Posts Tagged 'Catedrala Mantuirii Neamului'


Părintele Savatie Bastovoi despre piesa “Despre smerenie” a trupei Taxi


Savatie-BastovoiMonologul ortodoxului smerit:
„Numai cineva care nu pricepe nimic in smerenie poate spune despre mine ca nu sint smerit!”

Chiar v-a deranjat atit de mult acest clip? Mie mi-a placut. Faptul ca toti acesti oameni, despre care nu stiam ca il cauta pe Dumnezeu, L-au gasit in sfirsit, intr-un loc mic, nu poate decit sa ma bucure. E adevarat ca Dumnezeu prefera si piatra, si pamintul, nu doar lemnul, chiar si pajistile deschise, si pustiul – prefera orice loc in care omul se roaga din inima smerita. Dar faptul ca atitia oameni isi spun o parere, nu e ceva de ocarit. Sint smeriti sau nu, Dumnezeu sa judece. Cei care petrec in smerenie vor gasi folos in orice mustrare. Nu in zadar au spus Parintii pustiei: pina nu vei ramine in lume doar tu si Dumnezeu nu vei avea liniste.

Cum e casa lui Dumnezeu, mare sau mica, de lemn sau de piatra? Unde locuieste Dumnezeu? Aceasta intrebare i-a pus-o lui Hristos un carturar. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.

Ma uit cu amaraciune cum e posibil sa se savirseasca pacatul judecarii in grup, in numele apararii Catedralei Neamului. Se spun foarte multe lucruri urite despre acei oameni care nu mai au legatura cu textul cintecului lor. Daca au zis gresit, sa li se spuna unde e greseala in cuvintele lor, iar daca nu au zis rau, atunci de ce ii ocariti. Am aflat ca au vile, ca sint grasi, uriti, strimbi, lipsiti de smerenie, avari dupa bani si altele ca acestea. Acest fel de a infrunta se numeste judecare si este un pacat pentru care se pierde mintuirea.

Sfintul Dorothei al Gazei a fost intrebat cum este sa vezi un om beat si sa nu-l judeci. Sfintul a raspuns: daca vei zice „acesta s-a imbatat”, nu judeci, ci faci o constatare, dar daca zici: „iata un betiv”, cazi in judecata, caci fapta lui de a se imbata acum o raspindesti asupra intregii sale vieti si-l identifici cu ea.

Nu este mai mare semn al smereniei decit a nu-l judeca pe celalalt in caderea sa.

Eu cred ca tocmai ambitia unei catedrale imense a dat prilej autoritatilor ateiste sa trinteasca o moscheie la fel de imensa. Daca e sa ne batem in bani cu lumea musulmana, vom pierde. Cred ca moscheia e o replica la Catedrala Neamului si vor fi construite ambele. Cu cit mai multa rivna se arata la construirea Catedralei Neamului, cu atit mai multe pietre seculare se pun la temelia moscheii. Ortodocsilor li s-a intins capcana: sau renunta la catedrala si isi pastreaza dreptul (cetatenesc) de a pretinde oprirea construirii moscheii, sau construiesc catedrala si accepta si moscheia. Logica lumii acesteia, n-ai ce face.

Sursa: https://www.facebook.com/savatie



Pr. Mihai Andrei Aldea: TAXI, PRIETENII ŞI BUNUL SIMŢ


p aldeaTAXI, PRIETENII ŞI BUNUL SIMŢ

Mi-au spus mai mulţi că a scos formaţia Taxi un cântec nou.
L-am ascultat, urmărind şi videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care îşi exprimau credinţa lor:
„Dumnezeu iubeşte lemnul şi spaţiile mici”.
Şi convingerea că asta – lemnul şi spaţiile mici – înseamnă smerenie.
Iar Catedrala Mânturii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică şi nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activităţi culturale, parcare, cantină pentru săraci şi altele asemenea. Aşa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată.

Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă faţă de celelalte popoare şi ţări! Din punctul de vedere al Formaţiei Taxi şi prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găseşti pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple şi moschei uriaşe, din piatră, beton, marmură, bronz şi aur. Au poduri imense, mega-oraşe, zgârie-nori (nici ăştia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) şi tot felul de alte chestii gigantice.

Apoi mi-am adus aminte de spaţiul cosmic. Nu este mic, şi nici din lemn. Dar asta pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu! Ca şi pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină şi în care El, după Psalmi, şi-a făcut sălaş. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Şi nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.
De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut şi chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, şi templul lui Solomon, şi mare, şi din piatră, şi bisericuţa din lemn a lui Dragoş Vodă…
Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spaţiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal. Continue Reading »



Catedrala Mantuirii Neamului intre implinire, dileme morale si deziluzie


un articol de Pr. prof. dr. Mihai Valica

1. Solutia hristica – atitudine duhovniceasca impotriva crizei

Comunicatul de presa al Patriarhiei Romane, referitor la multumirile aduse credinciosilor pentru sustinerea financiara a Bisericilor in constructie[1] arata clar ca principalii contribuabili sunt credinciosii, iar Statul sustine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contributia filantropica proprie a BOR[2] pentru cetatenii acestei tari, precum si prin parteneriatul social-diaconal incheiat cu Statul, conform art. 29 din Constitutie si a Legii nr. 489/2006.

Potrivit legilor in vigoare Biserica Ortodoxa Romana nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea si pacea sociala, la identificarea de solutii concrete si realiste spre a depasi grava criza economica si finaciara. In acest context Patriarhia Romana propune ca solutie anticriza, urmatoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depasi orice fel de criza[3]:

1. predicarea permanenta a Evangheliei pacii si a iubirii fata de aproapele;

2. indreptarea morala a celor ce ne conduc[4];

3. o credinta tare si cooperare cu scop sfant prin contructia de Biserici[5];

4. prin sporirea credintei, a rugaciunii si cooperarii pentru a finaliza un lacas de cult care aduna oameni, care sunt invatati sa se respecte si sa se ajute reciproc”, etc[6].

Aceste indemnuri si sfaturi parintesti de profunda spiritualitate si duhovnicie au adus in sufletul multor preoti si credinciosi speranta, o motivatie de unitate si impreuna lucrare ecclesiala deosebita si o sansa reala pentru a intari solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca criza, fara sa se autodemoleze, sau sa ajunga la deznadejde sau la dezumanizare.[7]

Cred ca Bisericile vor salva sufletul romanului prin harul peste har, care va prisosi in inima lui prin dumnezeiestile Liturghii si Sf. Taine savarsite in ele. Continue Reading »