Conferința: ”Amintiri din detenția comunistă – cu Dr. Galina Răduleanu”, la Cluj-Napoca


Cu ocazia Zilei Deținuților Politici Anticomunisti, Fundația ”Profesor George Manu”, Grupul „Camarazii” și Grupul de Acțiune „Rădăcina”  organizează conferința: ”Amintiri din detenția comunistă – cu Dr. Galina Răduleanu”.

Evenimentul va avea loc pe data de 9 martie 2020, de la ora 18:30 la Sala Ion Mușlea a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca.

Invitatul special al acestei seri, doamna Galina Răduleanu, a petrecut 4 ani în temnițele comuniste din România, experiență despre care va scrie mai târziu în volumul de mărturii intitulat ”Repetiție la moarte… din spatele gratiilor”, una dintre cărțile importante de memorialistică din detenția comunistă feminină.

Vă așteptăm cu drag!


Memoriu împotriva vaccinării obligatorii


MEMORIU ÎMPOTRIVA APROBĂRII LEGII PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FINANȚAREA ACTIVITĂȚII DE VACCINARE OBLIGATORIE A POPULAȚIEI ÎN ROMÂNIA

Președintelui României,

Președintelui Senatului României,

Președintelui Camerei Deputaților,

Prim-ministrului Guvernului României,

În calitate de cetățeni ai României, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, asociațiilor, instituțiilor de cult, medicale, juridice, și de învățământ, prin acest memoriu vă aducem la cunoștință faptul că ne opunem aprobării Legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.

Această lege conține prevederi prin care se încalcă, în mod flagrant, nenumărate drepturi ale cetățenilor români, drepturi prevăzute de Codul Civil, Constituția României, Legea drepturilor pacientului, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, tratate și convenții europene și internaționale, la care România a aderat.

Vom reda câteva din aceste drepturi care se încalcă prin aprobarea legii vaccinării, în forma propusă:

  1. În România vaccinurile sunt înregistrate ca medicamente la Agenția Națională a Medicamentului, deci se supun aceluiași regim juridic și de practică medicală.

Vaccinarea este o intervenție medicală, conform art. 1 pct. d) din Legea nr. 46/2003, care spune:

,,Prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare;”

Conform Legii Drepturilor Pacientului si Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, nici un act medical nu poate avea loc fără consimțământul pacientului:

Legea 46/2003 (Legea Drepturilor Pacientului) art.13: ,,Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.” … Continuare »


Părintele Justin Pârvu: Îndemn la Post și asceză


Iată că acum trecem prin Postul Paştelui, care ne îndeamnă la o mai adâncă cugetare asupra noastră înşine, la pocăinţă, dar mai ales la patimi. „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea? Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri ale ştiinţei şi tehnicii de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri.

Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată ho­tărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm. Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi dife­renţa? Dumnezeu şi-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în rai, de­cât pe cei care s-au pocăit!

Ultimele ore ale Mântuitorului pe Cruce au fost cele mai grele mo­men­te… până la Săvârşitu-s-a... Ei bine, noi trebuie să trăim toate aceste implicaţii ale sărbătorii, nu numai în parte, ca să putem avea cu adevărat şi bucuria Învierii Domnului. Că posturile, rugăciunile, nevoinţele noastre sunt mijloace ca să ajungem la biruinţa Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Vor veni necazuri şi mai mari, dar cu atât să fim mai fericiţi, că ne-a învrednicit Dumnezeu să ne facem părtaşi Răstignirii Lui. Noi să ne lepădăm de toată grija cea lumească, după cum spune Heruvicul şi nu avem de ce să deznădăjduim. Pentru că Mântuitorul spune foarte lim­pede: Nu te teme turmă mică! Noi suntem turma mică. Eu trebuie să-mi conserv sufletul şi să îl înfăţişez curat înaintea lui Dumnezeu aşa cum mi l-a dat El, cu umilinţa, cu posi­bilităţile mele, cu neputinţe, slăbiciuni, căderi. Acestea toate ne dau nouă smerenia care agoniseşte harul lui Dumnezeu.

Postul, cumpătarea și rugăciunea e ceea ce păstrează tinerețea și vitalitatea noastră în gândire și în toate lucrările.

(Fragmente din volumele Ne vorbește Părintele Justin, Fundația Justin Pârvu)


Imagini de la lansarea cărții Părintelui Justin, Atena


Γέρων Ιουστίνος Πίρβου- Εκατό χρόνια από τη γέννησή του

Η Ιερά Μονή Πλάτιν Πέτρου Βόντα Ρουμανίας και οι εκδόσεις ΑΘΩΣ παρουσίασαν τον τόμο «Ζωή Θυσιαζόμενης Αγάπης» σήμερα στη Στοά του Βιβλίου.
Για πρώτη φορά παρουσιάστηκε στο ελληνικό κοινό η ζωή και το έργο του γέροντα Ιουστίνου, ενός από τους πιο σεβαστούς και αγαπητούς στη Ρουμανία πατέρες των ημερών μας, ο οποίος κατέκτησε την πνευματική ελευθερία ενώ ζούσε εν αιχμαλωσία και στήριξε τον λαό του.
Προλόγισε ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Ναυπάκτου κ. Ιερόθεος, ενώ για τον Γέροντα Ιουστίνο μίλησαν:
– η Γερόντισσα Ιουστίνα, ηγουμένη της Ι.Μ. Πάλτιν- Πέτρου Βόντα, της μεγαλυτέρας γυναικείας κοινοβιακής μονής της Ρουμανίας,
– ο π. Στέφανος Μίντεα (p. Stefan Mindea), αρχιδιάκονος στην Ιερά Επισκοπή Τόμιδος και ιατρός νευροχειρουργός, πνευματικό τέκνο του Γέροντος,
– η μεταφράστρια του έργου Χαρά Λιαναντωνάκη
– η σκηνοθέτης Carmen Olaru, δημιουργός ταινίας μικρού μήκους αφιερωμένης στην ζωή του Γέροντος.
Στη συνέχεια προβλήθηκε η ταινία και ακολούθησε κέρασμα και συζήτηση.

Φωτογραφίες: Μανώλης Δημελλάς 

  


Atena, lansarea cărții Părintelui Justin în limba greacă


Astăzi, 26 februarie, la pomenirea Sf. Mucenițe Fotini, va avea loc la Atena, lansarea cărții “Părintele Justin Pârvu, o viață de dragoste jertfelnică”.

 

Cartea este editată la reputata editură Athos și conține selecții din cărțile publicate la editura Fundației Justin Pârvu, selecții realizate de maicile de la mănăstirea Paltin Petru Vodă, traduse de Hara Adriana Lianandonaki si Florin Marinescu, sub îndrumarea Monahiei Ierusalima.

 

Cartea va fi lansată astăzi, la sala Stoa tu Vivliu, de către Mitropolitul Ierotheos Vlachos.

La lansare vor mai participa și:

Monahia Justina Bujor, stareța mănăstirii Paltin Petru Vodă
Ieromonah Justin Dănilă, ucenic apropiat al Pr. Justin Pârvu
Arhidiacon Ștefan Mindea, neurochirurg.


PĂRINTELE JUSTIN: SĂ NE APROPIEM ȘI NOI CÂTE PUȚIN DE DURERILE ȘI SUFERINȚELE CELOR DIN ÎNCHISORI!


Pr. Justin: Aici ieșeau deținuții la plimbare…

Atunci ar trebui să facem acolo un trisaghion.

Pr. J: Aici în trei cu mâinile la spate, privirea în pământ, uite un tunel acolo, unul dincoace și aici se făceau cercuri. Acum ce se întâmplă? De sus se lucra prin semne, alfabetul morse, acesta făcea semne și celălalt înregistra… Mergea ca la calculator, așa-ți mergeau degetele. Și caraliul stătea acolo cum vă spun și nu se auzea, sigur că și el mai moțăia acolo și acesta dincolo răspundea, dădea informații: „Vezi, la etajul 2, e cutare și cutare, e bolnav și cere să dai nu știu ce, spune acolo”; altul: „Vezi că la etajul 4 este o carte în fascicule și merge din celulă în celulă. Interesați-vă, la camera 12!”. Și acolo se interesa la camera 12 și într-adevăr în două zile o aveai în celulă.

Facem trisaghionul la Neagra în celulă.

Da, da, acolo! Uite, aici sunt numele lor, ale deținuților

Aici era Zarca?

Zarca era închisoarea de la Aiud, Zarca Maria Tereza, pușcăria veche și Aiudul nou unde am stat acolo vreo 24 de luni, făcută de ministrul Duca.

 Au fost și  împușcați aici?

Păi, nu numaidecât să te împuște, când te băga aici, mureai fără să te împuște. Intrai pe cimentul acesta rece, câte unul. Unul care dădea o pedeapsă mai ușoară, altul mai grea, depinde cum erai în cont la dosar.

După săvârșirea parastasului

Iată, părinților, că a rânduit Dumnezeu să ne bucurăm împreună cu sfinții mucenici, cu cei ce au suferit, cu cei ce au pătimit în închisoarea aceasta. Ei sunt o mărturie, un îndemn pentru noi să ne luăm viața cât mai aspră și cât mai incomodă, ca să ne putem apropia de durerile și de suferințele lor. Noi, îi pomenim așa, în fuga mașinii, în fuga grabei noastre, fie la altar, fie într-o închisoare unde mai mergem din când în când, dar ei se roagă pentru noi; avem acești sfinți rugători ce poate numai cu rugăciunile lor ne mai întâlnim noi, astăzi. Mare lucru au făcut înaintașii noștri, domnitorii noștri de au adus sfinți de unde au socotit ei și unde au găsit. Au fost cumpărați cu bani grei, cu aur, dar de ce au umblat după ei? Pentru că aceștia sunt bărbații vrednici care salvează prin rugăciunea lor neamul nostru, adică ne-au salvat și ne salvează. Acum, la ora aceasta, datorită acestor vremuri de ucidere a comunismului asupra creștinismului am avut un prilej fericit ca să înmulțească tot mai mult numărul martirilor și al eroilor noștri. Și cu aceștia și noi trăim mai departe și ne ducem ca să ne găsim cu ei acolo și să ne bucurăm împreună cu dânșii, pregătiți așa, cât se poate, pentru Înviere, să ne bucurăm în veșnicie și pentru neamul nostru. Că neamul nostru ce înseamnă? Cei din trecut, cei din prezent și cei care vor veni. Acesta este neamul nostru. De aceea, niciodată trupul acesta mistic al lui Hristos, niciodată nu scade, ci mereu crește în Împărăția lui Dumnezeu, datorită acestor tineri și altor sfinți cunoscuți și necunoscuți, care s-au jertfit. Noi stăm aici numai câteva minute și ne ia frigul și hai să mergem! Dar aici câți și-au găsit moartea, zile întregi până s-au topit ca lumânarea aceasta? S-au stins neșezând niciun moment, iar aceștia care au intrat aici au fost niște oameni foarte inteligenți. Măi, nu au scos nici un cuvânt, nimic, la anchete. Te prindea la geam că te uiți să vezi și tu lumina soarelui, o rază cât de mică, ei bine, și asta costa! Și te aruncau aici, la camera aceasta, unde stăteai 3-4 zile cu o cană de apă sărată puțin și cu 100 de gr. de pâine, pe care ți-o dădea dacă-și amintea caraliul. Cam așa a fost viața aceasta de celulă, precum viața ascetică a vechilor noștri călugări, a marilor nevoitori. Trăiau viața aceasta aspră și se martirizau și se topeau, zi cu zi, de bunăvoie. De aceea, trebuie să fim foarte atenți, vremurile sunt grele, cât trăim să căutăm să ne conformăm cât se poate de a atinge cât de puțin această chemare a lor, de a se jertfi pentru Dumnezeu și neamul nostru și s-au topit în închisorile acestea câte 10, 15, 20 de ani și poate și 25 de ani, condamnați pe vremea lui Antonescu și au murit prin ’60, prin ’65 în închisori, cum a fost și sfântul acesta al închisorilor, redați de scriitorii noștri. Dumnezeu să ne îndrepte și să ne binecuvinteze și pe noi, să ne primească osteneala.

Și rezistai pentru că era minunea lui Dumnezeu, măi! Erai acoperit ca pruncul în brațele mamei…

(Vizitând închisoarea Sighet, în anul 2009; Fragment publicat în Revista Atitudini Nr. 63)