Posts Tagged 'de ce sa votam'


Ce votăm și cum votăm de fapt la Referendum?


Unii se tem că la Referendum vor vota de fapt altceva, întrebarea trecută pe buletinele de vot, părându-li-se unora ambiguă, lăsând loc de multe interpretări. Dar de fapt, nu este nimic nou, nu este nimic ambiguu. Redăm aici un răspuns edificator al jurnalistului Cătălin Sturza, preluat din ziarul ziarul Adevarul:

Lasă loc de interpretări întrebarea Referendumului? Se poate frauda votul?

Răspunsurile pe scurt: nu, nu. Răspunsul mai pe larg în cele ce urmează – cu precizarea că ambiguitatea întrebării şi fraudarea vor fi principalele teme false vehiculate în următoarea perioadă de opozanţii iniţiativei susţinute de cele trei milioane de cetăţeni. Le voi demonta rapid în cele ce urmează şi încă aştept cu interes argumente mai consistente; sau, pur şi simplu, argumente care să poată să fie folosite de aceşti opozanţi.

A. Lasă loc de interpretări întrebarea Referendumului? Legea nr. 3/2000 privind desfăşurarea în general a referendumurilor (legea cadru), la capitolul Referendumul pentru revizuirea Constituţiei, precizează, la articolul 7: Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?” Prin urmare, aceasta este formularea standard impusă de lege pentru întrebarea ce se pune la o revizuire constituţională şi e prevăzută ca atare de lege.

Întrebarea care se va găsi pe buletinul de vot nu conţine nici un fel de „portiţă secretă” şi nu este un „cal troian”. Întrebarea este perfect închisă şi foarte precisă. Există o singură lege de revizuire a Constituţiei (1) care este votată de Parlament (2). Acea lege clarifică definiţia Căsătoriei între un bărbat şi o femeie la art 48, alin. 1 al Constituţiei. Nu există în acest moment alte legi de revizuire avizate de CCR, iar dacă ar exista, acestea ar trebui să treacă, la rândul lor, prin Parlament. De ce nu e trecută, totuşi, o formulă mai clară pe buletinele de vot? La astfel de consultări pot exista uneori revizuiri a câte 50 de articole – aşa cum s-a întâmplat în 2003. Ar fi imposibil să fie trecute pe buletinul de vot întrebări separate despre fiecare alineat în parte. Faptul că de data asta doar un singur articol e supus revizuirii nu schimbă principiul şi formula standard. Şi, încă o dată, legea publicată în Monitorul Oficial (pe care o puteţi verifica oricând în online) este despre înlocuirea termenului „soţi” cu expresia „un bărbat şi o femeie” în privinţa căsătoriei, în cadrul art. 48 alin. 1 din Constituţie.

Câteva precizări suplimentare: a) Referendumul acesta este decizional pe aprobarea legii – dacă Referendumul este validat, Legea va fi aplicată imediat; b) Referendumul din 2009 a fost unul consultativ, de aceea întrebarea, acolo, a fost formulată altfel; c) Întrebarea de acum este identică cu cea de la Referendumul constituţional din 18-19 octombrie 2003, care s-a desfăşurat TOT în două zile. Atunci s-au prezentat la vot 55,7% dintre alegători, adică aproximativ 10 milioane de oameni.

B. Se poate frauda votul?

Un influencer care a lansat şi în trecut alarme false a aruncat în piaţă următoarea teorie, îndeaproape înrudită cu teoriile conspiraţiei: Referendumul de pe 6-7 octombrie este o repetiţie a fraudării alegerilor generale de mai târziu. Argumentul? Pentru că s-a decis votarea în două zile şi pentru că nu se aplică supravegherea electronică a votului la referendum. Afirmaţiile sunt incorecte factual şi contradictorii. Dacă guvernul a prevăzut două zile de votare, asta, în mod previzibil, va scădea presiunea îndeplinirii baremului de validare. Ce trebuia făcut într-o zi va fi făcut acum în două. Probabilitatea abuzurilor scade. În ceea ce priveşte supravegherea electronică a votului, aceasta nu este cerută de lege. Ar fi trebuit ca guvernul să prevadă în mod special în OUG-ul de organizare a Referendumului o astfel de supraveghere – dar nu a făcut-o. Face acest lucru ca referendumul să fie fraudabil? În nici un caz nu mai mult şi nu mai puţin decât alte alegeri sau referendumuri care s-au desfăşurat fără acest sistem. Şi, dacă există temerea fraudării, există şi soluţiile: observatori în cadrul circumscripţiilor de vot. Atât cei care se opun temei Referendumului, cât şi cei care o susţin îşi pot numi observatori pe 6 şi 7 octombrie. Sunt soluţii eficiente care au funcţionat şi în vremuri mult mai tulburi, în anii ‘90.

Dar, de fapt, astfel de teze false sunt lansate pe piaţă dintr-un motiv simplu: nu din temeri sincere, ci cu scopul de a crea confuzie şi de a scădea încrederea oamenilor în exerciţiul democratic al Referendumului. Ţinta, în fapt, este demoralizarea celor care susţin tema şi distrugerea încrederii. Problema este că astfel de tactici sunt cu dublu tăiş. Iar pe măsură ce tot mai mulţi oameni ajung să înţeleagă că aceste alarme nu sunt legitime, aceştia îşi vor pierde încrederea în influencerii care le lansează şi vor fi şi mai determinaţi să iasă la vot.