Posts Tagged 'boala'


Părintele Justin Pârvu: Sfaturi la vreme de necaz, prigoană sau boală


În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Acolo e biserica unde este un antimis şi un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut cum plecau preoţii prin sate şi prin munţi cu câte un antimis în spate şi vase de slujit. Liturghia şi Sfintele Taine vor da putere creştinilor să înfrunte foamea şi să fie păziţi de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului. Apoi să zică rugăciunea lui Iisus şi a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit şi am putut supravieţui regimului comunist fără să cedăm în faţa fiarei roşii.

Însă acestea sunt pentru creştinii mai căldicei, pentru că cei râvnitori pururea sunt pregătiţi; nu aşteaptă vreme de prigoană sau război ca să se îngrijească de sufletele lor. Pentru creştinul adevărat nu contează când vine războiul sau prigoana. Creştinul adevărat este mereu gata şi pregătit să Îl întâmpine pe Mirele cel ceresc cu candela sufletului aprinsă. Creştinul adevărat nu stă să pândească cu frică când vine războiul sau când va pica bomba deasupra capului lui. Ci el caută cum să jertfească mai mult aproapelui şi lui Dumnezeu. Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare. Pentru el necazul este bucurie şi crucea Înviere.

Dar viaţa noastră este doar în mâna lui Dumnezeu şi numai El ştie sfârşitul omului. De aceea să nu ne înspăimânte când auzim de războaie şi urgii, că toate acestea trebuie să vină, după cum spune Mântuitorul. Să ne înspăimânte că sufletele noastre nu sunt pregătite să Îl întâmpine pe Hristos.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu care se roagă pentru neamul românesc şi pentru sângele martirilor vărsat în temniţele comuniste, Dumnezeu să ne întărească să putem răbda vremurile care vin şi să ne zidim sufletele noastre şi neamul nostru românesc.

(Fragment preluat din Învățăturile și minunile Părintelui Justin, Fundația Justin Pârvu)



Rugaciunea care tamaduieste un parinte si un popor


Hristos a inviat!

In numele Parintelui Justin, avem bucuria sa transmitem in primul rind multumirea pe care sfintia sa o adreseaza tuturor credinciosilor care ii sint alaturi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfintia sa, isi doreste ca toti fiii Bisericii sa isi indrepte rugaciunile catre unitatea dreptei credinte si a Sfintei noastre mame, Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos Dumnezeul nostru. Sfintia sa subliniaza importanta rugaciunii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incredintare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaciunile sfintiei sale au primit raspuns de la Mintuitorul Hristos, marturiseste ca singura putere, tarie, arma, frumusete, bogatie, cinste, mingiiere, odihna, cunoastere, nadejde, dragoste, intelegere, singurul sens si singura biruinta se pot regasi prin RUGACIUNE.

Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi continuind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din manastirile intemeiate la Petru Voda, si impreuna cu toti crestinii ortodocsi, la o rugaciune sincera, neincetata, din toata inima, cu nadejde, zdrobire si pocainta, o rugaciune cu duhul aprins de dorul de Dumnezeu, care va restabili sufletul crestin in legatura lui cu Dumnezeu, si care va da Bisericii puterea de a trece orice incercare, mai ales in pragul schimbarilor prin care trece omenirea, atit in plan spiritual, cit si material. Parintele regreta ca nu a vorbit mai mult credinciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slujba iubirii de Dumnezeu si de om cu toate puterile sale, lucru care de altfel i-a si adus slabiciunea trupeasca, insa nadajduind ca daca Domnul va ingadui, o va face de acum inainte, cu putere duhovniceasca asteptind sa lupte cu puterile intunericului in care se scufunda aceasta lume tot mai mult, prin rugaciune impreuna cu fiii Sfintei noastre Biserici, caci intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin maretia Darului, un prilej neincetat de smerenie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru mintuire si indumnezeirea omului.

In perioada spitalizarii, parintele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa conteste supunerea si apartenenta sfintiei sale la rinduiala Bisericii Ortodoxe, prin sobornicitatea si arhieria intemeiata de Dumnezeu. Le multumim si noi pe aceasta cale ierarhilor nostri, care l-au bucurat pe parintele staret cu cuvintele si cu efortul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nostru rugaciunile.

De asemenea isi cere iertare pentru osteneala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au strabatut tara pina la spitalul clujean unde este internat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il secatuisera boala si tratamentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea putere trupeasca, rugind sa-i fie iertata neputinta. Parintele primeste gindul si efortul tuturor cu toata dragostea sfintiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impreuna cu Parintele si cu cei citiva ucenici pe care Parintele insusi i-a ales ca sa-l ingrijeasca si sa-l vegheze neincetat (si care isi implinesc datoria crestineasca si ascultarea cu multa jertfelnicie), discuta despre momentul optim cind sfintia sa se va putea reintoarce la manastire, precum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai prudent pentru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posibil, Arhimandritul Justin va adresa in mod direct credinciosilor cuvintele sale pe care le asteptam cu dragoste.

Ne dorim ca polemicile daunatoare pe ton necrestinesc al unor comentarii din ultimele zile sa inceteze, luminate de bucuria acestor vesti. In duh de fratietate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului ca toate contradictiile, temerile, suspiciunile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vrajmasie, in numele Invierii lui Hristos, la care sintem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Domnul Pacii.

Sa multumim Domnului pentru aceasta binecuvintata cu adevarat revenire a staretului nostru iubit, un dar nemeritat pentru noi toti, in aceste zile incercate, iar pentru sfintia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhului Sfint in care sa ne intilnim cu totii, acum si in vesnicie. Amin.

Manastirea Petru Voda