Sfânta zi a Luminilor (mai veche denumire a Bobotezei, de la luminarea celor ce se botezau) are drept principiu Botezul Hristosului meu, a Luminii celei adevărate„care luminează pe tot omul ce vine în lume”, a Celui ce a mea curăție lucrează și ajută lumina, pe care am primit-o de sus de la El, la început (la vremea creării omului), aceea pe care prin păcat am întunecat-o.

„Apropriați-vă de El și vă luminați și fețele voastre să nu se rușineze!”, de lumina cea adevărată fiind însemnate…. Pe primul Adam să ni-l însușim! Să nu rămânem ceea ce acum suntem, ci să devenim ceea ce am fost de la început. „Lumina în întuneric luminează”, luminând această viață și trupul. Iar ea este prigonită de întuneric, dar nu poate fi cuprinsă, de către puterea vrăjmașă, adică ce cu nerușinare năvălește spre Cel ce cu Adam seamănă, dar peste Dumnezeu cade și este biruită, pentru ca întunericul noi să-l lepădăm și lumina s-o urmăm, iar apoi lumină desăvârșită să ne facem. Vedeți harul zilei?

Este nevoie ca omul să se curățească întâi pe sine și apoi să se apropie și să devină familiar cu Cel curat.

Așadar, vorbind eu despre Dumnezeu, pe voi cu totul să vă lumineze o Lumină și totodată trei, trei potrivit ipostasurilor, una potrivit ființei, adică Dumnezeirii. Căci se împarte ființa în mod neîmpărțit și se unesc în mod despărțit. Căci Dumnezeu este Unul în Trei și trei în Unul. … Tatăl este Tată și fără de început (principiu) căci nu provine din cineva sau ceva. Fiul este Fiu și nu fără de principiu este, căci este în Tatăl. Dacă legi principiul de timp, atunci și El este fără de început; căci este creatorul timpului și nu este supus timpului. Duhul este cu adevărat Duhul Sfânt care din Tatăl pornește, nu în chip filial, întrucât nu este născut, ci purces. Continue Reading »