Acasă » Mănăstirea Paltin-Petru Vodă

Mănăstirea Paltin-Petru Vodă


VIAȚA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA – TEOLOGUL RUGĂCIUNII ISIHASTE, alcătuită de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă


Sfantul-Grigorie-Palama-viataSFÂNTUL GRIGORIE PALAMA – TEOLOGUL RUGĂCIUNII ISIHASTE

Motto: „Nu cel mult învățat se apropie de Dumnezeu, ci acela care s-a curățit prin virtute de patimi și s-a lipit prin rugăciune stăruitoare și curată de Dumnezeu, ajungând prin ele la deplina încredințare și la gustarea bunătăților viitoare”(Sf. Grigorie Palama).

COPILĂRIA ȘI ANII DE STUDII
„Fiu al dumnezeieștii și neînseratei lumini și trâmbiță în chip armonios strălucitoare a teologiei” , Sf. Grigorie Palama se naște în anul 1296 la Constantinopol în familia binecredincioșilor Constantin și Kali, părinții cucernici a cinci copii Grigorie, Macarie, Teodosie, Epiharis și Teodota. Originile familiei se regăsesc pe meleagurile Anatoliei, provincie pustiită de năvălirile turcești, motiv pentru senatorul Constantin, tatăl Sf. Grigorie, să se stabilească la Constantinopol, considerat în acele vremuri de către patriarhul Filotei Kokkinos, ucenicul și biograful Sf. Grigorie Palama, „orașul înțelepciunii lui Dumnezeu”. Consilier apropiat al împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), pedagog al viitorului împărat Andronic al III-lea, tatăl Sf. Grigorie câștigă prețuirea basileului „datorită curățeniei sale sufletești și a felului său de a avea privirea ațintită doar spre sine și spre Dumnezeu” . Modul ascetic de viață și bogăția lăuntrică a lui Constantin aveau să se oglindească în sfârșitul pământesc, în încredințarea totală în brațele dumnezeiești atât a propriei vieți, prin îmbrăcarea hainei monahale înainte de trecerea în veșnicie, cât și a vieții copiilor pentru care soția, îngrijorată îi cere mijlocirea pe lângă împărat, căpătând în schimb nobilul răspuns: „Îmi las copiii nu în grija acestor stăpâni efemeri și pământești, ci în grija împărătesei tuturor, Maica împărăției cerurilor” . Nu fără temei, demnitarii imperiali aveau să-i eticheteze pe urmașii lui Constantin drept „copiii sfântului”.
Rămas orfan de tată la doar 7 ani, Grigorie se bucură de o educație aleasă la palatul imperial, studiind asiduu științele profane: gramatica, retorica, fizica, logica, disciplinele aristotelice și obișnuind să-și înceapă lecțiile pentru a le memora mai ușor, cu un mic canon de trei metanii și de rugăciune la Maica Domnului. Discipol al renumitului logofăt și scrib al vremii, Teodor Metokites, Grigorie se va distinge la 17 ani prin elocința discursului său pe marginea Tratatului de logică al lui Aristotel, expus într-o dispută publică în prezența împăratului, la care dascălul său avea să remarce: „Însuși Aristotel dacă ar fi fost prezent și l-ar fi auzit pe acesta, cred că l-ar fi lăudat nu puțin”. Însetat de „adevărata filosofie a creștinismului”, după studiile primare și generale, „Grigorie se va lepăda de scriitoriceasca căutare și dorință”, dedicându-se aprofundării scrierilor ascetice și duhovnicești ale Sf. Părinți, preferând să se supună unor renumiți părinți și învățători ai virtuților, și, mai ales, celor mai distinși și cunoscuți duhovnici care veneau din Sf. Munte Athos. Între aceștia, Teolept, episcopul Filadelfiei va deveni pentru Sf. Grigorie „tată și povățuitor duhovnicesc în practica trezviei și a rugăciunii minții pe vremea când el încă trăia în lumea agitată”.
VIAȚA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA – TEOLOGUL RUGĂCIUNII ISIHASTE, alcătuită de maicile de la mărea Paltin Petru-Vodă PE CALEA ISIHIEI ÎN GRĂDINA MAICII DOMNULUI: „DOAMNĂ, LUMINEAZĂ-MI ÎNTUNERICUL”
„Lacrimile curgeau neîncetat din ochii săi și astfel ajunse la o mare trăire a iubirii către Dumnezeu, așa cum doar puțini au cunoscut-o și poate fi înțeleasă doar de către cei care au avut trăiri asemănătoare”.
La vârsta de 20 ani, Grigorie ducea o viață ascetică, de crunte renunțări în ce privește hainele, somnul, postul și privegherea încât unii credeau că își pierduse mințile. Va înfrunta cu bărbăție îmbierile împăratului la ospețe și ademenirile prietenilor de la curte, fără să se abată de la calea care îl pregătea pentru viața îngerească. În toamna anului 1317 va părăsi Constantinopolul alături de ceilalți doi frați, Macarie și Teodosie, spre a lua drumul către piscurile Athonului.
La jumătatea drumului între Constantinopol și Tesalonic, la granița Traciei cu Macedonia, frații Palama iernează câteva luni pe Muntele Papikion, vestit încă din veacul al XI-lea pentru multele sale așezăminte monahicești. Pe un munte învecinat trăiau bogomilii care de câteva generații îmbrățișaseră erezia mesaliană și care încercând să-l convertească pe Sf. Grigorie la secta lor, sfârșesc în urma cuvântărilor lămuritoare pline de duh ale strălucitului teolog, prin a-și recunoaște rătăcirile și a reveni în Biserica Ortodoxă. În primăvara anului 1318, cei trei frați pășesc pe Muntele Athonului, consacrat drept centrul monahismului ortodox, așezându-se sub povățuirea duhovnicească a părintelui Nicodim „un om minunat în faptă și în cunoașterea lui Dumnezeu”, binecunoscut tuturor aghioriților, care viețuia nu departe de Mănăstirea Vatoped. Din mâinile duhovnicului Nicodim, după trei ani de ucenicie, fratele Grigorie va primi mantia lepădării de sine sub care va păși smerit în viața monahală.
Râvna neobosită pentru post, rugăciune și priveghere petrecută în trezvia minții îi vor curăți adâncurile sufletului, unindu-i mintea într-o singură rugăciune către Maica Domnului pe care o repeta neîncetat, într-un dureros strigăt de pocăință: „Doamnă, luminează-mi întunericul”. Răspunsul solitoarei creștinilor nu întârzie să-i parvină prin Apostolul iubirii, Sf. Ev. Ioan care i se arată nevoitorului Grigorie într-o vedenie dumnezeiască, întrebându-l: „Din lumea cealaltă am venit la tine ca sol al Stăpânei a tot ce este sfânt ca să te întreb pentru ce strigi mereu zi și noapte: «Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu?». Sf. Grigorie a răspuns: „Ce altceva aș putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu fără numai a cere milă și luminare ca să cunosc și să fac voia Lui, om pătimaș fiind eu și plin de păcate?”. Atunci ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns: «Stăpâna tuturor ți-a poruncit să nu te temi, nici să șovăi că ea va fi ajutorul tău»”.
Despărțirea pământească de povățuitorul duhovnicesc, fericitul Nicodim, îi determină pe frații Palama să intre în viața de chinovie a obștii Mănăstirii Sf. Atanasie Athonitul, Marea Lavră, unde se vor nevoi vreme de trei ani sub călăuzirea starețului Nihifor, trăitor isihast și iubitor al liniștirii ale cărui scrieri le regăsim în vol. 7 al Filocaliei. Ascultarea de a sluji la masa fraților din marea trapeză de obște a Mănăstirii și de a cânta la strană vor fi pentru Sf. Grigorie necontenite prilejuri de lucrare a harului, iar pătimirile sfântului râvnitor pe altarul jertfei se vor preface în cuvântare de Dumnezeu și izvor de daruri neajunse pentru alții. Așa se face că Sf. Grigorie „îi uimea pe toți cu înțelepciunea sa și cu asprimea viețuirii, arătând că era mai încercat decât i se dusese faima”.
Însă dorul după o viață retrasă și austeră prielnică petrecerii în rugăciune pecetluiește hotărârea Sf. Grigorie de a se retrage la Schitul Glossia pe coasta de nord-vest a Athonului unde viețuiau câțiva sihaștri sub povățuirea unui părinte Grigorie, numit și Drimis (trecut ulterior de Biserică în ceata sfinților la 6 aprilie). Originar din Constantinopol, vestit pentru iscusința în viețuirea și rugăciunea contemplativă, părintele Grigorie îl va deprinde pe ucenicul său în cele mai adânci taine ale energiilor minții prin neîncetata rugăciune a inimii în duh și adevăr. „O prăpastie de smerenie, o dragoste adevărată către Dumnezeu și aproapele, frângerea inimii și lacrimi de pocăință, toate la un loc formau buchetul de roade ale acestei rugăciuni și ale vederii lui Dumnezeu. Lacrimile curgeau neîncetat din ochii săi și astfel ajunse la o mare trăire a iubirii către Dumnezeu, așa cum doar puțini au cunoscut-o și poate fi înțeleasă doar de către cei care au avut trăiri asemănătoare”.

Continue Reading »



Fundația Justin Pârvu vă prezintă calendarul de birou cu Părintele Justin Pârvu, 2017


Calendar Ortodox 2017

Calendar Ortodox 2017

Calendar realizat de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă

calendarul este format 120 x 160 mm, preț: 5 LEI (nu include taxele poștale)

Comenzi se pot face completând formularul de aici, la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

sau completând formularul de mai jos…

Nume *

Email *

Telefon *

Mod de livrare * PostaCurier

Adresa de livrare *

Comanda dvs. *

Introduceți în căsuță textul din imagine
captcha
(Daca textul nu apare vă rugam să reîmprospătați pagina.)

Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.

Calendar Ortodox 2017

 



Sf. Spiridon, Hramul Azilului de batrane din M-rea Paltin. Sfintire oficiata de P. Justin – video


Cuvânt al Părintelui Justin Pârvu pentru lucrarea misionar filantropică a Mănăstirii de maici – Paltin Petru-Vodă[1]

Acest azil este important pentru faptul că aici este toată esenţa şi nevoinţa frăţiilor voastre. Şi aici va fi şi acoperământul acestui mare ierarh Spiridon împreună cu frăţiile voastre, în vremurile grele care vor veni.

Acest centru să fie un scut de apărare pentru bolnavii aceştia care se adăpostesc aici din mila lui Dumnezeu şi a frăţiilor voastre. Este importantă această lucrare şi pentru faptul că aici vor zăcea oameni îndureraţi cu suferinţe care aşteaptă de la frăţiile voastre milă. Unui bolnav să-i aducem orice, bunătăţi care să-l satisfacă, tratament şi medicamente. Dar acest tratament dacă nu este completat cu picătura de inimă, este zadarnic. Un bolnav nu se îngrijeşte dup[ un program rece. Un bolnav se îngrijeşte din inimă, dintr-o inimă apropiată de a lui. Vedeţi şi copiii aceştia care sunt pe aici, pe la noi, cât de mult doresc să vadă bucurie, să vadă faţă senină şi dragoste şi apropiere de ei. Poate că acasă la ei ar fi avut lucruri mai mult sau mai puţin hrănitoare, dar ei au nevoie de durerea şi de compasiunea noastră faţă de ei.
Şi pe lângă ei ne stabilim şi noi un viitor în societatea asta nebună care vine acum, că numai Dumnezeu ştie ce va mai da peste noi. De aceea, pe lângă multe alte lucruri, vă recomand să fiţi atente cu această lucrare misionară. E munca frăţiilor voastre, e munca credincioşilor noştri…
Ţara aceasta este, în sfârşit, o mână de ortodocşi, mânată din toate părţile de valurile acestea ale mâniei satanei. Dar cu cât suntem mai încercaţi, cu atât suntem mai iubiţi de Dumnezeu.
Care a fost viaţa Mântuitorului pe pământ? Naşterea, chinurile, crucea, moartea şi Învierea. Cei care Îl urmează pe Mântuitorul au parte de aceste încercări grele, de aceste ispite şi necazuri. Sfinţii sunt apărătorii şi avocaţii noştri înaintea lui Dumnezeu. Domnitorii noştri au avut tare mare grijă să fie împodobită ţara aceasta cu cât mai mulţi sfinţi. Dar de ce oare? Pentru că iată, forţa rugăciunii este aceea cu care trebuie să lupte pe corabia acestei vieţi, nevoitorul. Biserica lui Hristos a fost luptătoare. Iată, Cuvioasa Parascheva, Sfântul Ioan de la Suceava, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, şi toţi, în sfârşit, Sfântul Dimitrie Basarabov, au căutat să aibă acest frumos ţel de a lupta împotriva întunericului, împotriva răului. Iată cum Sfântul Nicolae, de pildă, s-a apărat puternic de erezia arienilor. Ştiţi prea bine că i-a dat o palmă lui Arie. Dumnezeu l-a iubit totuşi. De multe ori e nevoie şi de ceartă.
Sfântul Spiridon, cu blândeţea, cu bunătatea lui, a dovedit existenţa Sfintei Treimi cu cărămida, aşa după cum îl vedem în pictura noastră: focul se ridică în sus, pământul rămâne în mâna lui şi apa curge în pământ. Trupul nostru ne ţine prin apă, prin Sfântul Botez. A dovedit deci existenţa Sfintei Treimi şi asta prin credinţă puternică.
Noi avem, desigur, aici, între noi, mulţi bolnavi, mulţi neputincioşi, mulţi suferinzi. Apoi şi noi, care slujim aceşti bolnavi, avem prilejuri frumoase de a ne jertfi pentru aproapele. La rândul lor şi bolnavii au şi ei nişte obligaţii, au şi ei nişte datorii. Dacă sunt aici, în căminul acesta din mănăstire, atunci trebuie să ştie că au şi ei nişte îndatoriri. Nu pot lucra cu trupul, dar pot lucra cu duhul. De aceea şi lor li se cuvine a se ruga tot mai mult, pentru că ce zice aici, în rugăciunea asta a şasea: „Gura lor o umple de lauda Ta”. Deci, dacă stai în pat, dacă stai în scaun, dacă stai în picioare, gura Îl poate lăuda pe Domnul. Nu să se gândească la alte năzdrăvănii, să se ducă la alte gânduri urâte, care să îl îndepărteze de Domnul.
„Mâinile lor le întinde spre lucrarea poruncilor Tale”. Deci mâna aceasta este şi ea un instrument pe care ni l-a dat Dumnezeu să-l folosim spre bine. Să faci ceva cu ea. Să împleteşti, să dai cu o mătură, să cureţi un cartof, să pui o cană de apă acolo, într-un vas, stă la dispoziţia multora dintre cei bolnavi. Dar de cele mai multe ori nu e dragoste, pentru că inima e tot strâmbă, măcar că şi trupul e neputincios. Că de aceea am şi ajuns în aceste suferinţe şi în necazuri. „Picioarele lor, spre vestirea Evangheliei Tale”. Apăi cum vestim noi pe Domnul? Să citeşti acolo o rugăciune, să citeşti viaţa unui sfânt, să iei o carte, sunt atâtea care ne stau la dispoziţie ca să putem forma rezistenţa noastră şi trupească şi sufletească.
De aceea, rugaţi-vă şi dumneavoastră, ca prin rugăciunile dumneavoastră să putem şi noi să vă ajutăm cât mai bine, cât mai sănătos şi să ne putem apropia de viaţa acestor sfinţi, a Sfântului Ierarh Spiridon, care este patronul acestei bolniţe.
De aceea să luăm şi noi modelul sfinţilor. Ori de câte ori vă culcaţi, faceţi o cruce pe pernă, ori de câte ori vă sculaţi faceţi o cruce şi o închinăciune, după puterea fiecăruia. Să ne rugăm: „Sfinte Ierarhe Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Vă urez să aveţi linişte, pace sufletească, căci pacea aceasta pe care o cerem noi în rugăciunile noastre contribuie şi la sporirea sănătăţii dumneavoastră. Formează unitatea noastră. Aici e şcoala, aici e căminul de copii, aici e spitalul. Nu e foarte greu să fie unitate. Suntem toţi una în Hristos Domnul nostru Iisus Hristos ca să putem dovedi că şi aici suntem cei care ne-am dezbrăcat de lume şi că într-adevăr nu trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ne hărăzească zile mai bune pentru viitor. Continue Reading »



COLIND: Slava sa aiba, maicile de la m-rea Paltin Petru Voda




Rugaciuni si lacrimi la mormantul Parintelui Justin Parvu. Imagini de la Parastasul Parintelui Justin de 2 ani




Invitaţie la hram: Mănăstirea Paltin Petru-Vodă îşi serbează ocrotitorul – Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon


Sf. Pantelimon - Hram la Azilul de batrane de la Manastirea Paltin Petru Voda

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la slujba de prăznuire a Sf. Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, ocrotitorul aşezământului Filantropic întemeiat de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu.

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va fi prezent la mănăstirea Paltin, duminică, 27 iulie, pentru a oficia slujba Sfintei Liturghii alături de un sobor de preoţi.

Aşezământul filantropic al mănăstirii Paltin cuprinde un orfelinat pentru copii şi un azil pentru bătrâne, unde îngrijirea şi asistenţa medicală sunt oferite de maicile din mănăstire. Părintele Justin Pârvu a întemeiat acest aşezământ social din marea lui dragoste faţă de semenii aflaţi în nevoi, boli şi necazuri, faţă de neamul românesc. Continue Reading »