PĂRINTELE DANIIL SANDU TUDOR ȘI MIȘCAREA RUGUL APRINS


de Monahia Dometiana

Se cuvine, cu nevrednicie să intrăm din nou în pridvorul tainei Rugului Aprins. E o datorie de onoare să mărturisim în ce duh filocalic puteau trăi românii intelectuali, chiar într-un moment de cutremur social-istoric odată cu venirea „fiarei roșii” de la Răsărit. În vremurile acelea de confuzie, mulți credeau că mai poate fi posibilă salvarea neamului prin credința în Dumnezeu.

Iată care era crezul unui intelectual de la Rugul Aprins, Alexandru Mironescu: „Generațiile dinaintea noastră parcă au știut să ducă mai bine barca și, mai târziu, au știut să avizeze la soluțiile, omenește vorbind, cele mai realiste, mai onorabile. Noi ne-am descumpănit, pierzând până și simțul conservării. Nu putem izbuti imitând, maimuțărind Occidentul, chiar dacă investim operația cu atribute superioare. Rădăcinile și izvorul unei expresii autentice, originale, puternice, majore, universale se află numai în configurația noastră creștină, în fructificarea acestei dimensiuni a Omului din noi. Nu există cultură decât înlăuntrul unei viziuni religioase a lumii.”

Încheiam articolul dintr-un număr anterior cu scrisoarea către fiii duhovnicești a părintelui Ioan Kulâghin, duhovnic al Mitropolitului Rostovului, refugiați din Rusia și care erau cazați la mănăstirea Cernica. Părintele Ioan cel Străin era un practicant autentic ar rugăciunii lui Iisus. Părintele Sofian Boghiu îl găzduia pe părintele Ioan la mănăstirea Antim de sâmbătă până luni și-i era de mare folos. Odată l-a ispitit în timp ce vorbea foarte aprins cu cineva. Părintele Sofian i-a pus mâna pe umăr și l-a întrebat: „Părinte Ioane, și acum te rogi?” Iar Părintele Ioan i-a răspuns simplu: „Da, părinte, mă rog”[1].

miscareaE nevoie de timp ca să înțelegem cuvântul părintelui Ioan, ritmul lui lăuntric, sensul și „dorul” lui nesfârșit ca și rugăciunea.

„Slavă și mulțumire fie aduse Domnului care în această clipă chiar, ne vădește bunăvoirea”. Ortodoxia este recunoașterea de fapt a adevăratei slave. Unii gânditori socotesc că „slava” e trupul însuși al Dumnezeirii, lumina necreată care duce la transfigurare. Cuvântul bunăvoire apare pentru prima dată în Noul Testament, la Nașterea lui Hristos, alăturat exact slavei: «Și deodată s-a văzut…mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire» (Lc. 2:13-14). Apoi, bunăvoirea apare la Botez și la Schimbarea la Față: «Acesta este Fiul meu iubit, întru Tine am binevoit» (Mc. 1:11 și Lc. 9:35) când cerul se deschide.

Spațiul nu ne permite să interpretăm în detaliu testamentul părintelui Ioan către fiii săi duhovnicești, dar se mai cuvine o precizare: cheia acestui cuvânt este tocmai relația stareț,  părinte duhovnicesc – ucenic. Cuvântul: „Fericiți cei ce nu s-au îndoit de mine, nevrednicul vostru părinte și Stareț care mă găsesc printre voi ca un străin trimis”, e de o mare frumusețe.

În Sfânta Liturghie, formula de introducere pe care o zice preotul pentru Tatăl nostru este: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată…”. Duhul nu are chip. Fiul are chip. Tatăl are nume. În felul în care te atinge Duhul și ești în stare să-L primești, la fel îți recunoști părintele spiritual și nu te îndoiești de el, pentru că de aceea sunt fericiți cei care nu se îndoiesc de el. Iar părintele Ioan Străinul a trecut ușor printre prietenii lui de la Rugul Aprins, cum bine spunea cineva ca un fâlfâit de aripi ca ale îngerilor, aproape fără a-l putea auzi dacă nu ești pregătit să-i primești binecuvântarea plină de har. … Continuare »


Cuvânt mângâietor al Mitropolitului Teofan către maicile de la mănăstirea Paltin


Anul acesta, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor puterilor cerești, hramul mănăstirii Petru-Vodă, ctitoria de suflet a părintelui arhimandrit Justin Pârvu, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de un sobor de preoți, avându-l în frunte pe Î.P.S. Teofan, mitropolitul Moldovei și al Bucovinei. După agapa frățească de la mănăstirea Petru-Vodă, Î.P.S. Teofan a poposit și la mănăstirea de maici, Paltin, unde a citit rugăciunea de dezlegare arhierească și a adresat obștii un cuvânt de folos duhovnicesc.

„Ne bucurăm astăzi de marea mângâiere pe care Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie o revarsă asupra lumii. Dintotdeauna, precum și astăzi, vremurile nu au fost și nu sunt ușoare și, ca omul să poată călători pe marea vieții, are nevoie de hrana care să-l susțină pentru a merge înainte, la destinație. O formă de hrană, de fapt, hrana prin excelență în viața noastră este mângâierea duhovnicească. Mirenii adevărați și cuminți au mângâierile lor: soția, bărbatul, copiii, cele care sunt legate în mod special de familie. Acolo, în viața de lume, în familie, mângâierea vine din interiorul unei vieți curate, acolo unde ea este curată. Cel mai mare sprijin pentru cei din lume sunt membrii familiei lor. Și pentru noi, cei din mănăstire este necesară mângâierea duhovnicească. Dacă nu o ai, inima ți se usucă, mintea devine searbădă, apar neliniști, apar tristeți, apar mâhniri chiar dacă suntem în viața noastră călugărească, zisă viață a îngerilor.
Și de unde luăm noi această mângâiere? Sunt mai multe izvoare: în primul rând, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Bineînțeles, în mod special atunci când ne împărtășim cu Sfintele Taine. La sfârșitul rugăciunilor de pregătire pentru Sf. Împărtășanie, zicem: „Învrednicește-mă, Doamne, a mă sătura de desfătarea cea dintru Tine”. Ce dorește să spună această rugăciune? Că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și în mod special împărtășirea cu Sf. Taine este ca un izvor de mângâiere care pătrunde în măduva ființei tale și te ajută să mergi mai departe. Dacă ești în pustie și nu ai apă, gândește-te cât de greu îți este! Dumnezeu ne-a dăruit această apă, de fapt, Sângele și Trupul Său, Dumnezeiasca Euharistie, care să mângâie sufletul omului și sunt atâtea chipuri de călugări, călugărițe și de mireni care, apropiindu-se de Sf. Împărtășanie, vezi așa o bucurie pe chipul lor! Adică, mângâierea cea duhovnicească este simțită ca atare când îți vine să strigi și să ridici mâinile: „Cât de bun, cât de milostiv și de dulce este Domnul!”.
Apoi, avem mângâierea care vine din Scripturi. Spune Sf. Pavel: „Să aveți parte de răbdarea și mângâierea care vin din Scripturi”, adică să găsești răgaz să citești Sf. Scriptură, dar și scrierile Sfinților Părinți, să le simți că toate au fost scrise pentru tine, căci Noul Testament acesta este: scrisoarea pe care Dumnezeu o trimite fiecărui om. Și dacă simți că Noul Testament este scrisoarea pe care ți-a trimis-o ție, Dumnezeu, cum să nu o citești? Cum să nu te bucuri când știi că Dumnezeu ți-a trimis ție, scrisoare? Și ca atunci când primești o scrisoare de la cineva drag și-ți spune lucruri frumoase, simți așa că ai vrea să pui acea scrisoare la inimă, să o săruți pentru că știi de la cine ai primit-o, și se mângâie sufletul tău pentru că ai primit ceva frumos, chiar dacă e mustrător, dar știi că cel care te mustră te iubește, îți dorește binele. Așadar, al doilea izvor de mângâiere și pentru creștinii din lume și pentru monahi, că nu suntem cu mult diferiți: poate, o anumită intensitate, un anumit loc, o anumită perspectivă, dar mângâierea este aceeași: mângâierea care vine din Scripturi.
Și apoi, în mod special pentru călugări, mângâierea care vine de la chilie, cu rugăciunea lui Iisus. Suntem ocupați cu multe rucodelii, cu slujbele și așa se cuvine să fie. Dar din când în când, mai avem și un timp la chilie. Uneori îl căutăm, îl găsim – cinci minute, un sfert de oră, poate într-o zi de sărbătoare ceva mai mult când rucodelia este mai mică și atunci, călugărul este chemat să zică precum prorocul David: „Precum cerbul dorește izvoarele apelor”, așa dorește sufletul meu chilia în care să fii tu, cel singur, că ești monah, adică singur cu Cel Singur, cu Dumnezeu. Ești cu Dumnezeu la biserică, ești cu Dumnezeu și la ascultare, oriunde ești cu Dumnezeu, dar faptul că acolo te-ai așezat în chilioara ta și de odihnă, și de rugăciune, și de bucurie, și de întristare – că vin și acestea, îți dă Dumnezeu inimă sensibilă și tu trebuie să o cauți, ca dulceața chiliei să pătrundă precum cuvântul lui Dumnezeu „ca o sabie cu două tăișuri care pătrunde în despărțitura dintre suflet și duh, între încheieturi și măduvă”, cum spune Sf. Ap. Pavel.
Așadar, Îl rog pe Dumnezeu, cuvioaselor maici, să vă dăruiască izvor nesecat de bucurie din Sf. Liturghie, din Sf. Scriptură și din sfânta chilie cu rugăciunea lui Iisus, căci dacă rămânem fără aer două, trei minute, ne sufocăm. Dacă rămânem fără mângâiere în viața monahală ne atrofiem, ne uscăm și simțim că ceva se întâmplă. Dar, cum spunea cineva: cât de lipsit de cumințenie să fii, să ai apă rece lângă tine, să-ți fie sete și să nu bei? Ce anacronism, ce contradicție mai mare: să ai Liturghie, Sfânta Împărtășanie, să ai Scriptura, să ai rugăciunea lui Iisus de la chilie și din timpul zilei și să nu bei din aceste ape!
Să vă dăruiască Dumnezeu setea cea duhovnicească, să alergați precum cerbul la izvoarele apelor și Dumnezeu vă va da mângâiere pentru că fără ea, nu rezistăm. Sunt prea mari greutățile, prea multe ispitele, prea mari slăbiciunile noastre, nu ale altora, ca să putem rezista fără acest izvor de mângâiere și de putere. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „În vremuri bune să pui merindă în traistă ca să ai în zile de cumpănă”. Când ai Liturghie, ai Scriptură, ai chilie, strânge, strânge tot felul de merinde ca să le ai și în vremuri de tulburare, de ispită și de întristare.
Să ne ajute Dumnezeu cu al Său har și a Sa iubire de oameni! Amin”.

Sursa: Mănăstirea Paltin


Părintele Savatie Baștovoi și responsabilitatea curajului de a spune lucrurilor pe nume. În minciună nu există nuanțe.


Medicii sînt folosiți în această campanie de înfricoșare cu morți cu scopul de a convinge marea majoritate să se vaccineze. Este un spectacol sinistru jucat de un guvern care a venit la putere ucigînd niște tineri prin ardere de vii – sigur vă amintiți. Folosesc moartea în continuare ca unealtă a regimului lor. Doar că, trăgînd cearșaful de pe spitale, nu fac decît să descopere ceea ce se întîmpla acolo dintotdeauna, fără ca mulțimea să o știe: oamenii mor grămadă fără tratament și îngrijire.
Morții sînt statistică.
Singura salvare sînt aparatele de respirat? Acele aparate despre care în Romania abia după doi ani au aflat că pot să și ucidă, dacă doza de oxigen este prea mare? Vaccinul? Dar vaccinul nu te scapă de cancer, diabet, de boli de inimă, de obezitate morbidă și sărăcie. Iar mai nou, aflăm ca nu te scapă nici de Covid.
Arafat a tras cearșaful de pe spitale ca să vă sperie cu morți. Dar ce va fi cînd doctorii vor trage cearșaful de pe Arafat, de pe această statuie de aramă înfiptă în mijlocul României ca să i se închine toți?
Noua lozincă a campaniei de sănătate trebuie să fie: Spune adevărul – salvează vieți!
Un miliardar rus, preocupat de nanotehnologii, dă un răspuns haios despre conspirație într-un interviu recent. “E ușor să nu fii conspiraționist, nu trebuie decît să te uiți la televizor. Pe cînd conspiraționiștii trebuie mereu să sape și să caute dovezi”.
A mai spus că nici o idee din lume nu a reușit pînă acum să facă toate guvernele din lume să reactioneze în aceeași direcție, dincolo de regimurile lor politice, chiar împotriva pierderilor economice evidente.
În minciună nu există nuanțe. Nuanțele sînt ceea ce fac o minciună să pară adevăr. Acest postulat dat de Hristos ne ajută să identificăm foarte ușor minciuna: “vorbele voastre să fie ceea ce este da, da și ce este nu, nu; tot ce este mai mult decît aceasta este de la diavol”.
Orice întrebare la care nu ni se răspunde franc cu “da”, sau “nu” cade în gol. Ați auzit vreun oficial să răspundă cu da sau nu? E un nor de confuzie în tot ce auzim și citim. Această confuzie este opera celor care pretind că ne protejează de “fake news”.
Faceți acest exercițiu: răspundeți cu da sau nu la întrebările cheie din această campanie nebună și veți obține un tablou real bun de investigat. Acolo unde nu se poate răspunde cu da sau nu e amestecat diavolul.
n Parlamentul European, care a semnat contracte cu marile firme de vaccin, nimeni nu stie ce scrie in contract, deoarece contractul e plin de pagini negre, pur si simplu negre. De unde, asadar, stiu atit de multe despre vaccin toata cohorta de “aparatori ai medicinei” de pe feisbuc? De unde stie Arafat si toata desteptaciunea medicala care danseaza la incantatiile lui ce e cu acest vaccin, incit sa persecute medicii care isi pun intrebari?
Nu doar la noi planeaza aceasta intrebare, ci in toata lumea. Si tot mai multe investigatii arata motivele reale pentru care paginile in contracte sint negre – acea negreata este parte din seringa.
Presa germană (tkp.at) :
“Evaluarea apelurilor medicale de urgență în Israel arată o creștere cu 25% a stopurilor cardiace și a infarctului la grupa de vârstă 16-29 de ani și o creștere cu 83,6% a atacurilor de cord la femeile în vârstă de 20 la 29 de ani față de anii precedenți. Potrivit studiului, această creștere este legată de vaccinarea în masă”.
Cifra vaccinatilor infectati creste cu fiecare zi, ca si efectele adverse grave. Nimeni nu va putea ascunde o realitate intiparita pe miliarde de subiecti.
(selectii de pe pagina de facebook a Pr. Savatie Baștovoi)