Adio, pân’ La revedere! 

de Ramona Fărăian

 Poezie dedicată maicii Aspazia Oţel Petrescu

1.Adio, scâncet românesc!
Suspin al gropilor comune.
Adio, ropot îngeresc!
Pomelnic înălțat de lume.

2.Adio, gura răstignită
Şi evadată în răzoare!
Adio, mana aurită,
Rebotezată-n închisoare!

3.Adio, ochi plini cu agheasmă,
Cristelniţa celor uscaţi!
Adio, floare-mbobocită
În mintea celor încercați!

4. Adio, mângâiere dulce,
Dintre revoltă şi-mpăcare!
Distanţier ce te conduce-n
Desăvârșita trecătoare.

5. Adio, piatră oţelită,
De îngeri spartă-n veşnicie!
Cerneală strânsă-n cartea vieţii,
Neîncetată Proscomidie!

6. Adio, zid de mănăstire!
De-al tău duhovnic recuprins;
De-Arsenie, și de oştire…
Adio, clopot de cer prins!

7. Adio, Heruvim teluric!
Adio azi, Lumină lină!
Adio, pân’ La revedere!
Adio, fum cu trup de smirnă!

(Poezie apărută în Revista Atitudini, Nr. 54)