Motto: «Cel ce-i nedrept, să mai nedreptățească; cel ce-i spurcat, să se mai spurce; și cel ce este drept, să mai facă dreptate; și cel ce este sfânt, să se mai sfințească»(Apoc. 22:11).

Grele și încâlcite înțelesuri ies din cuvintele de mai sus, aflate în Apocalipsă. Desigur, grele și încâlcite pentru cei ce pun la îndoială că Noul Testament este o carte revelată de Puterea și Cuvântul lui Dumnezeu. În România, unde statistic 87% sunt creștini ortodocși, poate mai mult de 70% nu înțeleg și mai ales nu cred că Biblia este o carte revelată de Duhul Sfânt. Iată ce scrie Sfântul Apostol Ioan Teologul în primele cuvinte ale Apocalipsei: «Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut. Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele prorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape» (Apoc. 1:1-3).

Situându-mă de partea celor ce cred cu certitudine în veridicitatea și revelația cuvintelor biblice, mă voi adresa, desigur, acelui mic procent de oameni care ca și mine cred și încearcă să deslușească sfintele cuvinte biblice.

Oameni buni, lumea se schimbă cu o viteză uluitoare în jurul nostru, vremea și vremurile se deteriorează ireversibil, iar noi, ținând cont de cuvintele din Apocalipsă (22:11), trebuie să ne situăm de partea celor care au făcut și fac lucruri bune și drepte în viață și astfel s-au sfințit și se vor mai sfinți. Și cum putem să facem asta în zilele noastre mai bine, decât urmărind pas cu pas viața social-politico-economică și implicându-ne plenar și definitiv atunci când lucrurile tind să o ia razna, ducând până la alienarea sau chiar desființarea noastră ca neam.

Așa stând lucrurile și ținând cont de experiența mea de viață, în cei 15 ani trăiți în Israel, printre arabi creștini și musulmani, m-am decis să dau mărturia mea despre conviețuirea alături de neamul arăbesc, dar și să trag un semnal de alarmă și o chemare disperată către cei ce vor înțelege și vor putea – desigur cu putere dată de la Dumnezeu – să schimbe sau să îndrepte situația atât cât ne va îngădui Domnul nostru Iisus Hristos.

Iată ultimele știri legate de acest straniu și unic eveniment de migrație la care suntem martori, care poate, prin anvergura și consecințele cumplite să schimbe complet fața planetei noastre…

„Numărul imigranților care au pătruns în anul 2015 în Europa – pe uscat și pe mare – a depășit pragul de un milion, anunță Organizația Internațională pentru Migrații (OIM)” (Cf. Ziarului online Adevărul financiar). Conform agenției de știri Mediafax, cei mai mulți imigranți sunt originari din Siria, Irak și Afganistan.

Cotidianul austriac „InfoDirekt” citează un raport al serviciilor de informații ale armatei, care identifică organizații neguvernamentale din SUA care ar finanța traficul de imigranți către Europa. Concret, ar fi vorba de ONG-uri create de Departamentul de Stat al SUA și cele aparținând miliardarului american de origine evreiască George Soros, părintele cunoscutei Human Rights Watch.

Qatarul nu a primit până acum nici măcar un „refugiat”, și nici celelalte țări din Golf, potrivit unui raport al Amnesty International. Toate țările din regiune – Qatarul, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Kuweit si Bahrain – au primit ZERO refugiați sirieni.

Acestea sunt o mică parte a știrilor care au invadat mass-media românească în ultimele luni și care nasc zeci de întrebări fără răspuns. Acestea, dar mai ales imaginile piețelor capitalelor europene invadate de mii și chiar milioane de arabi, mi-au declanșat valuri de amintiri care mai de care mai grăitoare despre viața printre musulmani în Țara Sfântă.

În primii trei ani ai șederii mele în Israel, între 1990 și 1993, am locuit în cel mai rustic și romantic oraș din lume, catalogat ca prima așezare umană civică: orașul Ierihon, cu o istorie de peste 10.000 de ani. În anii în care eu am locuit acolo, populația orașului era 100% arabă, cu un procentaj foarte mic de arabi creștini, iar restul musulmani și ca oraș, Ierihonul făcea parte din teritoriile ocupate care erau de fapt teritorii ale fostei Palestine sub mandat britanic, care au fost ocupate de Egipt și de Iordania în cursul Războiului arabo-israelian din 1948-1949, și au rămas sub controlul lor între anii 1948-1967, iar în iunie 1967 au fost ocupate de către Israel ca urmare a Războiului de Șase Zile. Termenul „teritorii ocupate” a fost și este folosit însă numai în cazul ocupației de către Israel. Teritoriile avute în vedere au o suprafață totală de 6240 km² și cuprind:

1.Cisiordania – 5655 km² tereștri și 220 km² din suprafața Mării Moarte

2. Ierusalimul de est
3. Fâșia Gaza – 365 km².

Cisiordania și Ierusalimul de est au fost anexate în anul 1950 de către Transiordania, care și-a schimbat numele în urma acestui act în Iordania. Această anexare (cu excepția Ierusalimului de est) a fost recunoscută oficial numai de către Marea Britanie și Pakistan. Ele au fost parte integrală din Iordania până la Războiul de Șase Zile, în care Iordania a intrat de partea Egiptului și Siriei. Continue Reading »