Posts Tagged 'Din scrisorile Părintelui Justin Pârvu'


Din scrisorile Părintelui Justin Pârvu: „Măcar cu degetul cel mic să participăm la greutatea Crucii de pe Golgota”


Scrisoare din 1990 a Parintelui Justin Parvu_ atitudini.com

Dragii mei,

Fiecare om trebuie să treacă prin perioade de luptă, mâhniri, încercări, războaie. Grea este starea şi dureroasă. Despre ea vorbeşte psalmistul: „Dureri ca ale aceleia ce naşte”. Orice om, când se naşte duhovniceşte în viaţa cea nouă, încearcă durere, dar încet-încet merge spre alinare. Aceste dureri constituie lupta împotriva patimilor. Vrăjmaşul nu vă va lăsa liniştită. Aici trebuie răbdare.

Nu dezertaţi de la chemarea D-voastră.

Greutăţile ne sunt trimise din mai multe motive, ori ca să ne taie un rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi. Trebuie să ne ducem Crucea aşa cum Hristos a dus Crucea întregii omeniri. Măcar cu degetul cel mic să participăm la greutatea Crucii de pe Golgota.

A suferi anumite amărăciuni nu este atât de important. Trebuie să ne îngrijim să nu ne umplem de răutate împotriva aceluia ce ni le pricinuieşte. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă primească toată jertfa vieţii.

Protos. Justin, 1990

| publicat în nr. 34 al revistei ATITUDINI



Din scrisorile Părintelui Justin Pârvu: „Nu lipsiţi de la biserică, fiindcă este mama noastră”


Parintele-Justin-_-revista-ATITUDINICălugărul este chip îngeresc. Unde sunt îngerii, acolo este lauda lui Dumnezeu. Monahul primeşte lumina de la îngeri, iar îngerii primesc lumina de la Dumnezeu.

Monahul trăieşte două lumi, pământească şi cerească. Mintea în cer şi cerul pe pământ. Oamenii privesc mănăstirile ca ceva dumnezeiesc, „cerul pe pământ”. Atunci cum trebuie să fie vieţuitorii unei mănăstiri? Viaţă de înger, adică oamenii rugăciunii, armoniei, ai dragostei, renunţarea permanentă în favoarea aproapelui. Rugăciunile călugăreşti sau cele şapte laude obligatorii pentru orice vieţuitor de mănăstire, spun Sf. Părinţi, dacă nu-şi face ceasurile este ca un câine şi n-are voie să participe la masă cu fraţii, în ziua aceea.

Nimic nu leagă mai puternic pe fraţi decât rugăciunea şi ascultarea. Purtaţi-vă cuviincios, smerite şi cu evlavie una faţă de alta. Duhovnicul este omul îndumnezeit şi nu obiect de artă, aşa cum se ia în anumite împrejurări. Nu lipsiţi de la biserică, fiindcă este mama noastră.

„Cine nu are biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată”. Gândiţi-vă şi răspundeţi cu frică de Dumnezeu, la chemarea frăţiilor voastre.

Nu aveţi nicio grijă de ordin material, cum au mirenii, măcar aveţi grijă de suflete şi nu vă leneviţi la chemarea clopotului. Dacă nu daţi ascultare la cele spuse, n-aş vrea să vin cu asprime şi să vă schimb cu călugări.

Părăsiţi năravurile din lume şi cutremuraţi-vă, în locul sfânt vă aflaţi. Dobândiţi timpul, pierderea timpului este pierderea sufletului.

Domnul să vă binecuvânteze şi mântuire deplină.

Dacă încetează psaltirea, din citirea ei, încetaţi şi frăţiile voastre de a mai rămâne în mănăstire. Rugaţi-vă să se îndepărteze ceaţa lenei din frăţiile voastre.

Scrisoare către o obşte monahală de călugăriţe
Protos. Justin, 4 sept. 2000
articol apărut în revista  ATITUDINI, nr. 31

scrisoare-Parintele