, a valorilor lui ortodoxe, a limbii lui și a simțămintelor lui. Un ortodox este în același timp și un mărturisitor, este și un luptător, este și sfințitor. Ăsta este ortodoxul. Un ortodox nu înseamnă un bleg îmbrăcat în haine negre și capul în pământ și rasa în cui. Nu! Un ortodox este un ostaș, înarmat întru apărarea credinței și a trecutului istoric. Ortodoxul creștin este stăpânul la el acasă. El este omul de jertfă al neamului lui. El nu este „Totul pentru mine”, ci „Totul pentru altul, pentru neamul meu”. La ora aceasta politica este inversă: „Totul pentru mine, mai puțin pentru celălalt”.
Harul lui Dumnezeu, dacă lucrează și mustește în viața noastră, atunci se face și o unire. Și de abia atunci putem să facem noi un punct unic, ca să ne putem mișca spre acest adevăr.
Fiii noștri se răspândesc în toată lumea, părăsind locurile acestea așa de bogate și de frumoase, rămânând în mâinile străinilor asiatici și occidentali care vin cu toate influențele negative din punct de vedere spiritual și creștin. Este vorba despre părăsirea acestor meleaguri și sunt foarte puțini din cei care se mai reîntorc ca să împodobească frumusețea acestor așezări ale trecutului nostru. Dacă s-ar mai naște un Ștefan cel Mare, un Mircea cel Bătrân, un Petru Rareș, cu mult regret ar privi spre strănepoții aceștia pe care i-au lăsat aici să ducă mai departe trecutul nostru istoric. La ora aceasta sărăcia aceasta, despre care tot vorbim… dar nu atât pâinea, cât viața noastră spirituală lipsește. Nu atât bucata de pâine, pentru că deși pământul acesta ne dă hrană și sănătate și îl avem la dispoziție, noi îl părăsim zi de zi. Dacă Ștefan cel Mare ar fi avut asemenea moldoveni, n-am mai fi existat noi cu aceste bogății pe care ni le râvnesc străinii, cu toate monumentele acestea frumoase ale Voronețului, Putna, Moldovița care împodobesc tot trecutul nostru. Toate aceste așezări au fost făcute cu sacrificii, cu munca lor proprie, cu osteneală și punând la bază credința și sănătatea viitorului nostru.

De aceea, doresc tineretului și lumii noastre creștine să trăiască în credință, în curățenie sufletească, în dragoste, în unitate și în duh de dăruire pentru valorile acestea ortodoxe. Dumnezeu să binecuvinteze neamul nostru și să-l ducă pe culmile frumuseții și ale mântuirii, dragostei și împăcării cu Dumnezeu!

(Selecții preluate din cartea: Ne vorbește Părintele Justin, vol IV)