Posts Tagged 'Aspazia Oțel Petrescu'


Aspazia Oțel Petrescu: Toate încercările din viața noastră sunt teme pe care trebuie să le rezolvăm până la Judecată.


Toate încercările din viața noastră sunt teme pe care trebuie să le rezolvăm până la Judecată. Interviu cu Doamna Aspazia Oțel Petrescu 

„Ne-au condamnat pentru că nu i-am iubit și nici nu o să-i iubim”

Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre mărturisitorii noștri care au pătimit în închisorile comuniste.

Sunt foarte mulți dintre mărturisitorii care s-au sfințit în închisori pe care nu-i știm și pe care îi știe numai bunul Dumnezeu. Sunt așa-zișii mistici care nu au spus niciun cuvânt după ce au ieșit din închisoare. Însuși bădia Traian Trifan care era considerat unul dintre cei mai desăvârșiți trăitori – că mistic asta înseamnă: să-ți trăiești credința – nu a semnat cartea lui. A spus Robul numărul cutare… și și-a scris numărul lui de întemnițat. Deci sunt foarte mulți de care știe numai bunul Dumnezeu și El știe de ce îi ține ascunși, pe aceștia. Pe unii i-a ridicat în slava sfințeniei, pe alții nu, i-a lăsat în anonimat. Îmi închipui că din momentul în care a apărut primul martirizat în cer, cred că a fost mare bucurie, pentru că Dumnezeu i-a luat diavolului toții osândiții la îndobitocire și i-a făcut sfinți. Și aceasta este lucrarea Domnului, este singurul care poate dintr-un foarte mare rău – că mai mare rău decât a-ți pierde mântuirea sufletului și filiațiunea cu Tatăl ceresc, nu există – deci acest rău ticluit așa de viclean de diavolul a fost transformat în slavă dumnezeiască. El este singurul care poate transforma orice rău în bine. În momentul în care simți influența celui rău, din momentul acela trebuie să te consideri nefericit pentru că este duhul răului care este stricător de suflet și tu, om de rând, nu ai putere să reziști la așa ceva. Trebuie imediat să te așezi în genunchi, să bați o metanie, să faci Sf. Cruce, să-L invoci pe Domnul Iisus să te apere de duhul acesta.

Îmi amintesc, de pildă, cum anchetatorul cu care am avut de furcă aici în Roman, după eliberare – făcuse soțul meu o greșeală și era să intrăm amândoi la închisoare, exact cum scrie la carte – a condus ancheta destul de inteligent și totuși n-a călcat adevărul. Pentru că pe ei nu îi interesa adevărul, ei nu judecau adevărul. Se zice că atunci când intri la tribunal, tribunalul spune ce e drept și ce e nedrept din acuzația care ți se aduce. Judecata lor era cu totul altfel. Ei știau că tu ai dovedit că nu îi iubești și că trebuie să te pedepsească pentru faptul că nu îi iubești. Dar asta nu era într-un Cod penal, adică: te pedepsesc pentru că nu îți plac ochii mei. Și atunci făceau un scenariu: încălcai legea într-un fel în care voiau ei, se legau de un amănunt care putea să fie interpretat așa și te băteau până când recunoșteai că ai făcut ceea ce ziceau ei că ai făcut. Dar datorită acestui anchetator de care vă ziceam, am scăpat de închisoare că mai căpătam și atunci vreo 5 ani, după „Codul” lor penal. Pe noi ne-au băgat în Codul penal fără ca să avem o greșeală penală sau să fi încălcat cu ceva legea. Ne-au condamnat pentru că nu i-am iubit și nici nu o să-i iubim. Continue Reading »



Doamna Aspazia Oțel Petrescu, despre legea anti-legionară și taina mucenicilor din închisori. „Dumnezeu ne mai dă încă o dată ocazia să mai agonisim plată”


aspazia otel petrescuPunctul meu de vedere este următorul: din capul locului noi am ales acele două fericiri mari, de care ne-am atașat și am și demonstrat că nu numai am proclamat lucrul acesta, ci l-am și acoperit cu trăirea noastră. Aceasta este taina mucenicilor din închisori. De aceasta s-au sfințit, pentru că au ales cele două fericiri: «Fericiți cei prigoniți pentru dreptate…» și «Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți căci plata voastră multă este în ceruri». Deci Dumnezeu ne mai dă încă o dată ocazia să mai agonisim plată. Cred că ne va da puterea să-i și suportăm pentru că ura lor este crâncenă și este abjectă. S-a văzut ce pot să facă ei din ură. Ce legi dau. Legi împotriva propriilor legi. Ei încalcă cu legea aceasta, drepturile omului. Încalcă propriul proces al omenirii pe care l-au făcut la Nűrenberg. Acolo au spus că legionarii n-au avut nimic de-a face cu nazismul și cu fascismul. Acum ne fac naziști și fasciști. Dumnezeu nu face așa. El este primul care respectă legile creațiunii.
Cred că primul lucru pe care îl vor face, vor lua subvențiile de la cei care mai trăiesc. Pentru că – cel puțin așa cred eu – intenția lor era să ne facă direct teroriști, dar nu ne-au făcut teroriști, au pus anume că suntem naziști sau fasciști pentru că așa a sunat actul de acuzare. Tot timpul ne-au spus: „Au făcut parte din Mișcarea Legionară subversivă de tip fascist, paramilitar” – ca să demonstreze că am fost pedepsiți pe drept, că bine a fost că ne-au pedepsit, că drept a fost să ne pedepsească și ca atare n-avem dreptul la niciun fel de despăgubire, de niciun fel, nici morală, nici materială. Pe ei i-a răscolit că sunt o mulțime de crenguțe, care se intitulează urmași ai Mișcării Legionare. I-au văzut în cămașă verde, în cămăși naționale. De fapt toată povestea aceasta ține de Institutul Ellie Wiesel care are dreptul să participe la toate lucrările guvernului.
Noi am ales de la început de când au început toate prigoanele. L-am ales pe Iisus, El este modelul nostru suprem, definitiv și veșnic. N-au ce să ne facă. Dacă noi asta am ales, înseamnă că am ales „fericiți cei prigoniți pentru dreptate, fericiți veți fi când vă vor prigoni și vă vor urî și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră”. Asta avem, asta am ales. Dumnezeu dă omului ce alege. Și s-a văzut asta în închisori unde de departe țara noastră a suportat cea mai cumplită prigoană. Și cu milioanele de jertfe care au fost, totuși țara s-a salvat – vai, de capul ei cum s-a salvat, că e plină de erezii și de derutări de tot felul! Bietul popor e manipulat și e vai de capul lui! Cu mare tristețe pentru noi, cei care am luptat ca să nu se întâmple lucrul acesta, vedem că totuși comunismul a alterat profund ființa neamului nostru. Noi simțim sufletul neamului bolnav, cum spunea și părintele Justin.
M-a întrebat odată cineva care este învățământul cel mai puternic pe care l-am căpătat noi în închisoare. Și a rămas uluit când a auzit care a fost răspunsul meu. Răspunsul meu a fost în felul următor: „Nicio frică să nu fie mai mare decât frica de Dumnezeu”. Ea să fie cea mai mare și atunci totul e bine, e în regulă. Deci oricât de înspăimântătoare ar fi forța distructivă și energia demonică care se poate face egală cu ura, nu poate să fie mai mare decât frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este blândă, este duioasă, este frica de a nu-l supăra pe cel pe care îl iubești.

(Fragment dintr-un interviu în curs de apariție, acordat pentru Revista Atitudini)