Posts Tagged 'constantin brancusi'


CONSTANTIN BRÂNCUȘI: SCULPTORUL CARE A GĂSIT SIMBOLUL DIALOGULUI CU CERUL!


constantin brancuside Neculai Hilohi   

Simbolistica mitului creștin la Brâncuși în geneza Axis Mundi                                                               

În viața multor oameni, o simplă întâmplare poate crea ori distruge imperii, aduc la lumină comori de mult îngropate, descoperiri uluitoare care pot revoluționa lumea și uimi prin banalitatea cu care au fost găsite și redate spre folosul civilizației: roata și prin ea scripetele, electricitatea, zborul, etc; curiozitatea umană în domeniul cunoașterii nu are limite, începutul făcându-se chiar sub interdicția din Paradis cu primul măr mușcat… pentru care pedeapsa a fost cumplită: viața în Sacrificiu!

Brâncuși, marele sculptor român, „țăranul de la Dunăre” ori „ciobanul incult din Carpați” cum a încercat să-l categorisească un „prieten calomniator” Jean Cassou (Petre Pandrea- Brâncuși, Amintiri și exegeze) s-a dovedit a fi un aristocrat al spiritului, strălucit novator în artă la a o revoluționa, un enigmatic pentru liniștea lui și un „mut” dezechilibrant pentru exegeți… „Creadă cine ce vrea!”.

La toate interpretările despre titlul ori simbolurile lucrărilor sale, Brâncuși pare nehotărât și dispus a le modifica nestatornic; întrebat de un arhitect, (de față fiind comanditara ansamblului  de la Târgu-Jiu, Aretia Tătărăscu), despre tâlcul Coloanei fără Sfârșit și cum s-ar cuveni să fie numită, sculptorul răspunde: „Să-i spunem… scară la cer”… zicere care confirmă din plin expresia filozofului român Mircea Eliade, care asemuie Coloana cu un deosebit de inspirat, Axis Mundi.

Asocierea mea la armata comentatorilor la acest segment al operei brâncușiene, este și nu întâmplătoare… dacă se are în vedere că sunt absolventul unei Academii de Artă. Revelația, căci despre o revelație poate fi vorba, o datorez uimirii la „citirea” genialității lui Brâncuși dovedite în găsirea unui atât de concentrat simbol al sacrificiului uman prin creația lui Axis Mundi, cu valoare universală și inspirată din profunda lui inițiere și dragoste creștină, zestre neprețuită cu care a plecat de acasă! Au trecut 44 de ani de la trecerea spre alte lumi a celui mai mare sculptor al timpurilor noastre, un adevărat cetățean al lumii.

Numele lui Constantin Brâncuși și-a câștigat dreptul de a fi cunoscut și admirat pe toate meridianele. Întemeietorul sculpturii moderne, Constantin Brâncuși n-a beneficiat în viață de gloria și cinstirea la care ar fi avut dreptul. Ca în multe alte cazuri celebre și ele, onorurile au devenit postum. Este uluitor să constați cât de rapid au evoluat mijloacele de informare în câțiva zeci de ani dacă ne gândim cu câtă ușurință în zilele noastre, traiectoria unei mingi rotunde ori ovală, aruncată în mișcare browniană umple eterul instantaneu cu numele                        „starului” fie el Pele, Nadia, Maradona, Hagi, etc… Ori cu Brâncuși situația nu s-a schimbat niciodată, el rămânând nebăgat în seamă, un veșnic exilat.

Chiar în Franța, țara de adopție, socotită printre altele cea mai tolerantă, cu prilejul inaugurării postume a Atelierului Brâncuși, reconstituit în cadrul Muzeului de Artă Modernă (1962), potrivit clauzelor testamentare, presa franceză îi reproșa sculptorului „degenerarea” artei sculpturale, iar despre operele sale, că ar fi niște epave de care Muzeul Național ar trebui să se descotorosească cât mai curând posibil… ( „Le Figaro” din 7 aprilie 1962) ca să nu mai vorbim de aceeași Franță, care deținătoare testamentară a lui Brâncuși nu i-a cumpărat acestuia niciodată vreo lucrare! America în schimb se poate mândri a fi sprijinul de nădejde al marelui novator prin achiziții și presă elogioasă, prin voci și condeie de prestigiu: „…singura sculptură a timpurilor moderne comparabilă cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renașterii” ( WilliamTucker).

Ansamblul de la Târgu-Jiu rămâne capodopera sculptorului „testament sinteză” a creației sale (Petre Comarnescu). V.G. Paleolog, prieten al artistului constată „mulțimea contribuțiilor” (este vorba de comentariile exegetice) care nu lipsesc, dar impresia dominantă este totuși până acum, a unor chei încă false care încearcă pe un zăvor inviolabil, încă nedescifrat!

constantinDemersul meu a fost provocat și de interpretările făcute cu sau fără morgă exegetică despre Coloană le citez fără nominalizări numai pentru extravaganța ori gratuitatea lor:

  • șir de oale și urcioare
  • cariatide
  • oameni care se țin în cârcă; țărănci în rugăciune
  • cristale
  • păsări
  • streșini
  • stânci
  • temple aztece
  • scări
  • mătănii
  • etaje
  • ființe cu coșuri pe cap
  • cocoși, gâturi
  • coafuri de domnișoară…etc., etc., (Ion Pogorilovsch, Comentarea Capodoperii, Ed. Junimea, 1976).

Continue Reading »