Posts Tagged 'Aiud'


Nemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer. „Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”


a murit tache rodasNemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer. „Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”

În zi de mare sărbătoare, în timp ce Biserica o prăznuia pe Maica Domnului intrând în Templu, pentru a-și pregăti sufletul și trupul spre primirea Fiului lui Dumnezeu, Tache Rodas a zburat la cer de mână cu Maica Domnului, cea pe care a iubit-o întreaga sa viață cu tot sufletul său cu o dragoste neînvinsă, nici de tortura pușcăriilor comuniste, nici de defăimări, nici de vreo altă primejdie sau durere. Nu doar că acum o va vedea în rai pe Maica Domnului față către față, dar Aceasta însăși a coborât la slujitorul ei, din Biserica luptătoare, și l-a ridicat cu ea la cer, la Fiul ei cel iubit, intrând în Biserica biruitoare, pentru a primi cununa biruinței. Biserica biruitoare cu siguranță trebuie să fie a celor biruitori. Tache Rodas a fost nebiruitul ostaș al lui Hristos, sfidând moartea și torturile din pușcăriile comuniste printr-o credință de nezdruncinat. Această credință a purtat-o în suflet prin rugăciunile și mijlocirea Maicii Domnului.

„Totul în viața mea a fost Maica Domnului”, ne spunea adesea Bădia Tache, cum îi plăcea să fie numit. Cu ajutorul Maicii Domnului Tache Rodas a făcut neputincioasă toată lucrarea diabolică a comunismului, scăpând nevătămat din temutul experiment Pitești, unde trebuia să-ți negi credința și neamul, până și propria ta mamă. Nu doar că a supraviețuit, dar Tache, un adevărat răbdător de chinuri al lui Hristos, a biruit Piteștiul, nelepădându-și credința, neturnând pe nici unul din camarazi, avâd tăria să râdă în fața pumnului lui Țurcanu. Această forță, mai presus de fire, de a râde atunci când ești bătut, Tache ne mărturisește că nu-i aparținea, ci toată puterea lui o atribuia ajutorului Maicii Domnului, pe care îl cerea neîncetat: „Am avut mare nădejde și ajutor de la Maica Domnului. Știți, ea e milostivă și pe ea o rugam să intervină la Judecătorul să mă ierte și mari minuni am mai pățit eu cu Maica Domnului. Multe… Maica Domnului m-a ajutat să înfrunt toți cei 17 ani de pușcărie”.

la manastirea paltinCu conștiința curată și inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele, nu s-a temut niciodată de moarte și neînfricat a mers întreaga-i viață, care i-a dăruit ani din destul, ajungând până la vârsta de 96 de ani. „Nu m-a lăsat Maica Domnului. Și când nu vrea Dumnezeu să mori, nu mori. Încercări am avut destule, dar Maica Domnului m-a salvat, de necrezut. N-am nimic pe suflet. Drumul e liber oricând. N-am ce să regret în viața asta. Nici nu mi-e frică acolo la Judecată”.

Pentru câteva luni, Mănăstirea noastră a avut bucuria și privilegiul de a-l îngriji în neputința bătrâneții pe Bădia Tache, împreună cu soția sa, Matilda, care au primit cu multă recunoștință asistența medicală acordată de maicile mănăstirii Paltin, în azilul de bătrâni, pe care mănăstirea noastră îl deservește. În toată perioada cât au stat la noi, bădia Tache ne încuraja cu sfaturi și ne întărea cu rugăciunea, dar aproape zilnic striga după Aiud, locul unde și-a dorit să-și dea obștescul sfârșit și  să fie înmormântat. Motiv pentru care Tache, împreună cu soția sa, s-au mutat la mănăstirea înălțată chiar pe locul gropilor comune ale temutei închisori de la Aiud, ctitorie a Părintelui Justin Pârvu. Aici, sub oblăduirea blândului lor duhovnic, Părintele stareț Augustin și sub îngrijirea caldă a monahilor, și-a dus nevoința ultimilor doi ani ai vieții sale, cu dor de camarazii săi de suferință, dintre care unii odihnesc în pământul Aiudului, pe Râpa Robilor. A vrut să fie cu ei și lângă ei până la sfârșitul vieții sale pământești, ca un fidel camarad, care nu s-a dezis niciodată de prietenii săi.

Tache Rodas va fi în mormântat marți, la mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci din Aiud, acolo unde odihnește și iubita lui soție, Matilda.

Veșnică să-i fie pomenirea iar noi să avem parte de rugăciunile lui!

(a consemnat M. Fotini)



CALVARUL AIUDULUI – O CUTREMURĂTOARE FILĂ DE ISTORIE, NU O SIMPLĂ POVESTE


De ani buni, o întrebare care frământă multe inimi de români își caută impetuos răspunsul și timpul cuvenit ca el să prindă un contur: „Când vor fi canonizați martirii închisorilor care au pătimit în lagărul concentraționar din România?”. De un sfert de veac, se tot strâng mărturii ale celor care au trecut prin iadul detențiilor din motive politice în perioada anilor 1940-1964, se studiază cu asiduitate de către C.N.S.A.S. dosarele care s-au mai păstrat integral sau parțial în arhivele fostei Securități, se fac săpături pentru dezgroparea și identificarea deținuților care au fost aruncați de-a valma în gropile comune ale penitenciarelor românești. Cutremurător, însă, este faptul că nu argumentele istorice care să dovedească martirajul sutelor de mii de români ce au murit pentru credința și neamul  lor ne lipsesc, ci oamenii care să iubească țara aceasta și să prețuiască trecutul ei. Astăzi ca și pe vremea defunctului comunism, adevărul istoric pare să fie contrafăcut și mistificat după bunul plac al unor ignoranți și trădători de neam. Dragostea de țară, credința nelimitată în biruința adevărului și a binelui, jertfa totală până la uitarea de sine, urmarea cu fermitate a unui crez până la moarte au devenit atât de incomode pentru unii edili ai vremurilor noastre, încât sunt gata să facă tot ce le stă în putință ca să îngroape pentru totdeauna orice urmă pe care tinerii de azi și de mâine ai acestei țări ar putea păși, în nădejdea învierii neamului românesc.

Într-un reportaj TV[1] realizat în incinta penitenciarului de la Aiud cu scopul de a dezvălui „adevărul” despre suferința celor „600” de deținuți politici care au murit aici, în timpul regimului comunist și au fost îngropați în „cimitirul” urbei, vizionăm năuciți imaginile care ne arată interiorul unei „camere” din Zarca Aiudului (secția a 8-a) și care corespund prea puțin cu descrierile celor care au pătimit aici, ani de zile. Celula reconstituită, zice-se, „cât se poate de fidel” conform informațiilor adunate de către responsabilii penitenciarului, are în dotarea ei un pat de fier cu o saltea relativ confortabilă, o „căldare” pentru necesitățile fiziologice și una pentru apă și, surpriză, o sobă despre care ni se spune că asigura încălzirea pe perioada iernii: „Nu știu care erau rațiile de lemne sau dacă încălzirea se făcea cu astfel de lemne, însă pentru încălzirea pe timp de iarnă, camerele erau dotate cu astfel de sobe. Din câte am înțeles, noi, cam așa era o cameră dotată și organizată”, se mai precizează în respectivul interviu. Nu negăm realitatea afirmațiilor de mai sus, ci doar pretenția de a le proiecta temporal între anii 1940-1964 și înclinăm să credem că imaginea celulei prezentate corespunde mai degrabă anilor de după 1964, decât perioadei de detenție antonesciene și comuniste. Continue Reading »



Slujba de pomenire a martirilor din temnitele comuniste la Aiud


Sâmbătă, 24 martie, vom participa la Aiud, la comemorarea vrednicului de pomenire, Arhimandritul Justin Pârvu precum și a martirilor din temnițele comuniste, care și-au pierdut viața în temuta închisoare Aiud, dar și în celelalte lagăre de muncă forțată de pe întreg cuprinsul României. Acești eroi ai Neamului și martiri ai Bisericii lui Hristos nu au pregetat să-și jertfească anii tinereții pentru un ideal mai nobil – unitatea Neamului românesc și credința Bisericii străbune, pentru ca noi, astăzi, să purtăm mai departe cu demnitate și fără de frică credința în suflete și o Românie liberă și neatârnată.

Cu dor de o Românie demnă de altădată, cu dor pentru eroii cu suflete curate de crin, ce astăzi nu mai sunt, cu dor de Părintele Justin, să ne adunăm spre a lor cinstire și într-o inimă de rugăciune, așa cum ne obișnuia să ne învețe și Părintele Justin, la mănăstirea Înălțarea Sf. Cruci, din Aiud, prin săvârșirea unui parastas de pomenire a celor adormiți și totodată a unui acatist de mulțumire pentru acești sfinți ai închisorilor, sfinți ai României.

Slujba de pomenire va începe la ora 13.00, în vechiul osuar al mănăstirii.