Posts Tagged 'cuvant al Pr. Siluan New Mexico'


Părintele stareț Siluan din New Mexico: Despre nemișcarea inimii prin rugăciune, în tumultul lumii de azi


(preluat din Revista Atitudini Nr. 58)

Sarea sfinților

Părinții Bisericii, de multe ori, spun că Biserica este ca o arcă pe deasupra lumii și după cum știm sunt diverse oceane și mări în această lume. Unele sunt cu apă dulce, altele cu apă sărată. Hristos a spus: „Voi sunteți sarea lumii, sunteți lumina lumii” și noi, creștinii, cu adevărat trebuie să trăim ca și cum am fi sarea lumii. Nimeni să nu se înece în marea vieții. În Marea Moartă din Palestina, spre exemplu, nu te poți scufunda din cauza faptului că este foarte sărată. Dacă suntem cu adevărat creștini, nu ne putem scufunda în marea vieții, dar din nefericire am lăsat să intre foarte multă apă în viețile noastre și nu suntem sarea pământului. Deci, noi, practic plutim pe apele sfinților și încercăm să ne apropiem cât mai mult de arca Bisericii, fără să ne scufundăm.

În America, noi nu avem multă sare și trebuie să învățăm să înotăm. E foarte bine pentru că în felul acesta exersăm, ne antrenăm. Spre exemplu mulți ne întreabă de Maica Domnului, de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și trebuie să dăm răspuns la foarte multe întrebări legate de Maica Domnului. Protestanții ne întreabă de ce o venerăm pe Maica Domnului. Catolicii ne spun: „Dar, în fond și voi o iubiți pe Maica Domnului ca și noi” și ne întreabă despre imaculata concepție. Deci, întotdeauna e o confuzie foarte mare și acolo mereu trebuie să o luăm de la început. Aici, la voi, e simplu. Maica Domnului e Maica Domnului. Nu trebuie să explicați nimănui. Aveți și „sarea” sfinților care vă însoțește, spre exemplu, Părintele Justin care a fost o minte foarte înaltă, sărată, un spirit înalt și v-a adus la mântuire. Deci, noi în America trebuie să luptăm să avem această „sare” înăuntrul nostru. În locuri precum România, spre exemplu, credința este foarte puternic înrădăcinată în sângele vostru. În America, noi doar săpăm, săpăm, săpăm. Aici, pur și simplu, totul e mult mai rafinat și e ca și cum ai lucra cu flori. Noi lucrăm ca să aflăm credința, pe când voi aici, practic, doar rafinați credința. Aici, practic, „se polizează”, se rafinează Ortodoxia. Noi, ca și călugări, cu adevărat, trebuie să rafinăm conceptul de supunere, de ascultare. Sunt foarte multe lupte în viața monahală, dar cu cât aprofundăm taina ascultării, cu atât înaintăm pe această cale.

Individualismul occidental și taina ascultării în Ortodoxie

E foarte simplu, atunci când trăiești cu cineva, să-l vezi, să-l consideri ca pe o ființă omenească. Spre exemplu și Apostolii au trăit cu Mântuitorul Iisus Hristos și de multe ori Îl vedeau ca pe un om ca și ei. Și știți foarte bine că și Mântuitorul de multe ori îi certa și chiar la un moment dat i-a spus Sfântului Petru: „Piei înapoia mea, satano!”, pentru că avea o mentalitate foarte omenească și nu respectase ascultarea. Știți foarte bine că până la urmă însuși Mântuitorul a fost ascultător până la ultima Lui picătură, până la ultima Lui clipă omenească. Deci, când ai toate aceste lucruri în inima ta, devii un om curățit.

Viața monahală a fost stricată foarte mult de viața la sine. Toată lumea dorea să își facă voia fără să se supună cuiva. Starețul duce o povară foarte grea, dar dorește mântuirea noastră, a tuturor. Deci, americanii au venit și au văzut spiritul acesta al ascultării. America e foarte plină de un simț al individualismului. Toată lumea suferă de descurajare, de singurătate, pentru că nu pot sau nu au învățat încă această taină a ascultării. De asta e și atât de greu pentru americani să înțeleagă credința ortodoxă, să înțeleagă că viața noastră e întru Hristos, că viața noastră, de fapt, se regăsește în celălalt. Fiecare are impresia că doar viața lui contează, el, ca individ. Și ideea de a muri pentru ceva sau pentru cineva este pur și simplu de neconceput. E foarte greu să găsești mântuire, cel puțin în America. Cel mult, o poți întâlni la nivel de citit de carte, dar nici într-un caz în realitate, faptic, lucru care mi s-a întâmplat și mie. Am trăit într-o mănăstire catolică și citeam o carte despre Sf. Siluan și atunci mi-am spus: „Uite, asta este Ortodoxia și trebuie să devin ortodox!”. A fost o luptă mare să părăsesc mănăstirea catolică și să devin ortodox, dar a fost un har foarte mare și toți cei care se convertesc simt acest har foarte mare. Este foarte greu să devii ortodox pentru că atunci când o faci, aduci practic toată mentalitatea americană în această nouă credință a ta. Continue Reading »