Acasă » Creta

Posts Tagged 'Creta'


Patriarhia Antiohiei nu recunoaste Marele Sinod Ortodox din Creta


Patriarhia Antiohiei nu recunoaste Marele SinodOdata cu incheierea celei de a 7a sesiuni extraordinare proprii, Sfântul Sinod al Antiohiei a emis un comunicat oficial, a carui traducere, efectuata de Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, va este prezentata in randurile de mai jos, in premiera.
Sinodul a fost prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Ioan X, cu participarea episcopilor Sfântului Scaun al Antiohiei.
„Parintii i-au felicitat pe fiii lor duhovnicesti, cu ocazia Sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, conducatori sfinți, slăviti și întru tot lăudati Apostoli, și intemeietori ai Sfântului Scaun al Antiohiei. Acest lucru se vede, acolo unde Ucenicii au format primii crestini, acolo unde fiii lor continuă să-L marturiseasca pe Hristos Cel Inviat, in mod special în iubita noastra Antiohie și în Siria martira, în Libanul suferind si in Irakul ranit și în toate tarile Golfului și Arhiepiscopiile din străinătate, în cele două Americi, Australia și Europa. Părinții le-au reamintit fratilor lor, de Mitropolitul Paul (Yazigi), Arhiepiscop de Alep, care a fost răpit de peste 3 ani, în toiul unei orbiri intenționate a tuturor . IPS Mitropolit Pavel, împreună cu fratele său Mitropolit Youhanna (Ibrahim) și cu toți cei răpiți, trebuie să rămână permament prezenti în rugăciunile credincioșilor și, în fiecare zi, in mărturisirea Bisericii. Parintii inalta rugaciuni, pentru odihna sufletelor tuturor celor martirizati doar pentru ca erau crestini, și cer, in rugaciune, inaintea tronului divin, ca Dumnezeu să întărească Biserica Sa și să le dea fiilor Săi puterea și înțelepciunea de a-L marturisi cu fidelitate, aici și acum, pe Hristos Cel Inviat din morți.

Parintii au discutat problema Marelui Sinod Ortodox, pe care Biserica Ortodoxă l-a pregătit pentru convocare de mai mult de 50 de ani. Biserica Antiohiană a cerut să fie amânata convocarea acestui Sinod , în scopul consolidarii unitatii panortodoxe, asigurarii unanimitatii ortodoxe cu privire la chestiunile discutabile ale agendei sale, și a asigurarii condițiilor eclesiologice necesare participarii tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Întrucât solicitarea antiohiana de amanare a Sinodulului, alaturi de cererile Bisericilor din Rusia, Bulgaria și Georgia, nu au fost acceptate; Intrucat fusese prevăzut, inițial, ca Sinodul să fie un Sinod panortodox, dar a fost convocat în absența a 4 Biserici autocefale care reprezinta mai mult de jumătate din credincioșii ortodocși din lume; Întrucât această întâlnire a ignorat necesitatea stabilirii sinodalitatii ortodoxe, bazata pe comuniunea euharistica totala între Biserici care este baza formarii acestei sinodalității în special prin ignorarea căutarii unei soluții la agresiunea pornita de Patriarhia Ierusalimului asupra competenţelor canonice ale Scaunului Antiohiei înainte de convocarea Sinodului, printr-o decizie luată de către Patriarhia Ecumenică de a amâna negocierile până după Consiliu;
Întrucât declarațiile si deciziile emise de către participanți au invinuit pe nedrept Bisericile absente, absolvind de vina partile care au condus etapa pregătitoare, și după ce au luat la cunostinta declarațiile din timpul intrunirii, pozițiile adoptate în cadrul întâlnirii de pe insula Creta, și toate aberatiile care au circulat
recent, Părinții au de făcut următoarele observații:
Mai întâi: Părinții afirmă, că lucrarea ortodoxă comună se bazează pe participarea și unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Vor să reamintească, faptul că acest principiu nu este o nouă poziție antiohiana, ci este un principiu ortodox fix, stabilit de Patriarhul Ecumenic Athenagoras, vrednicul de
pomenire, la lansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului. El a fost urmat de succesorul său Patriarhul Dimitrie, vrednic de pomenire, in timpul caruia au fost formulate regulamentele pentru ședințele pregătitoare presinodale.
Articolele acestor reglementări arată, în mod clar, că o orice convocare a unei lucrari sinodale, chiar dacă aceasta are nivelul unei reuniuni pregătitoare, se face de către Patriarhul Ecumenic, doar după aprobarea Primatilor tuturor Bisericilor, și că toate deciziile sunt luate în unanimitate, de către toate Bisericile autocefale, înainte ca acestea să fie prezentate Marelui Sinod.
În al doilea rând: Părinții reamintesc că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat, de asemenea, acest principiu, în cadrul reuniunilor pregătitoare presinodale. În mod special, acesta a decis să suspende lucrările comisiei pregătitoare din 1999, din cauza retragerii unei Biserici de la întâlnirea menționată. Acest fapt a avut ca rezultat renuntarea la lucrările pregătitoare pentru Marele Sinod, pentru o perioadă de 10 ani. Parintii se intreaba, astfel, cum poate fi posibil ca absența unei Biserici sa duca la suspendarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, iar unii sa considere, acum, că este permisa convocarea si intrunirea ‘Marelui Sinod’, în absența celor 4 Biserici Ortodoxe autocefale?
În al treilea rând: Părinții remarca faptul că principiul unanimității fusese reafirmat la relansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, în 2009. Pe parcursul celei de-a patra conferințe pregătitoare, care a avut loc în 2009, consilierul delegatiei antiohiene, Dl Albert Laham, vrednicul de pomenire, a subliniat necesitatea
respectarii acestui principiu în procesul de luare a deciziilor, reamintind că, în cazul în care nu există unanimitate asupra unui anumit subiect, acest subiect sa fie amânat in comisia de pregătire, pentru studii suplimentare, asa cum prevede Regulamentul de procedură al conferințelor panortodoxe presinodale.
La acel moment, propunerea a fost salutată de către toate Bisericile participante, inclusiv de președintele conferinței. Această propunere a condus la luarea unei decizii privind problema diasporei și a adunărilor episcopale.

În al patrulea rând: Părinții reiterează poziția antiohiana, care solicita realizarea unui acord prin asigurarea unanimitatii tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, pe temele aflate pe ordinea de zi, avand ca scop întărirea unitatii ortodoxe în faza de pregătire, conform tradiției ortodoxe. Biserica Antiohiei nu se aștepta ca
acest principiu stabil, care tocmai a fost amintit, sa devina o chestiune controversată, iar acest principiu stabil sa fie sfidat de către cei care l-au stabilit inițial și l-au aparat ca pe o garanție a unității ortodoxe. Această unitate nu poate fi realizată, dacă oricare dintre Biserici este exclusă din procesul de luare a deciziilor, sau în cazul în care propunerile sale sunt ignorate. Aici, am dori să menționăm faptul că Sinaxa Primatilor Bisericilor, care a avut loc în ianuarie 2014, a afirmat acest principiu, atunci când a hotarat ca toate deciziile din timpul Sinodului și din perioada de pregătire care urmează, să fie luate prin consens. Parintii se întreaba, cum poate fi realizat acest consens, odata ce a existat refuzul Bisericii antiohiene, fata de deciziile Sinaxelor menționate mai sus (2014) și Chambesy (2016)? Cum ar fi putut fi atins acest consens în Creta, în absența a 4 Biserici Ortodoxe?
În al cincilea rând: Părinții reafirmă poziția antiohiana, care solicita amânarea convocării Marelui Sinod în cazul în care nu există unanimitate asupra temelor sale si care nu este nici ea o noutate. Biserica Antiohiana s-a exprimat, în mod clar, privind propria poziție, în toate etapele de pregătire a Sinodului, în
cursul ultimilor 2 ani. Această poziție a fost în conformitate cu rolul pe care la avut Antiohia, refuzand întotdeauna sa fie ignorata vreuna dintre Bisericile Autocefale in lucrarea ortodoxă comună. Prin urmare, tot ceea ce a fost publicat în massmedia, despre o acceptare implicită a Bisericii Antiohiene de a participa la Sinod, a fost incorect, și toată analiza privind dimensiunile politice ale absenței Antiohiei de la întâlnirea din Creta rămâne o analiză politică complet falsa. Acceptarea Antiohiei de a participa la lucrările pregătitoare, nu presupunea concesie din partea ei, privind pozițiile menționate mai sus. Mai degrabă, participarea ei a fost un efort de a elimina toate obstacolele care existau, și încă mai exista, inainte de convocarea Sinodului.

In al saselea rand: Părinții sunt surprinși de pozițiile unor Biserici care au solicitat, recent, ca principiul unanimității sa fie ocolit, sau ca acest principiu sa fie interpretat într-un mod diferit față de cel hotarat de Regulamentul de procedură al Conferințelor panortodoxe presinodale, adoptat în 1986, semnat de toți
reprezentanții, și în consecință, utilizat chiar și în cadrul conferinței pregătitoare din octombrie 2015. Acestia se declara, de asemenea, surprinsi de toate pozițiile recente, care au sustinut că convocarea Sinodului la data specificată ar fi fost mai importantă decât sinodalitatea Bisericii și unitatea ei. În această privință,
Biserica Antiohiei ar dori să le mulțumeasca tuturor Bisericilor care au aprobat poziția ei de drept, în special Bisericilor din Rusia, Georgia, Bulgaria și Serbia.
In al 7lea rand: Părinții ar dori să le reamintească fraților care s-au intrunit in Creta, articolul 17 din Regulamentul de procedură al Conferințelor panortodoxe
presinodale, adoptat în 1986, care consideră că, in cazul în care un singur subiect specific, discutat în timpul conferinței, nu este a acceptat în unanimitate,
decizia privitoare la acesta este abandonată și este predata Secretariatului reuniunii pregătitoare presinodale pentru studii suplimentare și de pregatire, conform procedurii recunoscute la nivel panortodox.
De asemenea, textul celui de al 4lea articol al aceluiași Regulament de procedură, prevede că: ‘nu este permis să se elimine sau să se adauge vreun subiect, de pe lista de subiecte care a fost pregătita și convenita la nivel panortodox, cel puțin până după ce studiul se incheie. După aceea, Sfantul si Marele Sinod poate fi convocat. Părinții se întreabă, cum a putut fi lansat apelul de convocare a Marelui Sinod, înainte de finalizarea lucrărilor de pregătire a subiectelor de pe agenda: două Biserici au avut rezerve privind documentul ‘Căsătoria și impedimentele sale’, iar Biserica Antiohiana a refuzat sa fie eliminate 3 subiecte principale din Agenda (al calendarului bisericesc, al dipticelor și al proclamarii autocefaliei)

In al 8lea rand: Părinții subliniază, in fata noii realitati cu care se confrunta lumea ortodoxă, ca urmare a reuniunii din Creta, ca unanimitatea Bisericilor Ortodoxe rămâne temelia de aur pentru asigurarea unitatii lumii ortodoxe. Parintii consideră că această temelie este, și va rămâne, baza solidă pe care ar putea fi
depășite repercusiunile reuniunii din Creta.
In al 9lea rand: În ceea ce privește unele dintre vocile care au considerat ca întâlnirea din Creta ar fi fost un Sinod Ecumenic care ar fi avut loc dupa principiile de convocare ale unui Sinod Ecumenic, Parintii nostri ar dori să le reamintească acelor frați, că de la începutul secolului al XXlea, Bisericile Ortodoxe au decis să înlocuiască convocarea unui Sinod Ecumenic, cu convocarea unui Sinod Panortodox. Reglementările de pe ordinea de zi și de lucru ale acestuia au fost stabilite de adunarea care a avut loc în Rodos, în 1961. Lucrările de pregătire au continuat timp de cinci decenii si jumatate. Bisericile au fost de acord, dat fiind
caracterul extraordinar al acestui Sinod PanOrtodox, ca nu toți episcopii din lumea ortodoxă să fie prezenti la el, așa cum o cerea tradiția ortodoxă, și că toate deciziile să fie luate prin consensul tuturor Bisericilor autocefale, pe baza unui vot al fiecarei Biserici Autocefale. Acest proces respinge orice pretenție de a
considera ca întâlnirea din Creta ar fi fost un Sinod Ecumenic, caruia sa i se aplice reglementările Sinodului Ecumenic. De asemenea, participanții sau
obligat să respecte regulile corespunzătoare de procedură, în cazul în care au căutat să-l considere un Sinod Panortodox. Această cerintă nu a fost indeplinita, din
motivele menționate mai sus. Astfel, părinții Sfântului Sinod al Antiohiei au menționat că întâlnirea din Creta nu a indeplinit nici macar condițiile necesare la convocarea unei conferințe presinodale pentru Marele Sinod, în conformitate cu Regulamentul de procedură al conferințelor panortodoxe presinodale,
adoptat în 1986, care este încă valabil până în prezent. Prezentul Regulament de procedură precizează că, convocarea unei conferințe necesită aprobarea Intâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe (articolul 2), și că această decizie se ia prin unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe
(articolul 16), iar aceste condiții nu au fost indeplinite de întâlnirea din Creta.

Prin urmare, Părinții Sfântului Sinod au hotărât, în unanimitate, următoarele:
1. Considera intâlnirea din Creta, ca fiind o reuniune preliminară a Sinodului Panortodox, si prin urmare, considera documentele acestuia ca nefiind finale, ci încă deschise discuțiilor și amendamentelor, in vederea convocarii Marelui Sinod Panortodox, în prezența și cu participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale.
2. Refuza sa i se atribuie un caracter sinodal oricarei reuniuni ortodoxe care nu implică toate Bisericile autocefale Ortodoxe, și subliniaza faptul că principiul unanimității rămâne fundamentul esențial pentru relațiile ortodoxe comune. Astfel, Biserica Antiohiei refuză ca întâlnirea din Creta să fie numita ‘Marele Sinod Ortodox’ sau ‘Sfantul si Marele Sinod’.
3. Afirma că tot ceea ce a fost emis în cadrul reuniunii din Creta, deciziile și alte lucruri, sunt fără caracter obligatoriu, pe orice cale, pentru Patriarhia Antiohiei și a întregului Răsărit.
4. Solicita ‘Comitetului pentru monitorizarea problemelor Sinodului’, sa studieze rezultatele și consecințele întâlnirii din Creta și sa ofere un raport detaliat către Sfântul Sinod al Antiohiei, pentru următoarea sa reuniune.
5. Trimite o scrisoare, privind decizia Sfântului Sinod al Antiohiei, tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, precum și autorităților civile și religioase din străinătate.
6. Face apel la credincioși, să-i însoțească pe Părinții Sfântului Sinod al Antiohiei in rugăciune, pentru păstrarea și manifestarea totală a unității marturisirii crești nortodoxe în lumea de astăzi.
Traducere integrala, dupa un document primit pe adresa Redactiei STIRI, in exclusivitate pentru Agentia
de Stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin



Mihai-Silviu Chirila – Despre Sinodul „panortodox” si retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii


Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştinăBiserica Ortodoxă e singura Biserică creştină

Daca relatările din presă sunt adevărate, atunci, cu părere de rău, la sinodul din Creta au participat şi unii episcopi vânduţi, care vorbesc direct în retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, numindu-i pe creştinii practicanţi şi pe teologii ortodocşi „fanatici şi fundamentalişti”, exact aşa cum îi numeşte presa mondialistă sau discursul ateist-secularist.
 
Îndrăznesc să aspir şi eu bucuros (dar fără a merita această cinste) la titulatura de teolog „fundamentalist şi fanatic”, deoarece cred şi marturisesc că:
 
1. Nu există nicio părtăşie între Ortodoxie şi heterodoxie, canoanele Sfinţilor Părinţi nepermiţând nici măcar şederea la masă cu heterodocsii, în niciun caz participarea la slujbe cu ei sau împreuna-liturghisire.
 
2 Biserica Ortodoxă este cea Una pe care o mărturisim în Crez, afirmaţia acelui episcop fiind de un eretism pentru care el trebuie caterisit imediat. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din heterodocşi, atunci de fapt Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poti mântui peste tot în comunităţile creştine şi nu trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe. Mai mult, acceptarea ideii că Biserica din Crez îi cuprinde şi pe heterodocsi (eretici) înseamnă a spune că Biserica e în sine plină de contradicţii, de vreme ce în Biserică s-ar afla şi unii care o cinstesc pe Maica Domnului, şi unii care o înjura, unii care se închină la icoane, altii care le consideră idoli etc. Asemenea idee este incalificabilă şi desfiinţează practica tuturor celor Şapte Sinoade Ecumenice, care s-au desparţit clar prin anatemă de toate ereziile timpului lor, arătând că acei eretici nu sunt în Biserică, ci în afara şi împotriva ei.
Se cuvine să nu cădem în capcana de a crede că ectenia din Sfânta Liturghie „pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” se referă la ideea ecumenistă de unire a Bisericii Ortodoxe cu comunităţile heterodoxe. Ectenia se referă la unirea Bisericilor Ortodoxe între ele, la armonia din interiorului oekumene-ului ortodox, nicidecum la unirea drept-credincioşilor cu ereticii.
 
3. Celelalte culte creştine nu sunt „biserici nedepline”, pentru că Hristos nu a întemeiat Biserici depline şi Biserici nedepline, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel : „Există un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4,5, s.n.). Există o singură Biserică, cea care a rămas fidelă curăţiei învăţăturii divine cuprinse în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi care din acest motiv e capabilă să aibă „dreapta slăvire” a lui Dumnezeu şi „opinia corectă” cu privire la învăţătura de credinţă (care în greceşte se numesc orthodoxia). Celelalte culte sunt atât de puternic influenţate de gândirea lumească, încât nu mai pot avea pretenţia continuităţii cu tradiţia biblică şi apostolică (nici nu o au, cele mai multe dintre ele).
Daca celelalte culte creştine ar fi „biserici nedepline”, ar însemna că şi Biserica Ortodoxă este „nedeplină”, de vreme ce există bucăţi de Biserică în afara ei. A afirma că Biserica Ortodoxă este Biserica deplină, ceea ce este perfect adevărat, dar că în afara de Biserica Ortodoxă mai există şi alte „biserici nedepline” este o contradicţie în termeni, deoarece ceva nu poate fi deplin, atât timp cât are părţi de aceeaşi substanţă cu el în afara sa. Deplinătatea Bisericii Ortodoxe implică şi unicitatea sa.
Din câte am citit, această idee halucinantă a „bisericilor nedepline”, preluată din eclesiologia catolică, în care ortodocşii şi protestanţii sunt numiţi „biserici nedepline”, a fost susţinută în baza argumentului că termenul ekklesia (biserică) apare la Clement Alexandrinul şi la Teodoret de Cir ca desemnând şi comunităţile eretice. Clement Alexandrinul a trăit înainte de prima mare erezie, cea a lui Arie, într-o perioadă în care Biserica nu se confrunta cu opinii atât de puternic contrare adevărului de credinţă. La primele două sinoade ecumenice s-a făcut definirea clară a Bisericii, ca fiind „Una”, „Sfântă”, „Sobornicească” şi „Apostolească”. În acelaşi timp, ereziarhii au fost anatematizaţi şi daţi afară din Biserică. Aşadar, argumentarea este puerilă. Mai mult, Teodoret de Cir a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic ca eretic.
Termenul ekklesia apare şi în organizarea cetăţilor greceşti antice, desemnând adunările publice în care se luau deciziile cu privire la treburile cetăţii. Numim şi acele adunări precrestine „biserici nedepline”? E ridicol.
 
4. Nu există nicăieri în tradiţia ortodoxă instituţia sinodului ecumenic permanent şi infailibil. Infailibilitatea în Ortodoxie aparţine lui Hristos şi Bisericii Sale în general, nu unei structuri administrative, mai ales compusă din episcopi ca cei care au sustinut că Biserica Una nu e cea ortodoxă, că ortodocşii practicanţi sunt fanatici etc. Dacă ar fi dorit să aibă un sinod permanent ecumenic, Sfinţii Părinţi l-ar fi creat ei, cu multe sute de ani în urma. Sinodul ecumenic a fost conceput ca o armă extremă de luptă contra dezbinării în Biserică, atunci când acea dezbinare nu mai poate fi combătută prin celelalte arme spirituale (predica, scrierea, apologia, polemica, sinoadele locale etc.). Prin urmare, ideea este complet irealistă, dictatorială şi necanonică. Ca să nu mai vorbim de faptul că încalcă principiul receptării textelor sinodale în Biserică de către popor, prin transpunerea lor în cult (hotărârile sinoadelor ecumenice au devenit parţi ale cultului, fie prin practici de cult, fie prin cântări inspirate din ele, fie prin arhitectura bisericească etc.).
 
Faţă de astfel de inovaţii doctrinare, dacă ele se vor transpune într-un document oficial, orice creştin ortodox cu frică de Dumnezeu trebuie să îşi reamintească faptul că ascultarea se face până la păcat, cu alte cuvinte, creştinul nu are nicio datorie a ascultării faţă de cel ce îl îndeamnă la păcat şi la erezie.
(preluat de pe mihaisilviuchirila)



Pr. Matei Vulcănescu, Secretar al Mitropoliei Pireului, concluzii despre Sinodul Panortodox; grave probleme dogmatice




Patriarhul Georgiei, care nu participă la acest Sinod din Creta din motive dogmatice iar nu politice, atrage atenția asupra încălcării canoanelor privind căsătoriile mixte


georgiaPe 23 iunie, Catolicos-Patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea, a trimis următoarea scrisoare către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I: „Sanctității Sale, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Roma și Patriarh Ecumenic, Stăpân Bartolomeu, în Creta Sanctitatea Voastră, dragă frate în Hristos, Vă adresam salutul nostru cordial și Îl rugăm pe Domnul să vă dea pace, sănătate și mulți ani. Am fost informați prin mass-media că o scrisoare de invitație din partea Voastră ne-a fost trimisă în data de 17 iunie a acestui an. Dorim să Vă informăm că această scrisoare nu au ajuns la noi, ceea ce explică întârzierea răspunsului nostru. Sanctitatea Voastră, nu pot răspunde la invitația dumneavoastră, fiind angajat prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei din data de 17 iunie a acestui an. Această decizie v-a fost trimisă, precum și Preafericirilor Lor și Preasfințiilor Lor, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Acest text explică motivele exacte ale absenței noastre la Sinod. Astfel, nu este corect să fie atribuită absența participării la Sinod a delegației Bisericii Georgiei din motive politice sau de altă natură. Cu toate acestea, urmărim derularea lucrărilor Sinodului și sperăm că, cu harul lui Dumnezeu, rezultatele sale finale vor fi acceptate de către pliroma Bisericii. Permiteți-mi să vă reamintesc că Biserica Georgiei nu a semnat proiectul de text „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, deoarece consideră inacceptabilă călcarea celui de-al 72-lea canon al Sinodului Quinisext, care are un caracter dogmatic, și interzice Căsătoria mixtă, din cauza participării unui non-ortodox la o Taina a Bisericii Ortodoxe. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a respins textul în discuție în cadrul reuniunii sale din 8 octombrie 1998 și din nou, pe 25 mai 2016. Nu l-am semnat nici la Sinaxa Întâistătătorilor ortodocși din luna ianuarie în acest an. Dacă unii invocă semnătura noastră cu deciziile Sinaxei mai înainte menționate, care stabilește temele agendei, noi le răspundem că aceste decizii au fost semnate înainte de votul Întâistătătorilor cu privire la textul litigios. Când am semnat deciziile, am avut speranța că unanimitatea va fi atinsă, ceea ce, în cele din urmă, nu s-a întâmplat. Din păcate, negocierile cu privire la acest subiect, care au avut loc în luna aprilie trecută, când, în urma invitației dumneavoastră, o delegație oficială a Bisericii georgiene a vizitat Fanarul în acest scop, nu au fost încununate de succes. Cu această ocazie, s-a discutat, de asemenea, eliminarea acestui subiect de pe ordinea de zi a Sinodului. Și acum, încă o dată, ne adresăm dumneavoastră, cerând ca textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, dat fiindcă aprobarea sa unanimă nu a fost atinsă, să nu mai fie discutată, având în vedere că nu a fost acceptat nici de Biserica Antiohiei. La ultima noastră întâlnire de la Chambésy, am spus că textele presinodale aprobate până în prezent, vor fi, după publicare, supuse judecării Sinodului Episcopilor Bisericii noastre, în vederea exprimării poziției definitive. Reunit în data de 25 mai a acestui an, Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a decis că: 1) Textul „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” necesită o revizuire serioasă, din cauza erorilor ecleziologice și terminologice pe care le conține, fără de care Biserica Georgiei nu ar putea să-l semneze. 2) Textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” necesită în mod absolut anumite schimbări, pe care Biserica noastră le-a indicat. 3) Textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale” nu poate fi acceptat în forma sa actuală, din motivul deja menționat. Sanctitatea Voastră, nădăjduim în înțelepciunea Voastră, și exprimăm încă o dată așteptările noastre că veți îndepărta creerea de probleme în cadrul Bisericii, precum și a deciziilor care rup unitatea ortodocșilor. Ne rugăm pentru dumneavoastră cu multă dragoste în Hristos și respect, Ilia al II-lea, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, și Catolicos-Patriarhul întregii Georgii și Mitropolit de Bichvinta și Ts’khum-Apkhazeti”. Sursa: sursa: aici. Traducere de Roman Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le Patriarcat de Géorgie maintient son refus de participer au Concile



Amendamentele Mitropolitului Ierotheos Vlachos nu au trecut. Primul document sinodal a fost semnat in unanimitate la Sinodul gresit spus Panortodox


Primul document sinodal a fost semnat in unanimitate la SinodInformatia se pare insa ca nu este autentica. Vom reveni cu amanunte cand vom avea o declaratie oficiala. Aceasta informatie am preluat-o de pe http://www.pravoslavie.ru/english/94489.htm

Documentul, ce contine abateri dogmatice, și conceput de Mitropolitul Ioanis Zizioulas, a trecut in UNANIMITATE!! Ce a facut Arhiep. Ieronim, capul Bisericii Greciei? Și-a trădat Biserica?

According to Metropolitan Ignatius of Demetrias and Almyros, the first of six texts up for discussion, “The Mission of the Orthodox Church in Today’s World” was unanimously approved at the afternoon session on Monday, June 20 of the council on Crete, reports panorthodoxcemes.blogspot.ru.

The text is the result of the fifth pan-Orthodox pre-conciliar conference held in Chambesy, Switzerland in October 2015 and was signed by the primates of all Local Churches, except for that of Antioch, at the meeting in January 2016.

The text, largely bearing the stamp of Met. John (Zizioulas) of Pergamon, was passed unanimously with minor changes. The amendments proposed by Met. Hierotheos (Vlachos) in a letter to the Church of Greece on March 5, 2016 were rejected.

http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/8967-agia-sunodos-aporrifthike-i-tropologia-tis-ekklisias-tis-ellados



Sinodul „Panortodox” incotro? Papa Francisc s-a rugat pentru Sinodul ortodox din Creta!


ecumenism 1Sursa: Antena 3

Marele Conciliu Ortodox, o reuniune fără precedent în ultimul mileniu, care ar trebui să parafeze unitatea bisericilor creştine ortodoxe din întreaga lume, s-a deschis duminică în insula Creta (Grecia), dar forţa sa este diminuată de mai multe absenţe, inclusiv de cea răsunătoare a Patriarhului Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse, comentează agenţia France Presse (AFP), citată de Agerpres,

Duminica, de ziua Rusaliilor ortodoxe, Consiliul a început cu o liturghie divină celebrată în comun la Heraklion, capitala insulei, de zece întâistătători ai bisericilor ortodoxe, între care şi patriarhul ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu.

Preşedintele grec Prokopis Pavlopoulos a participat la liturghia transmisă în direct de televiziunea de stat ERT, relatează AFP.

Pregătit timp de peste cincizeci de ani şi fără precedent de la schisma istorică din 1054 dintre Roma şi Constantinopol, acest mare conciliu vizează strângerea rândurilor ortodoxiei.

Dar fotografia de familie rămâne incompletă şi lucrările care vor continua până la 27 iunie la Chania (în nord-vestul insulei Creta) vor fi marcate de patru absenţe. Pe lângă Patriarhul Kirill, a cărui Biserică Rusă are greutate demografică pentru jumătate din comunitatea ortodoxă, având numai ea singură aproape 130 de milioane de membri, sunt, de asemenea, absenţi întâistătătorii bisericilor ortodoxe din Antiohia, Bulgaria şi Georgia.

Lovitura este dură pentru cei care au inspirat această reuniune, Patriarhul Bartolomeu fiind unul dintre iniţiatori, influenţa sa fiind contestată de ani de zile de către biserica rusă, notează AFP.

Cei absenţi au declarat în ultimul moment că nu vor participa, invocând probleme de esenţă procedurală, în ciuda acordului pe care şi l-au dat la început pentru susţinerea reuniunii.

„Unitatea Ortodoxiei este bună pentru noi toţi. Cei absenţi vor fi cei care pierd”, a comentat Nikos Kotzias, ministrul de externe al Greciei, ţară în care ortodoxia este calificată de Constituţie drept „religie dominantă”.

Papa Francisc, în rugăciunea sa de duminică după-amiază de la Bazilica Sfântul Petru din Vatican, s-a rugat pentru marele conciliu ortodox.

„Să ne unim cu fraţii noştri ortodocşi, invocând Duhul Sfânt să ajute cu darurile sale pe Patriarhii, arhiepiscopii şi episcopii adunaţi în conciliu”, a spus Papa Francisc înainte de a rosti „Ave Maria” în limba italiană.

„Acest conciliu mare şi sfânt va purta mesajul de unitate”, a spus, la rândul său, Patriarhul Bartolomeu, în insula Creta, citat de media internaţională.

Biserica ortodoxă este estimată la nivel mondial la aproximativ 250 de milioane de credincioşi, menţionează AFP.

Participanţii la conciliu, sute de episcopi şi de consilieri, trebuie să valideze şase documente consensuale, să actualizeze mărturia ortodoxă, să facă mai cunoscută vocea acestei biserici creştine şi să gestioneze relaţiile cu restul lumii creştine.

Un mesaj final va fi emis la încheierea lucrărilor conciliului, mai notează



SINODUL PANORTODOX comunicat: Hotărâre a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei.


___42006.1380140918.1000.1200Hotărâre a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei

REPUBLICA ELENĂ

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI

Adresă: Ioannou Gennadiou 14 – 115 21 Atena

Tel. 210-7272204, Fax 210-7272210, email: contact@ecclesia.gr

HOTĂRÂRE

a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei din 12 mai 2016 cu privire la trimiterea spre prelucrare și hotărâre definitivă în consfătuirea plenară extraordinară a Sinodului Bisericii Greciei din 24-25 mai 2016 asupra propunerilor de modificări, corecturi sau adaosuri, depuse [la Sinodul Permanent] de unii Preasfințiți Mitropoliți ai Bisericii Greciei, referitor la textele Sfântului și Marelui Sinod (Creta 16-26 iunie 2016).

Pe baza Scrisorii informative referitoare la această problematică, cu nr. de prot. 755/16-2-2016, a Preafericitului Arhiepiscop al Atenei și întregii Grecii, Ieronim, către Membrii Sinodului Bisericii Greciei.

În conformitate cu articolul 11 al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Sfântului și Marelui Sinod:

În cursul dezbaterilor asupra fiecărei teme, propunerile de amendamente, de corecturi, sau de adăugiri la textele aprobate în unanimitate de Conferințele Panortodoxe Presinodale și de Sinaxele Întâistătătorilor, referitoare la temele de pe ordinea de zi a Sinodului, sau la textul Mesajului Sinodului:

  1. sunt depuse la Secretariatul Sinodului de delegațiile Bisericilor Ortodoxe Autocefale, pentru a fi supuse Plenului de către Președinte pentru ratificarea lor oficială printr-o decizie sinodală;

  2. Aprobarea acestor amendamente, după încheierea dezbaterilor asupra lor, este exprimată, potrivit practicii stabilite la nivel panortodox, prin principiul unanimității delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Aceasta înseamnă că amendamentele care nu au fost acceptate în unanimitate nu sunt aprobate”.

I

Asupra Regulamentului de Organizare și Funcționare

al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

  1. După cum se știe, Sinaxa Întâi-stătătorilor a hotărât că ”toate hotărârile, atât cele de pe durata lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, cât și cele din stadiile pregătitoare ale acestuia, se vor lua prin unanimitate(Mesaj al Întâi-stătătorilor din 6-9 martie 2014, paragraful 6)

  2. Pe baza afirmației de mai sus, în acest Regulament există următoarele probleme:

  1. Regulamentul acesta, pe care se va baza funcționarea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, nu numai că nu a fost semnat de Delegația Patriarhiei Antiohiei la Sinaxa Întâi-stătătorilor din ianuarie 2016 de la Chambesy, din Elveția, dar reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, Mitropolit în Germania, Isaac, a și notat text: ”Biserica Antiohiei nu este de acord și de aceea nu semnează”. (Vedeți semnăturile Întâi-stătătorilor pe textul Regulamentului). Prin urmare nu există unanimitate. Dar, fără un Regulament valabil nu e posibil să se întrunească și să funcționeze Sfântul și Marele Sinod.

  2. Textul TAINA CUNUNIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA nu a fost votat în unanimitate. Pentru că, pe de o parte, Patriarhul Georgiei nu a semnat acest text, iar reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, Mitropolitul Isaac, în loc să semneze textul, menționează pe acesta:

Biserica Patriarhiei nu este de acord și de aceea nu semnează”.

Prin urmare, nici acest text nu poate fi prezentat spre aprobare la Sfântul și Marele Sinod, în conformitate cu paragrafele 1 și 2 ale articolului 8 al Regulamentului.

Din acest motiv, se propune ca înaintea oricărui alt demers să se soluționeze următoarele două chestiuni, adică:

  1. Aprobarea unanimă a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Sfântului și Marelui Sinod.

  2. Aprobarea unanimă a textului ”TAINA CUNUNIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA”.

Continue Reading »



Mitropolitul Ierotheos Vlachos ridică probleme canonice cu privire la asa-zisul Sfant si Mare Sinod din Creta


Sindos Mare si Sfant CretaIPS Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos. Problemele esențiale cu privire la Sfântul și Marele Sinod

(Intervenție în Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, 25 mai 2016)

Sfântul și Marele Sinod care urmează să aibă loc în luna iunie 2016 în Creta era o așteptare a multora cu o anumită viziune despre el, care l-au pregătit, care s-au ostenit și acum au ajuns la convocarea lui.

Întrebarea care se pune este dacă Sfântul și Marele Sinod este chiar acela pe care îl așteptau cei ce au avut viziuni despre el. Se scriu și se spun multe despre această temă, unii își exprimă bucuria lor, fiindcă în sfârșit a venit clipa dorită, alții exprimă îngrijorarea, o îndoială intensă iar alții simt o deplină dezamăgire. În această mică luare de poziție mă voi limita numai la câteva observații.

1. Sinod al Întâistătătorilor Bisericilor

Sinodul care urmează să se adune a fost caracterizat drept Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, dar în realitate va fi Sinodul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Acest punct de vedere îl susțin pentru faptul că toate deciziile de criză au fost luate numai de Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe.

Pe data de 6-9 martie 2014 în Constantinopol, tot ei au luat hotărârea să convoace Sfântul și Marele Sinod în iunie 2016 și au stabilit tematica lui.

Pe 27-28 ianuarie 2016, Întâistătătorii la Chambesy în Geneva, au votat Regulamentul de organizare (în afară de Patriarhia Antiohiei) și textele pregătite de Comisii, afară de o temă pe care nu au semnat-o două Patriarhii, a Antiohiei și a Georgiei.

Mai înainte de începerea Sfântului și Marelui Sinod, Întâistătătorii vor semna mesajul Sfântului Sinod care va fi întocmit de grup format din câte un reprezentant din toate Bisericile Ortodoxe.

Programul lucrărilor sfântului și Marelui Sinod va fi întocmit de Întâistătători.

Sindos Mare si Sfant Creta2. Abaterile de la Marile Sinoade

Sinodul acesta a fost plănuit și pregătit ca un Sinod ecumenic și desigur primul gând asupra lui a apărut în 1923, la cea de-a 1600 aniversare a Primului Sinod Ecumenic. S-au pus în discuție aproximativ 100 de posibile teme, care priveau întregul interval de timp al celui de-al doilea mileniu, ce cuprinde ruperea părții de Apus a Imperiului roman (sec. VIII-XI), schisma din creștinismul apusean (sec. XV), dezvoltarea diverselor curente ideologice, precum iluminismul, romantismul, idealismul german, existențialismul, dar și secularizarea creștinismului însuși.

În final, această viziune a „Părinților” acestei idei a sfârșit prin a fi nu un Sinod Ecumenic, ci un Sfânt și Mare Sinod  care încă nu-și poate afla identitatea, numai cu șase teme irelevante, inoportune, fără stabilirea vreunei ținte speciale și cu câteva dintre ele total desprinse de Tradiția Părinților.

Am auzit și am citit, și este susținut de mulți, că trebuia convocat Sfântul și Marele Sinod de aproximativ 1200 de ani și aceasta se întâmplă abia acum, pentru prima dată, după o atât de mare perioadă de timp. Aceasta creează o puternică problemă tuturor celor care se ocupă cu teologia și Tradiția Bisericii. Prin aceasta se prezintă situația ca și cum ar fi un gol bisericesc după Sinodul al VII-lea Ecumenic, care trebuie să fie acoperit, deși s-au mai adunat mari și importante Sinoade precum cel din vremea Sfântului Fotie cel Mare (879-880), sau a Sfântului Grigorie Palama (1341, 1351), după cum de asemenea, sinoade importante au avut loc între secolele XV – XVIII cu hotărâri determinante. Se dă impresia astfel că toate aceste sinoade importante sunt ocolite și marginalizate.

Iar lucrul acesta eu îl consider un afront din partea noastră adus sfinților noștri, Fotie cel Mare, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, sfinților Calist și Filotei Kokkinos, Patriarhi ai Constantinopolului, Sfântului Marcu Evghenicul și Patriarhilor ortodocși ai Răsăritului din secolele XV – XVIII.

Firește, acești sfinți nu sunt vătămați cu nimic de vreme ce învățăturile lor au dobândit o autoritate ecumenică, hotărârile celui de-al IX-lea Sinod Ecumenic (1351) au fost cuprinse în Synodikonul Ortodoxiei, care se citește în prima duminică din Postul Mare, dar este afrontul și căderea noastră din Tradiția ortodoxă.

Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta. Astfel ne vom trezi cu un gol de memorie, un alzheimer duhovnicesc în Biserica Ortodoxă. Nu se explică altfel unele puncte ale textelor care au fost pregătite, precum și analizele explicative ale susținătorilor lor.

Se pare că este o imitație/copie de proastă calitate a Conciliului Vatican II. Sfântul și Marele Sinod ca idee, a început odată cu încercarea de convocare a Conciliului Vatican II. Și așa cum Vatican II a dezvoltat o nouă ecleziologie, care a trecut de la ideea exclusivității la teologia includerii, sau la teologia baptismală, într-un mod analog unele puncte din textele care s-au pregătit pentru Sfântul și Marele Sinod amintesc de o nouă eclesiologie și în Biserica Ortodoxă, în măsura în care se recunosc Taine și în afara Bisericii Ortodoxe.

ecume 43. Lipsa pregătirii mai dinainte a Sinodului

Dacă revenim la problemă, constatăm că Biserica noastră [e o referire la Biserica Greciei, n.ed.] nu s-a pregătit corespunzător pentru acest Sinod. Și este o Biserică cu un potețial teologic înalt, cu un monahism viu și viață bisericească bine organizată. Prin toate acestea Biserica noastră educă, prin școlile teologice, teologi și clerici ale altor biserici locale, are iradiere internațională prin textele teologice și pastorale și multe altele. Totuși pentru prelucrarea textelor care urmează a fi semnate la Sfântul și Marele Sinod nu a existat o suficientă pregătire și hotărâri sinodale.

În martie 2014 la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, în Constantinopol, s-a hotărât convocarea Sfântului și Marelui Sinod în luna iunie 2016, precum de asemenea s-a hotărât de către Comisie să se aducă la zi textele deja pregătite. De atunci și până astăzi trebuiau să fie discutate în ședințele ierarhiei, să se dea sarcini reprezentanților noștri care să ducă spre stabilirea unor texte definitive, să se organizeze dezbateri pe marginea lor în școlile teologice, la sinaxele clericilor și laicilor, astfel încât să se expună propunerile Bisericii noastre ca mai apoi să se ajungă la textele finale.

Însă, dimpotrivă, noi ierarhii am petrecut în necunoștință și am primit texte socotite definitive, de vreme ce au fost semnate de Întâistătătorii Bisericilor Autocefale Ortodoxe, în ianuarie la Chambesy, în Geneva, și au fost trimise la Sfântul și Marele Sinod. Ajungem acum să discutăm despre textele acestea, când mai există foarte puține șanse ca ele să fie îndreptate.

Am în mână expunerile reprezentanților Bisericii noastre din Comisia Specială ortodoxă pentru reevaluarea textelor, care au fost depuse la Sfântul Sinod Permanent în perioada 2014-2015, precum am de asemenea și fragmente din Practicalele Ședințelor Sinodului Permanent. Reprezentanții noștri ne-au asigurat prin expunerile lor că textele nu au probleme. De asemenea Sfântul Sinod Permanent a împărțit expunerile și textele Arhiereilor pentru informarea lor fără să pară din Practicale că au avut loc discuții sau că s-au dat linii directoare pentru eventuale modificări sau adăugiri afară numai de o singură dată când s-a luat hotărârea pentru unele corecturi de exprimare.

La Ședința Sinodului din 2009 pentru evaluarea dialogului cu romano-catolicii s-a hotărât : 1. „S-a constatat nevoia unei mai bune informări a ierarhiei în aceste chestiuni importante. S-a arătat că pe viitor ierarhia va lua cunoștință de toate fazele dialogurilor, altminteri nici un text nu leagă Biserica. De altminteri, aceasta o recomandă Statutul Sinodal al Bisericii. […] 4. Textul de la Ravenna și textul care urmează să se discute în Cipru sunt sub limita referirii și aprobării lor de către Bisericile locale autocefale […]. Aceasta înseamnă în mod practic că nu vor fi evenimente încheiate, fără hotărârea sinodală a Ierarhiei. Ierarhii sunt păzitorii Tradiției ortodoxe, așa cum au mărturisit la hirotonia lor întru episcopi” (Comunicatul Sfântului Sinod, 16. 10. 2009).

Dacă acest lucru s-a spus pentru textul de la Ravenna, cu atât mai mult ar trebui să se spună și în cazul acesta, de vreme ce urmează să fie semnate texte obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă.

Trebuia așadar, și anul trecut să fie convocată Ierarhia Bisericii noastre ca textele să fie parcurse de către toți arhiereii, să fie explicații concrete și să se ia hotărâri. Acest lucru a fost semnalat și de alte Biserici Ortodoxe din câte știu. Prin urmare, ceea ce se întâmplă astăzi trebuia să se întâmple mai înainte de semnarea textelor de către Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe la Chambesy din Geneva, în luna ianuarie a anului 2016.

Dar trebuia să auzim și punctele de vedere ale Școlilor teologice și ale academiilor bisericești precum și ale preoților, monahilor și laicilor. Seriozitatea fiecărui Sinod are legătură cu seriozitatea cu care întâmpinăm temele propuse. Din nefericire, noi episcopii ne mulțumim numai cu o slujire pastorală cu raportare socială și am lăsat temele majore ale credinței unora care fac pe specialiștii.

Cel puțin în acest ultim ceas, al doisprezecelea, să arătăm și noi un înalt simț de răspundere în ceea ce privește cugetul bisericesc și terminologia teologică, să lepădăm sentimentalismele și alte diferite interese bisericești. Nu are importanță cine va reprezenta Biserica noastră în acest Sinod, ci ce va susține Biserica noastră în pozițiile care se vor prezenta. Astfel, convocarea de astăzi a ierarhiei este foarte importantă pentru că trebuie să acceptăm hotărârea Sfântului Sinod Permanent și în realitate să hotărâm dacă vom urma pozițiile care decurg din Tradiția noastră sau dacă ne vom lăsa inspirați de concepțiile contemporane care se distanțează de limba și duhul tuturor Sinoadelor ecumenice panortodoxe. Aceasta este problema.

Va trebui să conștientizăm că nu este vorba doar de textele celor șase teme, ci o importanță majoră are mesajul care se va fi întocmit și va fi citit la începutul Ședinței Sfântului și Marelui Sinod. S-a spus că chiar dacă la Sfântul și Marele Sinod nu vor fi discutate și nu vor fi hotărâte diferite teme, fundamental este mesajul care se va transmite întregii lumi.

Astfel am ales un Mitropolit care ne va reprezenta în alcătuirea mesajului. Va trebui astăzi să cunoaștem conținutul lui sau punctele lui de bază și centrale pe care le va cuprinde și să hotărâm în raport cu aceasta. Din câte știu deja se pregătește acest text, va fi definitivat de Comisia Specială care se va întruni în ședință în Creta cu o săptămână mai înainte de convocarea Sfântului și Marelui Sinod, va fi semnat de Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale și va fi mesajul fundamental al acestui Sinod.

Întrebarea care se pune este: ierarhia Bisericii Greciei va ignora textul acesta, nu va lua cunoștință de conținutul lui de vreme ce este atât de important? Eu, cel puțin, și sper că și alți frați, nu încurajez pe nimeni să semneze un astfel de text, dacă nu îl citesc mai întâi. Propun să se adauge la acest mesaj paragraful: Sfântul și Marele Sinod este continuarea celor opt sinoade din primele veacuri și ale marilor sinoade din vremea lui Fotie cel Mare, Grigorie Palama și a Sinoadelor ulterioare ale Patriarhilor Răsăritului.

Acestea sunt temele potrivite și importante și nu cine va fi prezent la acest Sinod și cine va refuza să participe la el chipurile pentru motive de conștiință.

Vasile Cel Mare Sinod Creta4. Duplicitatea limbajului ecleziastic.

Citind cineva câteva din aceste texte observă că sunt inspirate dintr-un duh de diglosie (limbaj dublu). Cuvântul diglosie s-ar putea să mire dar el exprimă o realitate atunci când cunoaștem duhul care există în jurul temelor respective.

Într-un alt text al meu am notat diferitele teme care există în unele texte, precum au făcut-o și alții, episcopi, clerici, monahi, teologi, laici și din acest motiv nu poate cineva să se tulbure.

Semnalarea aceasta este necesară dacă ne gândim că este vorba de texte sinodale panortodoxe care trebuie să fie lucrate cu atenție. Se poate ca în comunicarea noastră zilnică sau uneori în textele noastre să fi trecut unele cuvinte care provoacă probleme, precum de pildă putem să scriem sau să spunem „Biserica” romano-catolică sau „Biserica”[1] protestantă etc., dar când se alcătuiesc texte de mărturisire care vor rămâne ca hotărâri ale Sfântului și Marelui Sinod, atunci trebuie să fim atenți.

Sfântul Grigorie Palama în timpul luptelor teologice și isihaste a consacrat un principiu fundamental: „altceva este a ne contrazice pentru dreapta credință și altceva este mărturisirea credinței”. Aceasta înseamnă că în contrazicere poate cineva să folosească orice fel de argumente, dar când scrie texte de mărturisire a credinței atunci cuvântul trebuie să fie concis și exact din punct de vedere dogmatic, așa cum au făcut Sfinții Părinți care au dogmatisit printr-un cuvânt scurt și cu multă înțelepciune. Astfel, textele care ni se pun dinainte și care urmează a fi semnate și de Biserica noastră trebuie să fie dogmatic curate și să nu fie caracterizate de neclaritate și confuzie, altminteri nu vor fi texte ortodoxe.

Citind cineva cu atenție cuvintele care se folosesc, înțelege că se urmărește să se ascundă unele teme, cum din păcate se întâmplă de multe ori cu legile care se votează în Parlament. Există o neclaritate și o practică concretă în multe teme ecleziastice care se ascund în dosul cuvintelor textelor care vorbesc despre alte „Biserici”.

Mă voi referi la trei exemple din această practică de până acum.

            Primul exemplu este tema lucrărilor din 1965 care au avut loc în Constantinopol și Vatican, ceea ce a dus la concluzia că a avut loc ridicarea anatemelor. Să amintesc că Patriarhul Constantinopolului Serghie al II-lea, nepot al lui Fotie cel Mare, prin hotărâre sinodală a șters numele Papei Romei Serghie al IV-lea din dipticele Bisericii încă din 1009 fiindcă în epistola de întronizare a inclus Simbolul Credinței cu Filioque și de atunci numele nici unui Papă nu a mai fost pus în diptice, prin urmare aceasta a fost deja neîmpărtășire (necomuniune de credință).

Mai târziu, în 1054,  Cardinalul Humbert a anathemizat pe Patriarhul Mihail Cerularie și alți doi și acela la rândul său l-a anathemizat. Aceasta înseamnă că neîmpărtășirea/lipsa comnuniunii exista și mai înainte de anateme și firește ridicarea anatemelor nu desființează practica neîmpărtășirii/necomuniunii de credință.

Întrebarea care se pune este: În 1965 a avut loc ridicarea anatemelor sau ridicarea neîmpărtășirii/necomuniunii? Este o întrebare potrivită, fiindcă în enciclica Patriarhiei ecumenice din 7 decembrie 1965 se scrie că a avut loc ridicarea anatemelor și prin urmare există încă necomuniune, în timp ce în declarația care s-a semnat în franceză între Patriarhul Ecumenic și Papa și pe care a citit-o Papa în ultima zi (7 decembrie) și la lucrările Conciliului Vatican II, se scrie că a avut loc ridicarea necomuniunii/neîmpărtășirii. Am la îndemână textul acesta în franceză și în engleză.

Al doilea exemplu este continuarea celui precedent, căci din păcate în practica ecleziastică nu numai că sunt recunoscuți heterodocșii ca Biserici, ci că este comuniune ecleziastică și euharistică! Prin urmare se constată o diglosie/duplicitate de termeni ecleziastici, neclaritate și confuzie. Mă refer la un text al Unei Biserici care este caracterizat drept Mărturisire de credință care a fost aprobat oficial și în care predomină într-un mare grad duplicitatea limbajului și confuzia. În timp ce este vorba despre Biserica Una, în același timp sunt caracterizate ca Biserici și celelalte confesiuni care ar constitui Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică Biserică. De asemenea, se vorbește încă despre dumnezeiasca Împărtășire din același Sfânt Potir de către toți creștinii „din necesitatea ospitalității creștine prin Sfintele Taine”, precum și de faptul că „toți creștinii prin același botez am devenit mădulare ale trupului lui Hristos care este Biserica”.

Al treilea exemplu: Recent am citit cartea profesorului Antonie Papadopulos cu titlul Dialogul Teologic al Ortodocșilor și Romano-catolicilor (istorie-texte-probleme) și am constatat încă odată că în dialogul acesta și în declarațiile acestea și textele comune dintre Patriarhul ecumenic și Papa, precum și al reprezentanților lor predomină un limbaj și un duh „de frățietate care rezultă din botezul unic și din participarea la sfintele Taine”și că „Bisericile noastre se recunosc una pe alta ca Biserici surori, responsabile împreună în păzirea credinței Bisericii Una a lui Hristos în planul dumnezeiesc, dar cu totul distincte, în vederea unității”.

Acest fenomen al diglosiei (duplicității limbajului) în documentele ecleziastice oficiale este o realitate dureroasă care arată îndepărtarea de textele oficiale bisericești de două mii de ani. Acest lucru nu trebuie să se întâmple în textele Sfântului și Marelui Sinod.

Sfanta Liturghie Sinod abateri5. Expresia Biserici surori

În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, în timp ce se vorbește despre faptul că Biserica Ortodoxă este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, în același timp se vorbește despre faptul că Biserica Ortodoxă „recunoaște existența istorică a altor biserici și confesiuni creștine”, prin urmare se face o confuzie legată de conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe, și pentru acest motiv se impune corectarea acestui text.

Această problemă este foarte serioasă, pentru că în diferite dialoguri teologice între ortodocși și romano-catolici, precum de asemenea și în textele oficiale dintre ortodocși și romano-catolici se vorbește despre Bisericile surori și din nefericire acest termen de Biserici surori, a dezvoltat o teologie și o eclesiologie speciale. Nu este un termen tehnic, ci o teologie ecleziologică contemporană, care predomină în mișcarea ecumenistă.

Despre termenul Biserici surori și mai ales cum a început să fie folosit, face referire un text pe care l-a editat Biroul Congregației pentru doctrina credinței, a Vaticanului (30 iunie 2000) pe care o prezida la acea vreme cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul papă Benedict al XVI-lea. Acest termen, conform acestui text, a apărut în secolul al XII-lea și al XIII-lea, a fost folosit în vremurile mai noi de Patriarhul Constantinopolului Athenagora, a fost adoptat de Conciliul Vatican II și de atunci a fost folosit în documentele papale în declarații oficiale și epistole, în enciclice etc.

De asemenea, în textul pe care l-a editat Congregația pentru doctrina credinței, a Vaticanului se face o analiză teologică a acestei expresii și se prezintă cum înțeleg romano-catolicii că Una, Sfânta, sobornicească și apostolică Biserică universală, care este cea Papistașă nu este Biserică soră, ci maică a tuturor celorlalte Biserici. Acesta este motivul pentru care „va trebui ca cineva să evite, ca pricină de răstălmăcire și confuzie teologică, folosirea expresiilor precum cele două Biserici ale noastre care sunt folosite când este vorba de Biserica Catolică și ansamblul Bisericilor Ortodoxe (sau Una dintre Bisericile Ortodoxe)”. Desigur acest termen de Biserici surori, potrivit textului, poate să fie folosit numai pentru acele comunități ecleziastice care au păstrat succesiunea apostolică validă și euharistia”.

Este evident că termenul de Biserici surori este folosit de papistași într-un sens teologic și eclesiologic de validare a tainelor și a succesiunii episcopale și nu este doar un termen tehnic, cu adăugirea că maica tuturor Bisericilor este Biserica Catolică.

Este interesant că Papa Ioan Paul al II-lea în cuvântul pe care l-a rostit pe 5 iunie 1991 în Bialystok în Polonia a zis despre această temă: „Astăzi vedem mai limpede și înțelegem mai bine că Bisericile noastre sunt biserici surori, nu în sensul simplu al unei expresii politicoase, ci în sensul unei categorii fundamentale al unei eclesiologii ecumenice”.

Acest lucru rezultă nu numai din decretele Conciliului Vatican II dar și din textele care au fost semnate în dialogurile teologice dintre ortodocși și romano-catolici în Monaco (1982) și la Bari (1987), la Noul Valaam în Finlanda (1988) și mai târziu la Ravenna (2007).

Amintesc că la Monaco s-a întocmit un text cu tema „Taina Bisericii și a Euharistiei în lumina Tainei Sfintei Treimi”. La Bari s-a întocmit textul cu tema „Credința, Tainele și unitatea Bisericii”, la Noul Valaam s-a întocmit textul cu tema „Taina Preoției în structura tainică a Bisericii și în special însemnătatea succesiunii apostolice pentru sfințirea și unitatea poporului lui Dumnezeu”. Și la Ravenna, „Consecințele eclesiologice și canonice ale ființei tainice a Bisericii. Comuniune ecleziastică, sinodalitate și autoritate”. Aceste patru texte s-au întocmit și au fost aprobate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe cu perspectiva că atunci când se va încheia dialogul teologic, vor fi aprobate și de unele Biserici autocefale locale.

Din toate acestea rezultă fără îndoială două concluzii importante.

Prima concluzie este că termenul de Biserici surori și termenul de Biserică pentru romano-catolici nu este un simplu termen tehnic, ci expresia eclesiologiei în aceste comunități creștine.

A doua concluzie este că texte precum cele de mai sus au fost semnate și de reprezentanți ai Bisericii Greciei cu premisa obligatorie că vor ajunge în final spre aprobare la ierarhia Bisericii Greciei, adică vor sfârși sub termenul obligatoriu de ad referendum. Dacă totuși în textul care urmează să fie votat în Sfântul și Marele Sinod din Creta va rămâne expresia că „Biserica ortodoxă recunoaște existența istorică a tuturor Bisericilor și Confesiunilor creștine” și alte asemenea expresii, atunci se recunosc indirect și textele care au fost semnate de reprezentanți, deși sunt problematice, fără să ajungă pentru aprobare la ierarhia noastră. Acesta este motivul pentru care trebuie să preceadă aprobarea sau nu a celor patru texte de către ierarhia Bisericii Greciei.

Prin urmare trebuie neapărat ca în textul care urmează să fie discutat și votat la Sfântul și Marele Sinod să nu fie caracterizate drept Biserici alte comunități creștine și alte confesiuni.

6. Validitatea și realitatea Botezului

Consecința celor precedente este faptul că mulți susțin că Botezul eterodocșilor este valid și real adică nu se identifică limitele canonice cu cele harismatice ale Bisericii.

Arhiereii mai vechi ai Patriarhiei Ecumenice utilizau rânduiala canonică cu privire la modul primirii heterodocșilor prin iconomie sau cu acrivie în Biserica Ortodoxă. Făceau distincția că altceva este dacă sunt Taine în afara Bisericii – care nu există – și altceva este modul în care primim un heterodox în Biserică. Judecând după acrivie, nu există Taine în afara Bisericii, dar prin iconomie acceptăm pe cineva cu Mirungere sau libel (mărturisire de credință) atunci când botezul a avut loc în numele Dumnezeului Treimic, cum este gândit în mod ortodox, și prin întreita afundare în apă. Acest lucru ne odihnește. Insistența unora de a schimba iconomia de la o temporară suspendare a acriviei, la o stare permanentă este inadmisibilă.

Astfel, mulți susțin că botezul heterodocșilor/ereticilor este valid și real, lucru pe care nu-l susțin Canoanele al 7-lea al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic și al 95-lea din al V-lea Sinod Ecumenic. Dar dincolo de aceste două Sinoade ecumenice nu trebuie trecut cu vederea faptul că în tradiția latină s-a introdus erezia lui Filioque, erezia lui actus purus, alte abateri eretice, precum de asemenea și botezul prin stropire sau turnare, evitându-se afundarea celui botezat în apă.

Apoi, se poate întreba cineva de ce să nu fie valide, în acest caz și reale Mirungerea sau Euharistia heterodocșilor în aceeași logică? Și pentru ce este socotit valid și real botezul heterodocșilor când, în același timp, sunt opriți de la Preacuratele Taine, și atunci, care este scopul cel mai adânc al botezului? Adică potrivit unor teologi, botezul heterodocșilor este valid și real, dar nu atrage după sine rezultate bisericești, de vreme ce este nelucrător, cum susține Augustin? Opinia cum că botezul heterodox este valid și real este legată de succesiunea apostolică, adică de preoția validă și reală. Această poziție este stranie, fiindcă succesiunea apostolică nu este o lucrare magică și mecanică, nu este numai un șir, fie el și neîntrerupt, de hirotoniri, ci în primul rând și mai înainte de orice, este succesiunea modului apostolic de viețuire și gândire potrivit cu troparul: „Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind….”. Pierderea credinței ortodoxe revelate, introducerea teologiei scolastice ca fiind mai înaltă decât teologia patristică și apostolică, nu constituie succesiune apostolică. Este caracteristic cuvântul Sfântului Vasile cel Mare: „Cei care s-au depărtat de Biserică nu mai au harul Duhului Sfânt în ei înșiși, căci a încetat transmiterea Lui prin faptul că s-a întrerupt rânduiala (Canonul 1)”. Cum este de asemenea cunoscută  fraza din Canonul Sinodului de la Calcedon: „De la eretici, unde nu este Biserică, este cu neputință să se primească iertare de păcate”.

Dincolo de această temă dogmatică, se pune o puternică problemă și din punct de vedere istoric a șirului neîntrerupt al hirotonirilor, de vreme ce s-a transmis istoric faptul că Carol cel Mare și urmașii lui au pus laici ca episcopi, fără hirotonie, și i-au socotit drept funcționari administrativi în sistemul feudal pe care l-au impus, astfel încât a protestat chiar și Papa Romei în fața conducătorilor germani. Istoric s-a dovedit că mai înainte de schisma Vechii Rome de cea Nouă a existat schisma eparhiilor unde domnea Carol cel Mare de Vechea Romă. În anul 794 la Frankfurt a fost condamnat Sinodul al VII-lea ecumenic și în anul 809 la Aachen a fost introdus Filioque și toate acestea au trecut și în Biserica Vechii Rome când a fost ocupată de franci.

Citind Dialogurile Papei Romei Grigorie, numit și Dialogul, se poate vedea Biserica ortodoxă a Romei mai înainte de secolul al VII-lea după Hristos, teologia ei, isihasmul ei, punctele comune cu teologia Părinților Bisericii, lupta papilor ortodocși, a episcopilor și a monahilor cu ereticii goți, vizigoți, vandali, longobarzi și încă și cu francii, precum și muceniciile, uciderile pe care le-au suferit ortodocșii Vechii Rome de la neamurile germanice. Și toate acestea se petreceau la începuturile secolului al VII-lea. Însă acum, despre ce Tradiție și succesiune apostolică vorbim, când toate sunt problematice, și cele teologice, și cele ecleziastice, și cele istorice?

7. Credința greșită privind ontologia persoanei[2].

Problema persoanei nu este doar o problemă „de școală”, adică scolastică, ci este de cea mai mare importanță. A fost introdusă în terminologia noastră, o folosim adesea, vorbim despre „persoana umană” și de „sacralitatea” ei, despre diferența dintre „persoană și individ” și multe altele care sunt o răstălmăcire a teologiei Părinților noștri.

Am citit comunicatul care a fost semnat la Mytilene între Papa, Patriarhul ecumenic și Arhiepiscopul Atenei și a toată Elada. Este vorba despre „ocrotirea vieții umane”, despre „criza umanitară” despre „atentarea la valorile umane și la drepturile și la libertățile fundamentale”, despre „criza umanitară”, dar nu și despre „persoana umană”.

Din nefericire astăzi a fost înlocuit cuvântul foarte frumos și foarte teologic de om cu cuvintele persoană, persoană umană, care îmi amintesc expresia mai veche „socialism cu față umană” și cu acest înțeles am ajuns de la teologie la sociologia drepturilor omului. Desigur, cinstim drepturile omului, dar teologia Bisericii Ortodoxe nu poate fi limitată numai la acestea.

Cuvintele persoană și individ folosite pentru om și cele referitoare la „ontologia persoanei” au un traseu de la Toma d’Aquino până la Kant, idealismul german (Fichte, Schelling, Hegel), teologia rusă și existențialismul și sunt folosite în principal de unii ortodocși. Este vorba despre o formă de venin teologic care a atacat teologia noastră ortodoxă.

Și este posibil să folosim acest termen în limba noastră de zi cu zi, fără să ne dăm seama, dar când se introduce acest termen în textele oficiale sinodale și bisericești, atunci constituie o deviere teologică. Teologii contemporani care folosesc expresiile „persoană umană”, „necesitatea firii” „voință și libertate a persoanei”, în mod limpede încalcă teologia ortodoxă care susține că firea este bună și nu constrânsă, voia-voința este dorință a firii și nu a persoanei, persoana se identifică cu individul și altele. Legătura dintre voință și persoană desființează Dumnezeul Treimic , introduce tritheismul și legătura dintre fire și necesitate atribuie un blam lui Dumnezeu pentru crearea omului.

Astfel în textul[3] propus, trebuie să fie înlocuite cele referitoare la persoană prin cuvântul om. Ce frumos este acest cuvânt cu conținutul lui ortodox al după chipului și asemănării! Firește, trebuie să respectăm pe fiecare om ca făptură a lui Dumnezeu, dar nu numindu-l persoană ne arătăm respectul față de el.

Fiindcă unii invocă pe Părintele Sofronie care a vorbit despre persoană vreau să fac observația că toate cele pe care le-a scris gheronda nu au nici o legătură cu cele pe care le analizează teologii personaliști contemporani. Gheronda identifica persoana-ipostas cu parcursul de la după chipul la după asemănare și în realitate prin termenul de persoană îl „zugrăvea” pe Sfântul Siluan.

Concluzii

Textele care au fost asumate și semnate de către Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe și care urmează a fi discutate la Sfântul și Marele Sinod sunt provocatoare în anumite puncte, deoarece până zilele noastre se observă, chiar și în Biserică, o confuzie între învățăturile Sfântului Grigorie Palama, de exemplu și învățătura adversarilor lui umaniști. Textele propuse s-au întocmit fără un dialog public și fără o consfătuire teologică, de aceea au creat reacții teologice și pe bună dreptate.

Totuși unii „deștepți” au vorbit aspru despre aceștia care au reacționat pe bună dreptate cu argumente teologice și i-au numit „facțiune înarmată a unei ortodoxii ideologice”, despre un „ayatollah al ortodoxiei”. Se întorc însă împotriva sinaxei bătrânilor luminați și îndumnezeiți și a părinților duhovnicești și scriu: „Este deja timpul pentru conducătorii bisericești responsabili să terminăm cu această caricatură a așa zisei credincioșii în Tradiție, cu acești ayatollahi ortodocși care consideră că au responsabilitatea ortodoxiei în lume…”

Problema este că se încearcă o emancipare din Tradiția Bisericii de după cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic și care ajunge până astăzi, o pierdere a autorității și o îndepărtare de învățătura sfinților noștri îndumnezeiți, în primul rând de Fotie cel Mare, de Sfântul Simeon Noul Teolog, de Sfântul Grigorie Palama, de Marcu Evghenicul și de ceilalți Părinți filocalici.

Dacă nu este astfel, atunci să mărturisească oficial în mesajul pe care îl vor trimite, credința lor în Marile Sinoade de după Sinodul al VII-lea, adică Sinodul din timpul lui Fotie cel Mare, din timpul Sfântului Grigorie Palama și în continuare în sinoadele Patriarhiilor de Răsărit din perioada Turcocrației. Este atât de simplu!

Traducere din neogreacă de Laura Enache pentru www.parohiacopou.ro

Sursa: Parohia Sf. Maxim Mărturisitorul-Sf. Grigorie Palama, Iași, www.parohiacopou.ro

[1]Adică în mod curent putem vorbi de Biserica protestantă, dar de facto nu există Biserică protestantă.

[2] Expresia ontologia persoanei este specifică antropologiei dezvoltate de Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, unul din principalii organizatori ai Sfântului și Marelui Sinod. Tezele sale, care au fost supuse la critici repetate, au influențat vizibil textele supuse aprobării Sinodului. A se vedea pentru o analiză largă a acestora, mai ales: Jean-Claude Larchet, Persoană și natură. Sfânta Treime – Hristos – Omul. Contribuții la dialogurile interortodoxe și intercreștine contemporane, traducere de pr. Dragoș Bahrim și Marinela Bojin, Ed. Basilica, București, 2013, capitolul “Persoană și natură. O critică a teoriilor personaliste ale lui Christos Yannaras și Ioannis Zizioulas”, pp. 273-534 (n. ed.).

[3] Este vorba de documentul Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, supus Sinodului spre aprobare (n. ed.).



Scrisoare deschisa adresata Inaltpreasfintitului Teofan, de catre monahi din Mitropolia Moldovei si Bucovinei in vederea sinodului din Creta iunie 2016


nicea-21Printre semnatari: Mănăstirea Paltin Petru Vodă, Arhim. Hariton Negrea, Ieroschimonahul Simeon de la m-rea Sihăstria, Protos. Antim, de la m-rea Bistrita, Protos. Ieronim, schit Sf. Teodora…


Image (8)

Image (9)

Image

Image (2)

 

Image (3)

Image (4)

Image (5)

Image (6)

Image (7)



Relații tensionate intre Patriarhia de Constantinopol și Biserica Greciei?


bartolomeu si ieronimRelațiile dintre Patriarhia de Constantinopol și Biserica Greciei devin din ce în ce mai tensionate

Relațiile dintre Patriarhia de Constantinopol și Biserica Greciei sunt caracterizate de noi tensiuni în pragul Sinodului Panortodox, relatează Romfea.

Patriarhia de Constantinopol a reacționat la numeroasele publicații din presă care au abordat motivul pentru care Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade a fost absent la Adunarea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale din Chambesy, Elveția.

După cum a fost raportat anterior în presă, Arhiepiscopul Ieronim al II-lea nu a fost prezent la Adunarea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe „din motive personale”. Cu toate acestea, la reuniunea Sfântului Sinod, ierarhul grec a respins informația, menționând că motivele absenței sale nu au fost de natură personală.

Ca răspuns la această afirmație, la data de 19 februarie, Patriarhia de Constantinopol a publicat scrisoarea trimisă de Arhiepiscopului Ieronim, la data de 8 decembrie 2015, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, în care Ieronim informează patriarhul că nu va participa la lucrările Adunării Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale „din motive personale”.

„La Soborul Sfânt al Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale desfășurat în perioada 21-28 ianuarie 2016, din motive personale, care ne împiedică să luăm parte la el, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei va fi reprezentat de Sfințiile lor Mitropoliții Serafim de Karystos și Skyros, Hrisostom Peristeri si Germanos Elis”, scrie în scrisoare.

A doua zi, 20 februarie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei publică cea mai recentă scrisoare primită de Patriarhul Constantinopolului de la Arhiepiscopul Ieronim înaintea Adunării Întâistătătorilor Bisericilor Locale. Data scrisorii este 13 ianuarie 2016:„Pentru informarea mass-media pe tema documentului care menționează participarea delegației Bisericii Greciei la Adunarea Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale din Chambesy, Elveția, și în scopul de a preveni orice alte opinii eronate pe acest subiect, vă trimitem din arhiva Sfântului Sinod o copie exactă a celei mai recente scrisori, semnate de către Arhiepiscopul Ieronim în data de 13 ianuarie 2016, cu privire la participarea delegației Bisericii noastre la Adunarea Bisericilor Locale, care a avut loc în perioada 21-28 ianuarie, 2016, în Chambesy.”

„În această scrisoare, nu este invocat termenul de ‘motive personale’ în relație cu absența Preafericitului Episcop Ieronim al II-lea al Atenei și al întregii Elade, la reuniunea menționată mai sus deoarece circumstanțele nu au permis utilizarea unor astfel de expresii. Este evident că tezele finale ale expeditorului pot fi regăsite în cea mai recentă scrisoare, și nu în cea intermediară” este declarația Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.

În același timp, un mitropolit din Grecia de Nord și-a exprimat opinia că absența episcopului poate fi explicată prin referire la „motive canonice”, și nu prin referire la „motive personale”. În opinia sa, cel puțin patru astfel de motive canonice pot fi puse în evidență: Primul motiv canonic: implicarea necanonică a Patriarhului Constantinopolului în alegerea Mitropolitului de Ioannina. Conform Dreptului Canonic, implicarea sa este clasificată drept intruziune într-o zonă aflată sub jurisdicția ecleziastică a unei alte Biserici Locale. Zona se află sub jurisdicția Bisericii Greciei. Aceasta este condusă de „ierarhi care deservesc” (articolul 3 din Constituția Greciei) „Vechea Grecie” (teritoriul elen care a câștigat independența în secolul al XIX-lea) și „noile teritorii”. Există și

excepții: Creta, Insulele Ciclade și Muntele Athos, care sunt păstorite de către patriarh. Biserica Greciei este autocefală și afiliată Sinodului Episcopilor, condus de Arhiepiscopul Atenei. Arhiepiscopul Atenei este menționat în diptice și pomenit de Patriarhul Ecumenic, cum sunt toți conducătorii altor Biserici Ortodoxe Autocefale. Alegerea noilor episcopi este cea mai importantă sarcină administrativă încredințată episcopilor Bisericii. Orice amestec din afară în acest proces, venit din partea autorităților, indiferent dacă sunt autorități laice sau bisericești, este ilegală și inadmisibilă din punct de vedere canonic. Cu toate acestea, este cunoscut public faptul că patriarhul s-a implicat în procesul de alegere a Mitropolitului de Ioannina.

Al doilea motiv este deschiderea unei instituții de reprezentare a Patriarhiei de Constantinopol în Atena, fără nicio autorizație primită de la Episcopul Atenei și al întregii Elade. Mitropolitul declară următoarele cu privire la această chestiune: „Arhiepiscopul Serafim, de binecuvântată memorie, a prezis situația de față atunci când a refuzat stabilirea unei astfel de instituții de reprezentare menționând că reprezentantul patriarhiei este același cu arhiepiscopul”, adăugând mai departe „Fanarioții doresc o reprezentare separată pentru a arunca greutatea pe seama Arhiepiscopiei mele și pentru a provoca discordii”. Provocarea de disensiuni și diviziuni în alte Biserici Locale este pedepsită într-un mod foarte sever de Sfintele Canoane.

Al treilea motiv este încercarea Patriarhiei Ecumenice de a negocia cu guvernul elen o schimbare a statutului oficial al reprezentării patriarhale din Atena, ridicând patriarhia la nivel de „Exarhat”. Acesta este un alt caz de interferență necanonică în jurisdicția altor Biserici Locale.

„Unii episcopi chiar se întreabă cum arhiepiscopul, în ciuda a toate acestea, încă îl pomenește pe Bartolomeu în diptice”, spune mitropolitul.

Atena, 22 februarie 2016, sursa: traducere de pe http://www.pravoslavie.ru/english/91041.htm