Posts Tagged 'Dan Lucinescu de vorba cu Parintele Justin'


DAN LUCINESCU ÎN DIALOG CU PR. JUSTIN PÂRVU: „Sufletul românesc nu a murit, creștinismul n-a murit!”


dan lucinescuFostul deținut politic, supraviețuitor al temutului experiment Pitești, camaradul devotat și fratele de cruce cu Părintele Justin Pârvu, s-a mutat la Domnul în ceata Martirilor și Mărturisitorilor Români din Ceruri. Dumnezeu să-l ierte și veșnică să-i fie pomenirea!

Dan Lucinescu (D.L.): Părinte, suntem în fața unui aparat de filmat, ca să cunoaștem personalitatea matale, cel care ai avut în toată viața o verticalitate, cel care ai început cu pușcăria de la Suceava, cu toate necazurile de la Secu.  Dacă îți aduci aminte, am venit la mata și acolo aveai necazuri, când mi-ai spus: „Eu mă duc în satul la mine și îmi găsesc o chilie sus în munte”, și oamenii au sărit cu toți creștinii și cu ajutorul lui Dumnezeu ai făcut splendoarea aceasta, centrul acesta de spiritualitate. Pentru cei de acum, spune-ne câteva cuvinte care să întărească efortul făcut pe linie verticală, pe linie românească, pentru respectul Bisericii și respectul tradiției noastre naționale.

justin parvu P.J.: Dragii mei, și astăzi port o bucurie pentru că la mănăstirea care este la doi kilometri mai în jos, mănăstire de maici, unde am făcut acolo o așezare monahală, o școală pentru copii, un azil pentru bătrâne care funcționează acum în al doilea an, acolo s-a deschis un laborator de medicamente pentru alinarea bolnavilor noștri și a credincioșilor care vin la mănăstire. Sunt bucuros că Sfântul Sinod a aprobat definitiv a doua mănăstire de maici numită, Mănăstirea de maici de la Paltin. Spre deosebire de Mănăstirea Petru-Vodă, dincolo i-au dat denumirea de Paltin, de la o poiană frumoasă din apropiere. Și interesant este, de altfel, că astăzi se vorbește și se trezește neamul nostru la recunoașterea valorilor generației de la 1924, ale generației de la 1948 care au luat acest jug greu al neamului nostru ca să se răstignească pentru adevărul istoric al trecutului nostru. E ușor să spunem, de pildă, pușcăria Gherla sau să spunem pușcăria Aiudului sau să vorbim despre pușcăria Gherlei sau Pitești, dar aici, socotesc că sunt, cum v-am mai spus și altădată, niște adevăruri care, am putea spune, sunt temelia neamului nostru pe lângă mănăstirile pe care le avem în conținutul nostru ortodox. Socotesc că „mănăstirile” acestea ale pușcăriilor sunt mult superioare locașurilor noastre monahale. Și acest fapt se dovedește numai prin frumoasele descoperiri care se văd în săpăturile de la Râpa Robilor din Aiud unde au ieșit la lumină oseminte binecuvântate de Duhul lui Dumnezeu pentru suferința neamului nostru. Nu mai vorbim despre valorile acestea, despre părintele Grebenea, care în cartea lui vorbește despre istoria întunericului, despre Ioan Ianolide care prezintă cel mai frumos toată structura aceasta a eroismului tineretului nostru. Dacă noi trăim astăzi și ne mai ajută bunul Dumnezeu, apoi trebuie să știți că sunt rugăciunile acestora trecuți în Biserica triumfătoare, că ei au biruit aici în Biserica luptătoare și au trecut dincolo în Biserica triumfătoare și se roagă permanent pentru noi cei de astăzi. Avem sfinți, am avut sfinți, dar trebuie să ne oprim și la acești oameni, la acești tineri, care sunt modelul de viață pentru generațiile viitoare. Ne putem mândri față de alte popoare, poporul grec, poporul iugoslav, poporul bulgar, în conținutul acestei frumuseți a eroismului românesc pentru că aici a fost poarta de intrare în Apus. Aici a fost ostașul, tânărul român cu arma în mână, cu o mână pe plug și cu o mână pe sabie și a apărat civilizația și cultura occidentală. El este cel care s-a sacrificat permanent în apărarea Occidentului.

dan lucinescu la p. justinEste inutil să se spună că noi suntem înapoiați sau că suntem retrograzi. Dar acest retrograd, această înapoiere a apărat civilizația și dezvoltarea Occidentului. Când a fost vorba să-și apere ei propria existență au căzut în mâinile budismului, au căzut în mâinile protestantismului, au căzut în mâna indiferentismului și a păgânismului occidental. Noi, aici, ne mai ridicăm biserici, ne mai ridicăm mănăstiri, ne mai ridicăm schituri, aici mai sunt șiruri de credincioși, la Cuvioasa Parascheva care stau ore întregi, zile întregi să se ducă să sărute mâna unei sfinte, a unui sfânt. Astăzi, de pildă, șirul de credincioși de pe dealul Patriarhiei, de la Cuviosul Părintele nostru Dimitrie Basarabov, este dovada unei existențe permanente de sărbătoare a unei Ortodoxii românești. Și care mai este rolul acestei Ortodoxii din România? Dacă ați observat dumneavoastră, în jurul nostru, avem țări catolice: Ungaria, avem Polonia, avem toate aceste țări care și-au menținut un duh curat, așa zis, în viața catolică, pe spiritualitatea și fundalul acestei moșteniri. Dar, vă întrebați dumneavoastră, de ce sunt țările acestea catolice, în integritatea lor, unite să mențină un duh? Datorită Ortodoxiei, pentru că credincioșii noștri din toate părțile țării, din zonele catolice, Roman, Bacău, Iași, vin și fac slujbe în bisericile noastre ortodoxe. Și mă gândesc de multe ori că acești credincioși, acești oameni fac adevărata misiune. Conferințele și toate aceste adunări din toată lumea nu au dus decât la hârtii, comunicări și toasturi, dar sunt zero la fapte în realitate pentru că nu s-a ajuns la niciun rezultat. Continue Reading »