Posts Tagged 'consecinţe'


PREOT DR. MIHAI ANDREI ALDEA: SINODUL DIN CRETA. PRETENȚII, REALITĂȚI, CONSECINȚE (partea I)


PREOT DR. MIHAI ANDREI ALDEA: SINODUL DIN CRETA. PRETENȚII, REALITĂȚI, CONSECINȚE

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Călăuzindu-ne după Învățătura Bisericii lui Hristos, Împăratul, Arhiereul și Învățătorul nostru Suprem, așa cum este ea păstrată în Sfintele Scripturi, în canoanele și hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice și în toată Sfânta Tradiție a Bisericii lui Hristos, încercăm să deslușim cât se poate din ceea ce a fost și este Sinodul din Creta. Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, dorind mântuirea tuturor și a noastră, temându-ne de Dreapta Judecată și ferindu-ne de orice nedreptate și minciună, să ne ajute harul Duhului Sfânt întru aceasta pe noi și pe toți cititorii acestor rânduri!

În anul 2016, în săptămâna 18-26 a lunii iunie, a avut loc în Insula Creta o întrunire de ierarhi și teologi ortodocși, cunoscută mai ales ca „Sinodul din Creta”, numită inițial „Sinodul Panortodox din Creta”, iar apoi „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta.

Pretențiile Sinodului din Creta pot fi înțelese pe temeiul a două documente esențiale:

  1. Regulamentul de organizare și funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe[1]

pe care îl vom nota mai jos cu ROF;

  1. Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe[2], pe care îl vom nota mai jos „Mesajul…”.

Desigur, nu limităm pretențiile Sinodului din Creta la aceste două documente, de vreme ce sunt mult mai multe documente – presinodale, sinodale și postsinodale – ce îl privesc direct, emanând de la organizatorii, participanții și susținătorii oficiali ai acestuia. Dar privim aceste două documente ca sintetice și esențiale, de vreme ce primul constituie baza canonico-juridico-teologică a Sinodului Cretan din iunie 2016, iar al doilea expresia directă și sintetică a amintitului sinod pentru ceea ce vrea să fi fost și să fi realizat.

În cercetarea noastră asupra acestor pretenții și a consecințelor vizibile până în această clipă suntem călăuziți doar de dorința de a fi în Adevăr și de a ajuta la lăudarea celor vrednice de laudă, lămurirea celor îndoielnice, îndreptarea celor strâmbe. Dorim binele tuturor și suntem cu inima curată, înaintea lui Dumnezeu, de orice gând rău asupra oricărui om. De aceea încercăm să ținem exprimarea noastră în acea linie în care politețea să nu schimbe adevărul și adevărul să nu fie preschimbat în insultă. Căci știm prea bine că iubirea nu există fără adevăr, în lipsa acestuia fiind numai o patimă, iar adevărul fără iubire minciună este. Ne-am rugat neîncetat pentru luminarea lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toţi înainte şi în timpul acestei scrieri şi ne rugăm şi mai departe. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

CARE SUNT PRETENȚIILE CRETANE

Întorcându-ne la firul cercetării noastre, vedem, desigur, primele pretenții încă din titlurile celor două documente, după cum se și cuvine. Căci e firesc să se încerce prin titlu exprimarea sintetică a conținutului.

În amândouă titlurile amintita întrunire a ierarhilor și teologilor ortodocși pretinde să fie:

  1. Sinod.
  2. Sfânt sinod.
  3. Mare sinod.
  4. Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Continue Reading »



Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea: Despre rătăcirile Sinodului din Creta… fapte, consecinţe, îndreptare!


Greece Orthodox SynodDespre rătăcirile Sinodului din Creta… fapte, consecinţe, îndreptare!

Cu multă îngrijorare am încercat, de multă vreme, să aduc în conştiinţa tuturor cele mai mari greşeli şi rătăciri pe care le-am găsit în documentul numit „Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” [prescurtat, ROF]. Printre multe altele, şi faptul că prevederile – covârşitor neortodoxe – ale acestui „Regulament” distrug eclesiologia ortodoxă, inclusiv prin înfiinţarea unei caste (supra-)episcopale, similare într-un fel cardinalilor din Catolicism.

Această castă, alcătuită din „Întâistătătorii Bisericilor autocefale”, are în „ROF” atribuţii şi drepturi net superioare celorlalte două caste episcopale, inferioare, înfiinţate prin acelaşi document.

Dreptul de veto este unul dintre ele, dar acum, în faţa unor FAPTE dovedite categoric, mă voi opri la alt aspect, extrem de grav. Un aspect pe care l-am subliniat repetat şi public, inclusiv în conferinţa de la Bucureşti, din 31 martie, numită „Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe – ce ştim şi ce nu ştim despre acesta?”.
Este vorba despre lipsa TOTALĂ de control a pleromei Bisericii – inclusiv a episcopilor din oricare Biserică locală autocefală! – asupra purtării întâistătătorului în acest tip de „Mare Sinod” inventat prin amintitul „Regulament” [ROF].
Adică am atras atenţia asupra faptului că aşa-zisul vot al episcopilor unei Biserici locale este strict consultativ şi poate uşor să fie total ignorat de întâistătător, dat fiind că „Regulamentul” [ROF] nu obligă la acest respect şi nu sancţionează ignorarea votului episcopilor.

Mulţi au reacţionat violent, sărind cu o râvnă ruşinoasă pentru orice om cu o urmă de demnitate, să apere „corectitudinea” – după ei, absolută şi dumnezeiască a – întâistătătorilor. Deşi nu o contestase nimeni, se contestase corectitudinea „Regulamentului” [ROF]!
Faţă de aceste reacţii devine cu atât mai cutremurător FAPTUL că Patriarhul Serbiei A VOTAT PENTRU documentele pe care MAJORITATEA EPISCOPILOR SÂRBI LE-A RESPINS!

Să revedem faptele: din 24 de episcopi sârbi, 17 votează împotriva documentelor şi refuză să le semneze, iar 7 – nici 30% – votează pentru şi le semnează; iar Patriarhul Serbiei, din poziţia de castă superioară oferită de „ROF”, VOTEAZĂ PENTRU, ÎN NUMELE BISERICII SÂRBE!

Această flagrantă încălcare a obligaţiilor faţă de Biserica locală al cărei REPREZENTANT (NU conducător!) este întâistătătorul nu a fost pedepsită în niciun fel. Nu a existat nicio reacţie, nimic.
De ce? Cum a fost posibil un asemenea abuz evident şi cutremurător? Cum s-a putut ca episcopii români sau greci să accepte şi să semneze documentele, în situaţia în care Biserica Sârbă le-a respins?
Simplu, pentru că Patriarhul Serbiei le-a votat şi semnat!
Şi pentru că organizatorii i-au sprijinit abuzul!

Se dovedeşte astfel că, din nenorocire, am avut dreptate.
În ciuda furiei unora faţă de semnalele de alarmă pe care le-am tras, în ciuda insultelor şi batjocurilor folosite în loc de argumente, în ciuda linguşelilor nesfârşite pe care aceştia le-au adus întâistătătorilor în special, dar şi organizatorilor Sinodului din Creta şi altora, FAPTELE sunt clare: Patriarhul Serbiei a abuzat de poziţia superioară pe care ROF i-a oferit-o şi şi-a bătut joc de votul episcopilor sârbi.
Dar aceste fapte nu s-ar fi materializat în documentele finale şi semnăturile lor dacă nu exista sprijinul organizatorilor!

Strict ipotetic, după fanteziile care îi văd pe ierarhi supra-umani, adică infailibili şi incoruptibili – în contradicţie cu Învăţătura Bisericii, care subliniază mereu că suntem, toţi, oameni, adică supuşi greşelii- ce ar fi trebuit să se întâmple?
DUPĂ DREPTATE, ar fi trebuit ca Patriarhul Serbiei, în faţa votului episcopilor sârbi, SĂ RESPINGĂ TOATE DOCUMENTELE SINODULUI DIN CRETA!
Ceea ce, conform principiului unanimităţii, atât de clamat de organizatori şi de ROF, ar fi însemnat că toate documentele au fost respinse (în forma prezentă).

REAL, documentele sunt considerate adoptate – inclusiv de către Patriarhia Română – în ciuda FALSULUI direct, ABUZULUI total neortodox pe care Patriarhul Serbiei l-a făcut.

Este de observat un „amănunt” care lămureşte multe: sunt episcopi ce au semnat unele variante lingvistice ale documentelor, dar nu şi pe celelalte. Acest amănunt, adăugat mărturiilor directe, atestă un „haos al semnăturilor” şi un „haos al redactării documentelor”. Un haos pe care îl credem intenţionat. Doar un asemenea haos putea acoperi faptul că un întâistătător a votat PENTRU documente deşi episcopii său au votat, în majoritate covârşitoare, ÎMPOTRIVĂ. Doar un asemenea haos putea face să nu se observe LIPSA semnăturilor imensei majorităţi a episcopilor sârbi, opoziţia lor faţă de ceea ce s-a pretins a fi adoptat.

Avem, ca urmare, drept „documente ortodoxe” ale Sinodului din Creta, nişte documente realizate şi semnate nu doar prin încălcarea sinodalităţi ortodoxe, prin ignorarea eclesiologiei ortodoxe şi inventarea uneia noi, ci şi prin cel mai nedem şi grosolan abuz!

Dacă era vorba despre documente civile, adoptate de un ONG sau de o fundaţie, cu atât mai mult de o instituţie de stat oarecare, un asemenea abuz nu doar că le-a fi lovit de nulitate, ci ar fi avut consecinţe juridice extrem de grave. Pe scurt, este vorba despre cel puţin o infracţiune – abuz de putere -, dacă nu mai multe – fals în acte publice, uz de fals, înşelăciune etc.

O asemenea purtare într-un sinod pare de necrezut.
Mai ales într-un sinod care s-a declarat ba „panortodox” (denumire străină Ortodoxiei), ba „Sfânt şi Mare”, ba „al Biserici Ortodoxe” (in integrum!) etc.
O asemenea purtare aminteşte de Stejar (403), Efes (449), Ferrara-Florenţa (1438-1439) etc., nu de sinoadele ortodoxe pecetluite ca atare de Duhul Sânt.

Faţă de asemenea FAPTE, total neortodoxe, care vor rămâne în istorie pecetluind ruşinea celor care le-au făcut, nu poate exista decât durere; şi, să dea Dumnezeu!, pocăinţă.
Dar, totodată, de vreme ce aceste FAPTE fărădelege au ieşit la iveală, este absolută nevoie de îndreptare!

Pe de-o parte, „ROF” s-a dovedit a fi un regulament neortodox şi incapabil de a asigura o organizare coerentă şi o exprimare adevărată a episcopilor, o adevărată bătaie de joc la adresa sinodalităţii ortodoxe.
Pe de altă parte, nenumăratele încălcări ale „ROF” ce s-au săvârşit în Creta anulează acel sinod chiar şi din punctul de vedere al regulamentului pe care, teoretic, s-a bazat.

Ca urmare, este absolut necesar ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi toate celelalte Biserici locale să respingă Sinodul din Creta, să şteargă orice şansă ca aşa ceva să poată fi privit şi folosit drept precedent.

A admite şi instituţionaliza abuzul, falsul, inovaţia teologică, distrugerea sinodalităţii şi eclesiologiei ortodoxe înseamnă a lupta direct împotriva Bisericii lui Hristos şi a Conducătorului ei.
S-a greşit, dar este loc şi vreme de îndreptare şi pocăinţă, este loc şi vreme să se înveţe din greşeli şi să se pună început bun.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea