Ziua Eroilor comemorată în comuna Poiana Teiului


Părintele Justin și Troița din Poiana Largului – un ideal împlinit

poiana teiului petru vodaAstăzi, 10 iunie, de Ziua Eroilor, înveșmântată în haina sărbătorii Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, comuna Poiana Teiului, împreună cu mănăstirile Petru Vodă și Paltin, precum și mai mulți preoți de pe valea Bistriței, au comemorat într-un eveniment festiv pe martirii și eroii Neamului Românesc, căzuți la datorie pe câmpul de luptă al celor două războaie mondiale, dar și în lagărele comuniste de pe întreg cuprinsul țării. Valea Bistriței, din care excelează satul Petru Vodă, a închinat țării și Bisericii mulți martiri și eroi, al căror sânge a adăpat pământul țării, dându-i tărie și roadă, unul dintre aceștia fiind și vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu.

Comemorarea a avut loc la Troița înălțată anul trecut, la îndemnul Părintelui Justin Pârvu și prin osteneala domnului consilier superior, Cătălin Bogdan Ancuța, care aduce un plus de valoare comunei Poiana Teiului, prin cinstea acordată înaintașilor noștri, promovând astfel patriotismul, jertfa și frumusețile tradiției românești.

Evenimentul a debutat cu slujba de aghiasmă și parastasul de pomenire a eroilor, oficiată de Părintele Protopop Ionel Cuțuhan, alături de un sobor de preoți de la mănăstirea Petru Vodă și parohiile din zonă. Răspunsurile la strană și cântările psaltice au fost susținute de către maicile de la mănăstirea Paltin Petru Vodă.

poiana largului troitaMomentul cel mai solemn a fost oferit de către invitații cu totul speciali, Dl. General de brigadă Gheorghe Dascălul, originar din comuna Poiana Teiului și Dl. General Maior Gheorghe Moțoc, din comuna Borca, ce ne-au împărtășit bucuria demnității adevărate a Armatei Române, prin luptele și ostenelile închinate cu noblețe țării și lui Dumnezeu.

Cu acest prilej Doamna primar Ana Ancuța a înmânat celor doi generali în rezervă diploma de excelență din partea primăriei comunei Poiana Teiului, mulțumind pentru jertfa și cinstea pe care cei doi mari generali au adus-o comunei și muntenilor de pe Valea Bistriței.

La eveniment au fost prezenți și agentul şef principal de poliţie Ciobanu Mihai, împreună cu domnii polițiști de la Postul de poliţie Poiana Teiului, care au asigurat bunul curs al evenimentului, la care au participat numeroși săteni dar și pelerini de pe întreg cuprinsul țării, prieteni ai mănăstirii Petru Vodă.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi minunată, în care am putut să ne rugăm pentru martirii și eroii neamului nostru, aducându-le cinstea cuvenită, într-o atmosferă înălțătoare de bucurie și liniște sufletească. Pentru acești eroi căzuți la datorie Părintele Justin a închinat, de-a lungul timpului mai multe rugăciuni și troițe, pentru veșnica lor pomenire.

troita poiana teiuluiReferitor la ridicarea unei troițe în Poiana Largului, Părintele Justin ne spunea pe vremea când încă troița nu era înălțată: „Da şi mi-as dori să mai înalţ o troiţă şi la Poiana Lar­gului. Pentru că datorită retragerilor din Moldova înspre Ardeal, Valea Bistriţei a fost punct cardinal între cele trei zone: Basarabia, Moldova şi Ardealul. Aici unde vrem să înălţăm crucea aceasta s-au petrecut evenimente foarte sălbatice din partea nemţilor în 1944. Aici nemţii observau din partea viaductului, de la înălţimile munţilor, cu aparatele lor de observare, tot ce mişcă în spatele frontului lor. Când au ajuns trupele sovietice pe aici, românii ca de obicei au sărit cu mâncare, cu băutură pe care să le dea ostaşilor. Pe român nu-l interesează dacă este inamic sau amic. El tre­buia să-şi aplice omenia lui. Şi au dat de mâncare ostaşilor ruşi care se simţeau ca la casa lor. Nemţii, văzând, au dat un atac, i-au respins pe ruşi până departe în Moldova, iar în cele din urmă, într-o mânie extraordinară, au adunat tot ce se găsea pe şosea, prin case, vreo 30-40 de familii pe care le-au băgat în beci cu tot cu copii şi au aruncat vreo trei-patru grenade, omorându-i pe toţi. A scăpat o femeie cu un copilaş în braţe, care a rămas dedesubt, pentru că celelalte trupuri au căzut grămadă peste ea şi ea însăşi, din familia Tărâţă, povesteşte de aceste evenimente”.

Acum, cu siguranță Părintele Justin se bucură din ceruri văzând pe fiii săi duhovnicești ducând mai departe idealurile și misiunea sa de reînviere și înălțare a neamului românesc.

Hristos S-a înălțat și așa să ne înălțăm și noi sufletele de creștini și inimile de români!

(a consemnat Monahia Fotini)

 


SILVIAN MAN, PREȘEDINTELE LIGII STUDENȚILOR IAȘI: PĂRINTELE JUSTIN – SINGURA CONȘTIINȚĂ POLITICĂ A NEAMULUI ROMÂNESC DIN SECOLUL XXI


despre pr. justinEu chiar am să plec de la această problemă că foarte mulți îl disprețuiau pe Părintele Justin Pârvu și încă îl disprețuiesc. Asta pentru faptul că el, de multe ori, se exprima simplu, nu putea să dea neapărat explicații savante. Vă mărturisesc că Părintele Justin, cel puțin din punctul meu de vedere, este singura conștiință politică a neamului românesc din secolul XXI. Și a putut să realizeze acest lucru mai ales datorită educației pe care a avut-o înainte. Mulți l-au luat ca pe un bătrân simplu care, eventual a dobândit ceea ce a dobândit doar prin harul rugăciunii. Părintele Justin era foarte educat. Noi am rămas șocați când la un moment dat a spus „Măi, băieți, credeți că nu-mi mai aduc aminte ce v-am prezentat?”. De pildă, declinări în germană, știa rusă, franceză, engleză, învățase parțial mai ales rusa și engleza în pușcărie. La un moment dat întreabă unul din grup: „Părinte, da’ unde ați făcut școala?”. „La Universitatea din Aiud!”. Pentru că a stat cu mari profesori universitari în temnițe și acolo, practic, a avut cursuri reale, cursuri vii, mult mai importante decât ceea ce se preda în universitățile vremii, înainte să vină comuniștii la timpul respectiv. Cred că o temere foarte mare a Părintelui Justin era și îl vedeam foarte supărat când veneau oameni la el, tot timpul să-l întrebe: „Vai, Părinte, ce să fac? Ce să facem?”. Și Părintele dădea o soluție. Unul din puținele momente în care l-am văzut supărat pe Părintele Justin a fost când a venit un om foarte amărât și insistent îi spunea: „Vai, Părinte, a fugit vaca în curtea vecinului. Ce să fac? Spuneți o rugăciune!”. „Măi, omule, du-te și ia-o!”. „Dar pot să mă duc să o iau?”. Adică, omul de rând de astăzi ajunge în punctul în care tot timpul caută ca altcineva să facă pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși.

pr. iustin parvuDiscutam la un moment dat cu Părintele despre cum putem explica celor care nu sunt creștini sau care nu înțeleg sau care nu cred în Cartea Apocalipsei, ce înseamnă antihrist sau ce înseamnă sfârșitul lumii? Ce înseamnă acest Stat antihristic? Și am convenit cu Părintele Justin următoarele: acest Stat, acest model de orânduire globală este statul existențialist în care omul înlocuiește pe Dumnezeu cu Statul, omul se închină Statului. Nu mai fac eu milostenie, lasă să-mi ia impozit Statul că face Statul binefacere, după aceea tot omul politic decontează. Dar asta nu este milostenie, milostenie este când îi pui omului în mână și spui: „De sufletul cutăruia, al adormiților robilor tăi sau de sănătatea cutăruia”. Nu suntem creștini atunci când apar mari încercări și noi în loc să ieșim să scoatem să dăm zăpada din drum, să-i ajutăm pe cei năpăstuiți, stăm cu mâna în sân, ne uităm la TV și așteptăm să vină Statul să facă. Măria sa „sfântul Stat” care la un moment dat, noi dându-i și cedându-i din putere, a spus: „Dacă voi m-ați investit cu atâta putere și voi nu vă mai închinați Dumnezeului vostru, să vă închinați mie că eu vă dau de mâncare, eu vă dau casă”, că așa ziceau unii că „era bine pe vremea comunismului că aveai casă, serviciu, de toate. Trebuia doar să spui că nu există Dumnezeu și să nu mergi la biserică. Eh, un fleac”. Dar, atenție pentru că acceptând astăzi să se facă un abuz și plecând capul, mâine nu vom mai fi liberi.

… Continuare »


ARHIM. HARITON NEGREA: „PĂRINTELE JUSTIN ESTE EXEMPLUL VIU CĂ ÎN SEC. XXI OAMENII SE POT MÂNTUI ȘI SFINȚI”


parintele haritonEram în anii ’90. Duhovnicul meu a fost părintele Vasile Gavrilă și mulți dintre ascoriști vizitau mănăstirile în care se găseau duhovnici îmbunătățiți printre care Părintele Cleopa de la Sihăstria, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Teofil Pârâian și mulți alții, printre care și Părintele Justin. Cunoscându-i pe toți, care la momentul acela țineau conferințe și ne vorbeau despre Împărăția lui Dumnezeu, atunci am aflat despre Părintele Justin Pârvu de la Petru-Vodă. Cunoscându-i viața, mi-am dorit să fiu lângă un duhovnic care să nu fie foarte aglomerat din partea mulțimii credincioșilor care frecventau prin pelerinajele lor, mănăstirile. Și așa m-am atașat de Părintele Justin Pârvu.

Am venit aici la Petru-Vodă, mănăstirea era în fază de construcție, era un corp de chilii și biserica doar cimentuită, în schimb Părintele Justin era un om al rugăciunii care pătrundea mai departe de persoana care era în fața lui. Dialogurile dintre mine și sfinția sa erau despre viața duhovnicească și ele m-au convins să mă retrag în viața monahală. Când am ajuns la Petru-Vodă, i-am mărturisit Părintelui Justin după câteva întrevederi, faptul că vreau să rămân în viața monahală chiar la mănăstirea Petru-Vodă, după care sfinția sa mi-a dat un canon care a ținut de mai multă rugăciune. Îmi cerea să citesc mai mult din Psaltire, cam cinci catisme, Paraclisul Maicii Domnului, să am în vedere o viață de asceză cu post. Foarte interesant este că la vremea aceea aveam prietenă. I-am spus Părintelui Justin despre această prietenie nevinovată și Părintele mi-a interzis să rup relația cu prietena mea. Făcea parte din canonul meu. Cu alte cuvinte, corespondam cu Părintele Justin, dialogam cu el și mă întreba: „Sper că nu te-ai despărțit de prietena ta” și de fiecare dată îi aminteam că nu am făcut acest demers. După trei luni de zile, Părintele Justin mi-a dat voie să îi spun prietenei mele că vreau să mă retrag în viața monahală. Mi-am continuat rugăciunile, dialogurile cu Părintele Justin. A trebuit să aștept un an de zile. În urma acestui an, am primit binecuvântarea sfinției sale să vin aici la Petru-Vodă. M-am întrebat dacă nu cumva Dumnezeu mă va pedepsi pentru prietena mea, pentru că gândeam că i-am încurcat întrucâtva viața. Și m-a ajutat în privința asta tot Părintele care s-a rugat pentru ea și doar la câteva luni și-a găsit un alt prieten cu care s-a și căsătorit și are o familie fericită.

parintele iustinEu mi-am urmat viața monahală aici, la Petru-Vodă și nu pot să uit că era o viață cu multă asceză. Ne spovedeam de trei ori pe săptămână, ne împărtășeam des pentru cei care doreau să se împărtășească des. Părintele era foarte atent cu noi în privința postului, a canonului tăcerii și a frecvenței la sfintele slujbe. Aceștia au fost primii mei pași ca frate în mănăstire. Bineînțeles că lucrurile au evoluat și Părintele Justin a trebuit să se ocupe în mod deosebit de românii care îi călcau pragul și care aveau probleme dificile. A trebuit să devin mai atent cu viața mea. Părintele Justin mi-a zis: „Te-am învățat foarte multe lucruri. Va trebui să și înoți în apa în care te-am aruncat”. Bineînțeles că nu am avut doar momente de reușită. Au fost și eșecuri în viața mea, au fost greșeli, au fost căderi. Părintele Justin m-a ajutat să mă ridic mai ales prin Taina Spovedaniei și prin sfaturile sfinției sale. Cu fiecare an, parcă îmi oferea ceva în plus.

În anul 2013, nu m-am așteptat să mă numească în locul sfinției sale ca stareț. M-a surprins cu totul lucrul acesta, mai ales că nu mai eram în mănăstirea de la Petru-Vodă. În 1999, părintele Justin m-a transferat la mănăstirea Durău, dar lucrul acesta nu m-a întristat. Trimițându-mă acolo, am avut ocazia să cunosc trecutul istoric și duhovnicesc al mănăstirii Durău. Consider că a fost providența lui Dumnezeu cu mine pentru că am văzut și locurile prin care a trecut Părintele Justin și exemplele de viață pe care le-a cunoscut, cum au fost părinții sporiți de la mănăstirea Durău. … Continuare »