Posts Tagged 'cele două ctitorii de la Petru Vodă'


Părintele Justin Pârvu și cele două ctitorii de la Petru Vodă De Pr. Prof. Vasile Păvăleanu


Părintele Justin a avut o statornicie în alegerea hramului acestei mănăstiri. I s-au sugerat alți doi sfinți: Petru și Pavel sau alte exemple din calendarul nostru, însă Părintele Justin a considerat un lucru, gândind duhovnicește, și anume: că dacă Sf. Arh. Mihail a fost ocrotitorul poporului ales, tot el este ocrotitorul poporului celui nou ales de Dumnezeu, adică al Bisericii creștine și inclusiv al poporului român care, într-un procent foarte mare, este un popor creștin-ortodox. Și mulți dintre domnitorii noștri au avut o evlavie foarte mare la Sf. Arh. Mihail. Bunăoară, domnitorul Mihai Viteazul, domnitorul Mihai Sturza, chiar și regalitatea română a avut o evlavie deosebită la Arhanghelul Mihail, precum și unele forțe politice ale vremii de atunci. Aș cita, în acest sens, din poezia lui Radu Gyr măcar un vers: „Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer”. Ori, acesta a fost crezul Părintelui Justin și cu statornicie a insistat și s-a acceptat de către P.F. Părintele Daniel, pe vremea aceea Mitropolit al Moldovei și Bucovinei ca să rămână pentru mănăstirea aceasta hramul Sf. Arh. Mihail și Gavriil. De aceea, de atunci, de la începutul mănăstirii până astăzi și așa va fi mereu, ziua aceasta este o zi deosebită aici.

P.F. Daniel a onorat mănăstirea aceasta, sfințind-o tocmai într-o zi de 8 noiembrie și atunci a fost o sărbătoare deosebită. Și pentru că P.S. Calinic este aici de față, aș vrea să spun că Părintele Justin a fost pus într-o relație specială cu P.S. Calinic. Dânșii s-au plăcut demult, pe când Preasfințitul era la mănăstire la Putna și la Iași, la Mitropolie, se organizau cursuri de ghid, iar Părintele Justin, pe statul de plată al mănăstirii Bistrița figura tocmai pe postul acesta de ghid, împreună cu binecunoscutul cărturar, Părintele Ioanichie Bălan. Și în fiecare an, în luna februarie, se făceau cursuri pentru ghizii mănăstirilor și se prezentau teme foarte frumoase și într-un asemenea context, Părintele Justin l-a cunoscut pe Preasfințitul Calinic, tânăr pe vremea aceea și ieromonah la mănăstirea Putna. Și l-a îndrăgit foarte mult și spunea: „Măi, este acolo un călugăr deosebit pe care eu îl apreciez foarte mult”.

Părintele Justin a început construirea acestei mănăstiri. Preasfințitul Calinic a ajuns cu voia lui Dumnezeu la treapta arhierească și în luna mai, în jurul datei de 14 mai, la puține luni după hirotonirea în arhiereu a Preasfințitului Părinte Calinic, preasfinția Sa a poposit aici într-o poiană, pustie la vremea aceea – oile se urcau la stână, iarba înverzea, nu era absolut nicio clădire aici, doar un vagonet în care Părintele Justin mai dormea din când în când – și a sfințit locul acestei biserici. Pe data de 10 februarie 2019, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Părintelui Justin, am publicat o carte despre viața lui și pe ultima copertă am pus chiar imaginea aceea de la punerea pietrei de temelie în care apăreți Preasfinția Voastră și un grup de câțiva părinți călugări care l-au însoțit pe Părintele Justin. Erau șanțurile săpate și credincioșii de jur-împrejurul șanțurilor constituiau deja un zid viu, conturând biserica ce avea să se ridice. Deci, Preasfințitul Calinic rămâne în istoria acestei mănăstiri ca cel care a sfințit locul de biserică.

În al doilea rând, nu pot neglija faptul că tot Preasfinția Sa este cel care a sfințit biserica din vale, cea de-a doua ctitorie a Părintelui Justin, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la mănăstirea Paltin, altă realizare frumoasă și un alt moment când numele Preasfințitului se leagă de istoria ctitoriilor Părintelui Justin. Și nu vreau să trec peste încă o amintire: Părintele Justin a refuzat să primească rangul de protosinghel când era la mănăstirea Bistrița. S-a ferit. Era pe atunci P.F. Teoctist Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și la momentul potrivit Părintele Justin s-a dezbrăcat de veșminte și a plecat de pe scena unde se făcea slujba. A rămas doar Părintele Ioanichie care a primit rangul de protosinghel. Însă, a doua zi fiind luni și Părintele Justin fiind de rând la Sf. Altar, vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul a intrat în biserica mănăstirii Bistrița și cum zicea părintele Victorin, starețul Sihăstriei: „l-a îngrămădit cumva pe Părintele Justin” și vrând-nevrând i-a acordat rangul de protosinghel. La fel, când a fost vorba de rangul de arhimandrit, Părintele Justin s-a ferit. A fost invitat la Neamț, dar a refuzat. Preasfințitul Calinic a venit la Petru-Vodă și a avut puterea extraordinară de a-l convinge pe Părintele Justin să accepte acest grad ce i se cuvine. Și astfel, odată cu sfințirea bisericii de la maici, P.S. Calinic i-a conferit rangul de arhimandrit. A fost atunci un moment foarte frumos și toată lumea prezentă a aplaudat momentul acesta ca și cum ar fi fost așteptat demult.

Părintele Justin a fost și va rămâne o autoritate duhovnicească, un nume și un reper la care noi ne raportăm. Avem nevoie de aceste repere pentru că dacă n-am avea la cine să ne raportăm, noțiunea de bine și de rău ar fi relative în viața noastră. Dar atunci când ne raportăm la poruncile divine care sunt revelate și sunt veșnice și sunt imuabile, avem concret jalonul celorlalte noțiuni și al celorlalte gradații între bine și rău, între legal și nelegal, așa cum toți oamenii societății sunt obligați să accepte că trebuie să ne referim la niște repere corecte, permanente și veșnice. Ori, Părintele Justin constituie un asemenea etalon și o asemenea autoritate morală și oameni ca el pot salva neamul omenesc[1].

[1] Cuvânt susținut în trapeza mănăstirii Petru-Vodă, la prăznuirea hramului Sfinților Arhangheli, 8 noiembrie, 2019.