P. Gheorghe Calciu și Tache Rodas, doi corifei ai Bisericii, au intrat cu Maica Domnului de mână în Biserica Slavei Cerești


Ziua de 21 noiembrie este o zi de sărbătoare pentru Neamul românesc, care s-a încununat cu doi mari sfinți, mărturisitori ai lui Hristos în temnițele comuniste, pătimitorii Domnului neînvinși de nicio forță potrivnică, străină de neam și de Biserica, în care astăzi Maica Domnului nostru Iisus Hristos, a intrat la vârsta de 3 ani să își sfințească sufletul și trupul, spre mântuirea noastră.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa:

Dacă vreți să faceți ceva pentru țara aceasta și pentru voi înșivă, pentru că voi veți schimba fața țării, voi veți schimba nu numai spiritual, dar și material fața țării, dacă rămâneți uniți, vă spune Iisus Hristos: „Rămâneți uniți în dragostea mea!”. Rămâneți uniți în dragostea lui Hristos și veți schimba lumea! Probabil, că sunteți preocupați de viitorul vostru, sunteți preocupați de sărăcie, de confortul care vă lipsește și pe care în alte țări îl găsești. Nu confortul aduce fericirea, să știți! Nu vreau să vă spun niște sloganuri care sunt consumate. Realitatea este aceasta: când faci această experiență, vezi că toate aceste cuvinte au un sens și exprimă o realitate. Iar dacă nu sunteți uniți, degeaba luptați! Fiecare individ care luptă separat este un individ pierdut, doborât. Uniți-vă și veți birui! Nu vreau să aud data viitoare când vin despre anumite diviziuni. Nu vreau să aud că sub presiunea vremurilor și a condițiilor, renunțați la luptă. Vorbesc de o luptă spirituală și dacă este nevoie, chiar de o luptă în plan social. Nu revoluții, ci chiar lupta aceasta pe care o duceți pentru bunăstarea materială în limitele decenței.

Invincibilul Tache Rodas:

Şi dumneavoastră poate veţi suferi prigoniri. Atât vă sfătuiesc: să nu turnaţi pe nimeni. Orice vă întreabă să răspundeţi: „Nu ştiu, nu am văzut, nu am auzit, nu cunosc”. Şi aşa veţi scăpa de căderi şi compromisuri mari. Să vă ajute Dumnezeu şi Maica Domnului să duceţi mai departe idealul nostru!

România a fost, este și va fi creștină. România este tot ce am. Tot ce-i românesc, nu piere!

Sus în cer, sus în cer e patria mea.

Maica Domnului ne ajută, să fiți convinse! Să nu pătăm Biserica Ortodoxă Română!

Mergeți la Aiud! Mulți s-au jertfit în temnițele comuniste, au fost nevinovați. Singura vină este a satanei. Să nu trădăm țara!

Nu confunda interesul personal cu interesul țării!

Să nu faceți propagandă! Să arătați tăria adevărului. Mi-am păstrat credința și am învins. Mi-am acceptat suferința și am învins. Nu vreau să mă laud. Vreau să știți adevărul.

Eu am fost cinstit. Nu am reproșat nimănui nimic. Nu am pârât. Trădarea se plătește.

Eu am mers la luptă. Mi-am iubit camarazii. Noi nu am mințit, nu am făcut rău nimănui. Lumea nu a avut loc de noi. Nu am pierdut nimic. Am dat puțin și am câștigat mult.

Sunt și voi fi bine. Nu plâng de suferință, plâng de bucurie. Au omorât atâția! Credeau că dacă îi omoară, va dispărea creștinismul. Biserica creștină nu are sfârșit.

 

 


SF. DANIIL SANDU TUDOR: MAXIME DUHOVNICEȘTI


Dumnezeu este dragoste

„Inima omului e flămândă să iubească şi e însetată să fie iubită. Cel mai mare chin al omului este această foame şi sete ciudată când nu iubește şi nu este iubit şi care la limită este neputința de a trăi fără viață, fără Dumnezeu, adică fără dragoste”.

„Sfânta poruncă a dragostei are această îndoită înfățișare şi ne dăm seama dacă dragostea care se însuflețește este adevărată şi vine de la Dumnezeu după acest semn: ne împinge la dăruire de sine pentru aproapele şi la rugăciune”.

„Semnul dumnezeiesc al omului, semnul dragostei, e că el, cu o gingășie rară, se altoiește de îndată cu tot ce atinge, cu tot ce primește, cu tot ce privește, cu tot ce vede și pricepe și cunoaște de pe acest pământ, din cer, de sub ape sau din iad”.[1] … Continuare »


SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMȚ: ÎNVĂȚĂTURI PENTRU ÎNDREPTAREA SUFLETULUI


DESPRE POCĂINȚĂ ȘI GÂNDUL LA MOARTE

„Adu-ti aminte, suflete al meu, despre îngrozitoarea şi înspăimântătoarea minune a Creatorului tău, Care pentru tine S-a fă­cut om şi a suferit pentru mântuirea ta; îngerii Lui se înfioară, Heruvimii se îngrozesc, Serafimii se înspăimântă şi toate puterile ce­reşti îl proslăvesc neîncetat, iar tu, nefericite suflete, te leneveşti, măcar de acum înainte nu amâna, scumpe suflete al meu, sfânta po­căinţă, întristarea inimii şi ispăşirea pedepsei  pentru pă­catele tale.

Acum tu, omule, te desfătezi cu frumuseţea, cu farmecul, cu slava şi-ţi petreci viaţa ta în podoabe deşarte, sperând să-ţi petreci viaţa aşa ceasuri, luni şi ani de-a rândul.

O, omule! Veacul tău se apropie de sfârşit, via­ţa trece, timpul încetul cu încetul se scurge, înfricoşatul tron al Dom­nului se pregăteşte, Judecătorul Cel drept se apropie.

O, omule! Ju­decata e la uşă. Va trebui să dai răspuns. Râul de foc clocoteşte, poc­neşte cu scântei puternice… Groaznice chinuri îi aşteaptă pe păcătoşi.

O, omule! Munceşte, străduieşte-te, jerfeşte-te. Înainte de moarte vestitorul nu vine. Darul pe sfinţi îi aşteaptă, cununi celor drepţi se pregătesc, se deschide Împărăţia cerurilor pentru suferinzi şi truditori, pe aceştia îi aşteaptă odihna nesfârşită şi bucuria neînchi­puită. Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi inima n-a simţit ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei ce îl iubesc. … Continuare »