Astăzi va avea loc la mănăstirea Petru Vodă, parastasul de 17 ani al Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, marele predicator și mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste.

Slujba parastasului va începe la ora 11.00.

De asemenea în data de 21 noiembrie, ziua adormirii în Domnul a Părintelui Gheorghe Calciu, se va săvârși o altă slujbă de pomenire a marelui luptător pentru credință și libertate a neamului românesc, ce nu are dreptul să îi uite jertfa sa de 21 de ani în beciurile temnițelor din România.

Cum era Părintele Gheorghe Calciu Duhovnicul? Mărturii ale ucenicilor din America

În vara lui 2006, în luna iunie ne-am întâlnit la biserica noastră, Sfânta Cruce din Alexandria Virginia dis-de-dimineaţă un grup de pelerini pentru a porni împreună cu Părintele Calciu către Vatra Românească pentru Congresul anual al episcopiei noastre. Congresul se desfăşura pe durata a câteva zile şi în fiecare an Părintele călătorea însoţit de un grup de enoriaşi.

Drumul până acolo cu maşina era în jur de 10 ore. Iniţial, Părintele hotărâse să plecăm direct fără a mai face slujbă. Când am ajuns însă, la biserică, Părintele a spus aşa foarte natural: „Știţi ceva? Hai, să facem slujba că ajungem noi şi la Vatră. Haideţi, să-i cinstim pe Sfinţi întâi!”.

Parastasul minunat

Părintele a început slujba, Sfânta Liturghie. Apoi, ca de fiecare dată la sfârşitul slujbei a început pomenirea morţilor. Fiind pregătiţi de drum, nu aduseserăm cu noi decât câteva pungi cu pâine pe care să le avem pe drum. Soţul meu lucra atunci la o brutărie şi aveam de la el câteva pâini mari, rotunde. Am pus una dintre pâini pe masă pentru pomenirea morţilor.

Părintele avea o agendă mică, neagră, cu coperţile tocite din care îşi pomenea tainic pe cei de el, ştiuţi. Avea acolo nume multe scrise pe care le pomenea cu sfinţenie.

La un moment dat, în timp ce Părintele săvârşea pomenirea, biserica a fost invadată de un miros puternic de sarmale. Am crezut inițial că cineva a venit la subsolul bisericii unde este sala socială, trapeza bisericii noastre (care avea o uşă separată prin care putea veni oricine fără să treacă prin biserică) şi că încălzeşte mâncare, iar mirosul vine de acolo.

„Îţi dai seama ce simt cei plecaţi la Domnul când îi pomenim?”

De cum s-a încheiat slujba am mers imediat la subsol,  încercând să văd cine a venit şi cine încălzeşte mâncare. În subsol, nu numai că nu era mâncare, nu era nimeni! M-am întors foarte mirată în biserică şi am alergat la părinte să îi spun ce mi s-a întâmplat cu mirosul de mâncare pe care îl simţisem foarte puternic.

Părintele a zâmbit enigmatic şi mi-a răspuns: „Ai văzut? Dacă noi simţim aşa, îţi dai seama ce simt cei plecaţi la Domnul când îi pomenim?”. (C.L, U.S.A.)